Dyakonov împotriva Rusiei

Decizia nr. 67903/17 Vitaliy Borisovich DYAKONOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 25 martie 2021 în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, președinte, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judecători și Liv Tigerstedt, grefierul secțiunea adjunct, având în vedere cererea depusă la 7 septembrie 2017, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. Vitaliy Borisovich Dyakonov, care s-a născut în 1950. El a fost reprezentat de dl V.V. Yegazaryants, avocat care practică în Astrakhan. Plângerile reclamantului în temeiul art. 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție, precum și alte plângeri, subiectul unei jurisprudențe bine stabilite.

la 10 octombrie 2019 reprezentantul reclamantului a informat Registrul că reclamantul a murit. Mama sa, dna K. Dyakonova, a exprimat dorința de a continua cererea. Guvernul nu a contestat poziția dnei Dyakonova. Prin scrisoarea din 17 septembrie 2020, reprezentantul reclamantului a informat Registrul decesului dnei Dyakonova și de intenția dnei A. Arefyeva de a continua cererea. Dna Arefyeva a afirmat că este nepoata dnei Dyakonova (fiica fratelui dnei Dyakonova). În răspuns, Guvernul a susținut că dna Arefyeva nu a avut posibilitatea de a continua procedurile în locul reclamantului. Ei au considerat că ea nu este nici o rudă apropiată a reclamantului, nici moștenitoarea sa și nu au descoperit niciun interes legitim de partea ei în urmărirea cererii în fața Curții.

Prin urmare, Guvernul a solicitat Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor sale. HOTĂRÂREA Curții reiterează că, în cazurile în care un reclamant a murit după depunerea unei cereri, a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale membrilor familiei apropiate care exprimă dorința de a continua procedura în fața Curții.

Curtea a acceptat că urmatorul sau moștenitorul poate, în principiu, să urmărească cererea, cu condiția ca el sau ea să aibă un interes suficient în cazul (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România) [GC], nr. 47848/08, § 97, CEDO 2014]. În acest sens, Curtea constată că cazurile privind drepturile omului înainte de a avea în general o dimensiune morală și persoanele apropiate de un reclamant pot avea astfel un interes legitim în asigurarea faptului că se face justiție, chiar și după moartea reclamantului (a se vedea Malhous c. Republica Cehă (dec.) [GC], nr. 33071/96, CEDH 2000 XII).

În ceea ce privește circumstanțele prezentei cauze, Curtea observă că, atunci când solicită să continue procedura, dna Arefyeva nu a furnizat nici o dovadă a statutului ei de moștenitor al reclamantului, nici de a fi un membru al familiei apropiată cu un interes legitim în urmărirea cazului în locul reclamantului (a se vedea, printre alte autorități, Léger v. France (striking out) [GC], nr. 19324/02, § 50, 30 În plus, Curtea nu poate discerna niciun interes general care să justifice continuarea examinării cererii (a se vedea, în schimb, Karner v. Austria nr. 40016/98, § 27, CEDH 2003-IX). Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu articolul (c) din Convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii.

Prin urmare, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să scoată cererea din lista sa de cauze. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 15 aprilie 2021. Liv Tigerstedt Darian Pavli Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 67903/17 Vitaliy Borisovich DYAKONOV against Russia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 25 March 2021 as a Committee composed of: Darian Pavli, President, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judges, and Liv Tigerstedt, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 7 September 2017, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Vitaliy Borisovich Dyakonov, was born in 1950. He was represented by Mr V.V. Yegazaryants , a lawyer practising in Astrakhan. The applicant’s complaints under Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention as well as other complaints, subject of well-established case-law of the Court, were communicated to the Russian Government (“the Government”). On 10 October 2019 the applicant’s representative informed the Registry that the applicant had died. His mother, Ms K. Dyakonova, expressed the wish to pursue the application. The Government did not challenge Ms Dyakonova’s standing. By letter dated 17 September 2020, the applicant’s representative informed the Registry of Ms Dyakonova’s death and of the intention of Ms A. Arefyeva, to pursue the application.

Ms Arefyeva claimed to be Ms Dyakonova’s niece (daughter of Ms Dyakonova’s brother). She submitted copies of marriage and birth certificates of Ms Dyakonova and herself. In response, the Government argued that Ms Arefyeva did not have standing to continue the proceedings in the applicant’s stead. They considered that she was neither a close relative of the applicant nor his heir and they did not discern any legitimate interest on her part in pursuing the application before the Court. Thus, the Government requested the Court to strike the application out of its list of cases. THE LAW The Court reiterates that, in cases where an applicant died after having lodged an application, it has taken into account the statements of the applicant’s heirs or of close family members expressing the wish to pursue the proceedings before the Court.

The Court has accepted that the next-of-kin or heir may in principle pursue the application, provided that he or she has sufficient interest in the case (see Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania [GC], no. 47848/08, § 97, ECHR 2014). In this connection, the Court notes that human rights cases before it generally have a moral dimension and persons close to an applicant may thus have a legitimate interest in ensuring that justice is done, even after the applicant’s death (see Malhous v. the Czech Republic (dec.) [GC], no. 33071/96, ECHR 2000 ‑ XII).

Turning to the circumstances of the present case, the Court observes that, when requesting to pursue the proceedings, Ms Arefyeva provided evidence neither of her status as an heir to the applicant, nor of being a close family member with a legitimate interest in pursuing the case in the applicant’s stead (see, among other authorities, Léger v. France (striking out) [GC], no. 19324/02, § 50, 30 March 2009). Moreover, the Court can discern no question of a general interest which would justify the continued examination of the application (see, by contrast, Karner v. Austria , no. 40016/98, § 27, ECHR 2003-IX). In the light of the foregoing, in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application.

Accordingly, the case should be struck out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 15 April 2021. Liv Tigerstedt Darian Pavli Deputy Registrar President