Nepomnyashchiy împotriva Rusiei

Decizia nr. 21299/13 Kirill Sergeyevich NEPOMNYASHCHHIY împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 8 aprilie 2021 în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judecători și Viktoriya Maradudina, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 28 februarie 2013, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul a fost reprezentat de dl E. Daci, un avocat practicant la Geneva. La 10 Octombrie 2011 organizatorii unui raliu LBGT, inclusiv reclamantul, au informat primarul orașului Moscova cu privire la intenția lor de a ține raliul la 21 octombrie 2011. Prin scrisoarea din 17 octombrie 2011 biroul primarului a refuzat permisiunea de deținere a raliului și organizatorii au trebuit să o anuleze.

Plângerile reclamantului în temeiul articolelor 11, 13 și 14 din Convenție privind interzicerea discriminatorie a organizării unei adunări publice LGBT au fost comunicate guvernului rus („Guvernului”). DREPTUL reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 11 și 14 din Convenție cu privire la interdicția privind raliul LGBT. El a susținut în continuare în temeiul articolului 13 din Convenția pe care nu a avut un remediu intern eficace în acest sens. Aceste dispoziții ale Convenției, în măsura în care sunt relevante, se citesc după cum urmează: art. 11 Fiecare are dreptul la libertatea de adunare pașnică...

Nu se impun restricții privind exercitarea acestor drepturi, altele decât cele prevăzute de lege și care sunt necesare într-o societate democratică în interesul securității naționale sau al siguranței publice, pentru prevenirea tulburărilor sau a criminalității, pentru protecția sănătății sau a moralității sau pentru protecția drepturilor și libertăților altor persoane ...” „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” art. 14 „Ocuparea drepturilor și libertăților prevăzute în [] Convenția este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau altă parte, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” Curtea observă că plângerea reclamantului se referă la refuzul biroului primar al orașului de a aproba locul ales pentru raliu.

Reclamantul a fost informat cu privire la acest refuz la 17 octombrie 2011. El a contestat apoi în fața instanțelor interne și a depus ulterior cererea la 28 Curtea. Februarie 2013. Prima sarcină a Curții este, în consecință, de a determina dacă prezenta cerere îndeplinește cerințele de admisibilitate prevăzute la art. 35 § 1 din Convenție. În acest sens, Curtea reiterează că dispozițiile din respectivul articol privind epuizarea căilor interne de recurs și a normei de șase luni sunt strâns legate. Astfel, în cazul în care nu este disponibil niciun remediu eficace pentru un solicitant, termenul expiră șase luni de la data actelor sau a măsurilor reclamate.

În cazul în care un reclamant se folosește în primul rând de un remediu intern și numai ulterior devine sau ar fi trebuit să devină conștienți, de circumstanțele care determină acest remediu ineficient, ar putea fi oportun să se calculeze perioada de șase luni de la data în care reclamantul a devenit sau ar fi trebuit să fie conștient de aceste circumstanțe. § 1 nu va fi luată în considerare de către Curte în scopul stabilirii datei „deciziei finale” sau al calculului punctului de pornire a reglementării celor șase luni.

În consecință, în cazul în care un reclamant are recurs la un remediu care este condiționat să nu fie reușit de la început, decizia privind acest remediu nu poate fi luată în considerare pentru calcularea perioadei de șase luni (a se vedea Jeronovičs c. Letonia [GC], nr. 44898/10, § 75, 5 iulie 2016). În ceea ce privește hotărârile autorităților de a interzice organizarea de assemblări publice în Rusia, Curtea a constatat deja în Alekseyev c. Rusia (notări 4916/07 și altele 2, §§ 99 și 100, 21 octombrie 2010) că remedierea judiciară a unui caracter post-hoc la care reclamantul a avut recurs în acest caz, a fost incapabil de a furniza un recurs adecvat în ceea ce privește presupusa încălcare a articolului 11 din Convenție și a constatat o încălcare a articolului 13 din Convenție în acest cont.

Curtea consideră, de asemenea, că, la momentul evenimentelor în cauză, reclamantul era bine conștient de absența unor căi de recurs interne eficace pentru plângerile sale. Prin urmare, în opinia Curții, concluziile sale din Alekseyev ar fi trebuit să permită reclamantului să anticipeze în mod rezonabil aplicarea epuizării și a cerințelor de șase luni în cazul său. Prin urmare, Curtea concluzionează că plângerea reclamantului cu privire la interzicerea raliului ar fi trebuit să fie depusă în termen de șase luni de la data refuzului autorităților de aprobarea locului propus (pentru o abordare similară, a se vedea cel mai recent, Alekseyev și alții c. Rusia (dec.) [Comitet], nr. 31782/15, 30 iunie 2020 și Komarova c. Rusia (dec.) [Comitet] nr. 44570/11, 26 mai 2020). Rezultă că cererea este inadmisibilă pentru nerespectarea normei de șase luni prevăzute la art. 35 § 1 din Convenție și, prin urmare, trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 1 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 29 aprilie 2021. {signature_p_2} Viktoriya Maradodina Darian Pavli Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Solicitări depunând plângeri în temeiul articolului 11 și al articolului 14 din Convenție (prohibiție discriminatorie privind organizarea adunărilor publice LGBT) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Temă propusă a evenimentului public Data Locație Motivele refuzului Renunțare la acordarea permisiunii Data 21299/13 28/02/2013 Kirill Sergeyevich NEPOMNYASHCHHIY 1981 Daci Enis Geneva LGBT Eliberare Rally Moscova 21/10/2011 Restricție bazată pe conținut fără a face referire la legea care interzice promovarea homosexualității.

Procedură de notificare, 17/10/2011 Oficiul primarului Moscova.

THIRD SECTION

DECISION Application no. 21299/13 Kirill Sergeyevich NEPOMNYASHCHIY against Russia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 8 April 2021as a Committee composed of: Darian Pavli, President, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 28 February 2013, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table. The applicant was represented by Mr E. Daci, a lawyer practising in Geneva. On 10 October 2011 the organisers of a LBGT rally, including the applicant, informed the Moscow City’s Mayor of their intent to hold the rally on 21 October 2011. By letter of 17 October 2011 the mayor’s office refused permission for holding the rally and the organisers had to cancel it. The applicant’s subsequent complaints to domestic judicial authorities were to no avail. The applicant’s complaints under Articles 11, 13 and 14 of the Convention concerning the discriminatory ban on holding a LGBT public assembly were communicated to the Russian Government (“the Government”).

THE LAW The applicant complained under Articles 11 and 14 of the Convention about the ban on the LGBT rally. He further argued under Article 13 of the Convention that he had not had an effective domestic remedy in that respect.

These provisions of the Convention, in so far as relevant, read as follows: Article 11 “ 1. Everyone has the right to freedom of peaceful assembly ... 2. No restrictions shall be placed on the exercise of these rights other than such as are prescribed by law and are necessary in a democratic society in the interests of national security or public safety, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals or for the protection of the rights and freedoms of others ...” Article 13 “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” Article 14 “The enjoyment of the rights and freedoms set forth in [the] Convention shall be secured without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.” The Court observes that the applicant’s complaint concerned the refusal of the city mayor’s office to approve the venue chosen for the rally.

The applicant was informed of that refusal on 17 October 2011. He then challenged it before the domestic courts and subsequently lodged the application with the Court on 28 February 2013. The first task for the Court is, accordingly, to determine whether the present application satisfies the admissibility requirements set out in Article 35 § 1 of the Convention. In this connection, the Court reiterates that the provisions of the said Article concerning the exhaustion of domestic remedies and the six months’ rule are closely interrelated. Thus, where no effective remedy is available to an applicant, the time-limit expires six months after the date of the acts or measures complained of.

If an applicant first avails himself of a domestic remedy and only subsequently becomes or should have become aware, of the circumstances which render that remedy ineffective, it might be appropriate to calculate the six-month period from the date when the applicant became or ought to have become aware of those circumstances. The pursuit of remedies which do not satisfy the requirements of Article 35 § 1 will not be considered by the Court for the purposes of establishing the date of the “final decision” or calculating the starting point for the running of the six months’ rule.

Accordingly, if an applicant has recourse to a remedy which is doomed to failure from the outset, the decision on that remedy cannot be taken into account for the calculation of the six-month period (see Jeronovičs v. Latvia [GC], no. 44898/10, § 75, 5 July 2016). As regards the authorities’ decisions to ban holding public assemblies in Russia, the Court has already found in Alekseyev v. Russia (nos. 4916/07 and 2 others, §§ 99 and 100, 21 October 2010) that the judicial remedy of a post-hoc character the applicant had recourse to in the present case, was incapable of providing adequate redress in respect of the alleged violation of Article 11 of the Convention and found a violation of Article 13 of the Convention on this account.

The Court further considers that, at the time of the events in question, the applicant was well aware of the absence of effective domestic remedies for his complaints. Accordingly, in the Court’s view, its findings in Alekseyev should have enabled the applicant to reasonably anticipate the application of the exhaustion and six months’ requirements in his case. The Court therefore concludes that the applicant’s complaint about the ban on the rally should have been lodged within six months of the date of the refusal of the authorities to approve the proposed venue (for similar approach, see most recently, Alekseyev and Others v. Russia (dec.) [Committee], no. 31782/15, 30 June 2020 and Komarova v. Russia (dec.) [Committee], no. 44570/11, 26 May 2020). It follows that the application is inadmissible for non-compliance with the six-month rule set out in Article 35 § 1 of the Convention and thus must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 29 April 2021. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 11 and Article 14 of the Convention (discriminatory ban on holding LGBT public assemblies) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Proposed theme of the public event Location Date Grounds for refusal Refusal to grant permission Date 21299/13 28/02/2013 Kirill Sergeyevich NEPOMNYASHCHIY 1981 Daci Enis Geneva LGBT Liberation Rally Moscow 21/10/2011 Content-based restriction without reference to law banning promotion of homosexuality.

Notification procedure, 17/10/2011 Moscow Mayor’s Office.