CHEREVKO v. UKRAINE

Publicat la 19 aprilie 2021 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 53548/17 Stepan Vasylyovych CHEREVKO împotriva Ucrainei depusă la 12 iulie 2017 comunicată la 30 martie 2021 OBIECTUL CAUZEI La 11 septembrie 2013, reclamantul a încheiat un contract de serviciu militar de trei ani cu Garda Națională a Ucrainei. Deși și-a exprimat dorința de a pune capăt serviciului său la expirarea contractului în septembrie 2016, acesta a fost prelungit pentru o perioadă nedefinită printr-o decizie unilaterală a angajatorului său din 9 septembrie 2016. În baza acestei decizii, Garda Națională a Ucrainei a menționat existența unei „perioade speciale” în Ucraina de la anunțul unei mobilizări parțiale în mai multe ocazii în 2014 și 2015 (în raport cu conflictul armat din Ucraina de Est și pierderea de către guvernul ucrainean al controlului său asupra Crimeei). Reclamantul a contestat prelungirea contractului în fața instanțelor administrative. El a observat că, în temeiul dispozițiilor juridice aplicabile, o „perioada specială” a început să decurgă de la momentul mobilizării și a durat în cursul perioadei de mobilizare. Având în vedere că mobilizările parțiale anunțate prin decreturile prezidențiale din 2014 și 2015 au fost de durată stabilită și au expirat deja, reclamantul a susținut că nu există motive legale pentru extinderea contractului său de serviciu militar în contradicție cu voința sa. Curtea Administrativă a Circuitului Vinnytsya la 4 noiembrie 2016, Curtea Administrativă de Apel Vinnytsya la 8 decembrie 2016 și Curtea Administrativă Superioră la 12 ianuarie 2017 au declarat împotriva reclamantului. Acestea au concluzionat că, deși dispozițiile legale existente nu prevedeau o procedură de încheiere a unei „perioade speciale”, referința lor la desmobilizare presupune că o astfel de perioadă trebuie considerată ca fiind încheiată numai atunci când a fost făcut un anunț de desmobilizare. În absența unui decret prezidențial oficial privind desmobilizarea, „perioada specială” a fost considerată ca fiind în curs de desfășurare. Fără să se bazeze pe orice dispoziție a Convenției, reclamantul se plânge că este ilegal forțat să își continue serviciul militar pentru o perioadă nedefinită. A existat o încălcare a articolului 4 § 2 din Convenție din cauza continuării serviciului militar al reclamantului, în contravenție cu testamentul său, dincolo de perioada de trei ani prevăzută în contractul din 11 septembrie 2013? Dezvăluie circumstanțele cazului o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată în temeiul articolului 8 din Convenția?

Published on 19 April 2021

FIFTH SECTION

Application no. 53548/17

Stepan Vasylyovych CHEREVKO

against Ukraine

lodged on 12 July 2017

communicated on 30 March 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

On 11 September 2013 the applicant concluded a three-year military service contract with the National Guard of Ukraine. Although he expressed his wish to terminate his service upon the contract’s expiry in September 2016, it was prolonged for an indefinite period by a unilateral decision of his employer of 9

September 2016. In substantiation of that decision, the National Guard of Ukraine referred to the existence of a “special period” in Ukraine since the announcement of a partial mobilisation on several occasions in 2014 and 2015 (in relation to the armed conflict in the Eastern Ukraine and the loss by the Ukrainian Government of its control over Crimea). The applicant challenged the contract extension before the administrative courts. He observed that under the applicable legal provisions a “special period” started running from the moment of mobilisation and lasted during the mobilisation period. Given that the partial mobilisations announced by presidential decrees in 2014 and 2015 had been of fixed duration and had already expired, the applicant argued that there were no legal grounds for extending his military service contract contrary to his will. The Vinnytsya Circuit Administrative Court on 4 November 2016, the Vinnytsya Administrative Court of Appeal on 8 December 2016 and the Higher Administrative Court on 12 January 2017 found against the applicant. They concluded that, although the existing legal provisions did not provide for a procedure of the termination of a “special period”, their reference to demobilisation implied that such a period was to be regarded as terminated only when a demobilisation announcement was made. In the absence of a formal presidential decree on demobilisation, the “special period” was therefore regarded as ongoing.

Without relying on any Convention provisions, the applicant complains about being unlawfully forced to continue his military service for an indefinite period.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Is Article 4 § 2 of the Convention applicable to the circumstances of the present case?

2.

Has there been a violation of Article 4 § 2 of the Convention on account of the applicant’s continued military service, contrary to his will, beyond the three-year period stipulated in the contract of 11 September 2013?

3.

Do the circumstances of the case disclose a violation of the applicant’s right to respect for his private life under Article 8 of the Convention?