BEKTAȘ c. TURQUIE

Publicat pe 12 aprilie 2021 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr 52019/20 maim BEKTAȘ împotriva Turciei introdus la 13 noiembrie 2020 comunicat la 26 martie 2021 DE LA L A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauza C-482/99, Rec., 2002, p. Invocând articolele 9 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge de confiscarea cărților în cauză de către administrația în cauză. În această privință, el declară că casa de ediție a acestor cărți este încă activă și că autoritățile au confundat această casă de ediție cu o altă persoană cu același nume, care a fost închisă efectiv printr-un decret-lege.

A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului, în special dreptul său de a primi informații sau idei, în sensul art. 10 alin. În special, instanțele naționale au efectuat, în hotărârile pronunțate în speță, o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese în joc, în conformitate cu principiile consacrate la art. 10 din Convenția Bedat c. Elveția ([GC], nr. 56925/08, § 48, 29 martie 2016, Gözel și Özer c. Turcia, 43453/04 și 31098/05, § 51, 6 iulie 2010 și Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018)

Publié le 12 avril 2021

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 52019/20 İbrahim BEKTAȘ contre la Turquie introduite le 13 novembre 2020 communiquée le 26 mars 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la saisie par l’administration pénitentiaire deux livres, intitulés, « Turquie siégée par les sectes » et « Le catéchisme de l’athéisme de bon sens », envoyés au requérant, détenu dans un centre pénitentiaire, au motif que ces livres avaient été publiés par une maison d’édition dissoute par un décret-loi. Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, le requérant se plaint de la saisie des livres en question par l’administration pénitentiaire. Il allègue à cet égard que la maison d’édition de ces livres est toujours active et que les autorités a confondue cette maison d’édition avec une autre portant le même nom, qui, elle, a effectivement été fermée par un décret-loi.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de recevoir des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention en raison de la mesure de saisie en question ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce, une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu conformément aux principes consacrés à l’article 10 de la Convention ( Bédat c. Suisse ([GC], n o 56925/08, § 48, 29 mars 2016, Gözel et Özer c. Turquie , n os 43453/04 et 31098/05, § 51, 6 juillet 2010, et Kula c. Turquie , n o 20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018) ?