UYGUN v. TURKEY

Publicat la 26 aprilie 2021 SECȚIUNE Cererea nr. 9389/19 Emrah UYGUN împotriva Turciei depusă la 7 februarie 2019 comunicată la 7 aprilie 2021 OBIECTUL CAUZĂRII Reclamantul este condamnat în prima instanță de infracțiune de aderare la o organizație teroristă armată și reținut în închisoare în așteptarea procedurii de recurs. Cererea se referă la respingerea unei scrisori adresate de el, logodnica sa, de către administrația de închisoare, având în vedere faptul că reclamantul își menține angajamentul cu organizația teroristă și a continuat să joace un rol activ. Obiecția reclamantului față de această decizie în fața Curții Muğla și a Curții Muğla a fost respinsă la 26 iunie 2018 și, respectiv, la 16 iulie 2018, fără motive. La 13 noiembrie 2018, Curtea Constituțională a declarat cererea individuală a reclamantului vădit nefondat într-o decizie de scurtă durată. În baza articolelor 6 § 2 și 8 din Convenție, reclamantul se plânge de o presupusă lipsă de respect pentru presupunerea sa de nevinovăție, având în vedere formularea deciziei încurcate susținute de instanțe și de o interferență nejustificată cu dreptul său de a respecta corespondența. În cazul în care, având în vedere faptul că condamnarea reclamantului în prima instanță a infracțiunii de aderare la o organizație teroristă armată nu a fost finală și în așteptarea procedurii de recurs în momentul evenimentelor, s-a constatat o încălcare a dispozițiilor respective din cauza deciziei autorităților închisoare care consideră aplicabil un membru activ al organizației teroriste în cauză (a se vedea, de exemplu, Konstas c. Grecia , nr. 53466/07 , § 36, 24 mai 2011 și Kemal Coșkun c. Turcia , nr. 45028/07 , § 44, 28 martie 2017)? A existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea corespondenței sale, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Dacă da, a fost că interferența în conformitate cu legea și este necesară în ceea ce privește art. 8 § 2 (a se vedea, de exemplu, Silver și alții v. Regatul Unit , hotărârea din 25 martie 1983 , Seria A nr. 61 , p. 32 , §§ 85-105 și Mehmet Nuri Özen c. Turcia , nr. 37619/05 , §§ 17-18, 2 februarie 2010)?

Published on 26 April 2021

SECOND SECTION

Application no. 9389/19

Emrah UYGUN

against Turkey

lodged on 7 February 2019

communicated on 7 April 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant is convicted at first instance of the offence of membership to an armed terrorist organisation and detained in prison pending appeal proceedings. The application concerns the withholding of a letter addressed by him, to his fiancée, by the prison administration on the grounds that the applicant was keeping his engagement with the terrorist organisation and continued to play an active role. The applicant’s objection to that decision before the Muğla Enforcement Court and Muğla Assize Court was dismissed on 26 June 2018 and 16 July 2018, respectively, without any reasons.

On 13 November 2018 the Constitutional Court declared the applicant’s individual application manifestly ill-founded in a short-form decision.

Relying on Articles 6 § 2 and 8 of the Convention, the applicant complains about an alleged lack of respect for his presumption of innocence on account of the wording of the impugned decision upheld by the courts and about an unjustified interference with his right to respect for correspondence.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Is Article 6 § 2 applicable to the impugned proceedings? If so, having regard to the fact that the applicant’s conviction at first-instance of the offence of membership of an armed terrorist organisation was not final and pending appeal proceedings at the time of the events, has there been a violation of that provision on account of the decision of the prison authorities deeming the applicable an active member of the terrorist organisation in question (see, for example,

Konstas v. Greece

, no.

53466/07, §

36, 24 May 2011 and

Kemal Coșkun v. Turkey

, no. 45028/07, §

44, 28

March 2017)?

2.

Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his correspondence, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2 (see, for example,

Silver and Others v.

the United Kingdom

, judgment of 25 March 1983, Series A no. 61, p. 32, §§

85-105 and

Mehmet Nuri Özen v. Turkey

, no. 37619/05, §§ 17-18, 2

February 2010)?