Oboroc împotriva Republicii Moldova

Publicat la 26 aprilie 2021 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 45880/18 Grigore OBOROC împotriva Republicii Moldova introdusă la 18 septembrie 2018 comunicată la 6 aprilie 2021 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG Cererea se referă la o presupusă absență a unor motive pertinente și suficiente pentru detenția provizorie de mai mult de șapte luni a reclamantului, suspectat de trafic de influență, în special pentru că i-a promis altei persoane, împotriva sumei de 23 000. În ceea ce privește decizia procurorului și a judecătorului care se ocupă de cauza penală a fiului acestei persoane, în vederea eliberării răspunderii penale a acestuia din urmă, pentru a justifica privarea de libertate a reclamantului, instanțele naționale au invocat în principal riscurile de justiție și de evadare.

Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul declară că judecătorii interni nu au demonstrat existența unor motive relevante și suficiente pentru a-și justifica privarea de libertate. ? În special, instanțele interne au furnizat motive relevante și suficiente pentru a justifica arestarea provizorie a reclamantului (Buzădji c. Republica Moldova [GC], n 23755/07, §§ 87-91, 102 și 114, 5 iulie 2016)

Publié le 26 avril 2021

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 45880/18 Grigore OBOROC contre la République de Moldova introduite le 18 septembre 2018 communiquée le 6 avril 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une absence alléguée de motifs pertinents et suffisants pour la détention provisoire de plus de sept mois du requérant. Celui-ci était soupçonné de trafic d’influence. Il lui était notamment reproché d’avoir promis à une autre personne, contre la somme de 23 000 euros, d’influer sur la décision du procureur et du juge en charge de l’affaire pénale du fils de cette personne en vue d’une libération de responsabilité pénale de ce dernier. Afin de justifier la privation de liberté du requérant, les juridictions nationales invoquèrent principalement les risques d’entrave à la justice et de fuite. Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, le requérant allègue que les juges internes n’ont pas démontré l’existence des motifs « pertinents et suffisants » pour justifier sa privation de liberté.

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu violation de l’article 5 § 3 de la Convention ? En particulier, les tribunaux internes ont-ils fourni des motifs pertinents et suffisants pour justifier la détention provisoire du requérant ( Buzadji c. République de Moldova [GC], n o 23755/07, §§ 87-91, 102 et 114, 5 juillet 2016) ?