- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 15 aprilie 2021
- Stat pârât
- AZE
- Concluzia
- Inadmisibil
Mammad împotriva Azerbaidjanului
Traducere în română Auto
HOTĂRÂREA PRIVIND SECȚIUNEA DECIZIE nr. 11612/10 Elchin Mammad oglu MAMMAD împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care a stat la 15 aprilie 2021 în calitate de comitet al comitetului compus din: Mārtićš Mits, Președinte, LÄtiv Hüseynov, Mattias Guyomar, judecători și Martina Keller, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 februarie 2010, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Elchin Mammad oglu Mammad ( Elçin MÄmmęd oğlu MÄmmęd ), este un național azerbaian, născut în 1978 și la momentul depunerii cererii trăite în Sumgayit.
El a fost reprezentat de dl. Aliyev, avocat cu sediul în Azerbaidjan. Guvernul Azerbaidjan (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl SGV. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 2000 reclamantul a înființat o organizație neguvernamentală sub formă de asociere. În 2001-2006 Ministerul Justiției Republicii Azerbaidjanului (“ Ministerul Justiției”) a refuzat să înregistreze această asociere ca entitate juridică de zece ori, menționând de fiecare dată unele deficiențe în documentele sale de înregistrare. În 2007-2009 reclamantul a contestat fără succes în fața instanțelor interne acțiunile Ministerului Justiției. Acțiunea sa civilă cu privire la încălcarea dreptului său la libertatea de asociere a fost respinsă de primul instanță și instanțe de apel.
La depunerea unui recurs de casă, reclamantul a solicitat o asistență juridică finanțată de stat pentru a angaja un avocat cu aderare la Asociația de Baruri. Avocatul de casă a solicitat a fost declarat inadmisibil. În 2014 reprezentantul reclamantului, dl I. Aliyev, a fost arestat. Autoritățile de proces au efectuat o căutare a dlui Acasă și birou al lui Aliyev. În timpul căutării, un număr mare de documente, inclusiv toate dosarele referitoare la cererile depuse de Curte în posesia dlui Aliyev în calitate de reprezentant, au fost confiscate de autoritățile interne. Reclamantul s-a plâns că refuzul Ministerului Justiției de a înregistra asociația sa a constituit o încălcare a dreptului său la libertate de asociere, astfel cum se prevede la art. 11 din Convenție.
Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenție, că dreptul său de acces la o instanță a fost încălcat deoarece el nu a fost furnizat unui avocat finanțat de stat în cadrul procedurii de casaturare. În sfârșit, prin o scrisoare separată semnată de reprezentant cu privire la o serie de cereri, inclusiv prezenta cerere, reprezentantul s-a plângut în numele reclamantului că confiscarea dosarului său de caz de la biroul reprezentantului a încălcat dreptul reclamantului la cerere individuală fără obstacol în temeiul articolului 34 din convenție. PROCEDIMENTUL PRIVIND CURTEA Formularul de cerere a fost depus la 16 februarie 2010. Formularul de cerere conține toate detaliile personale necesare ale reclamantului și reprezentantului său, dl Aliyev.
Secțiunea „declarație și semnătură” a formularului de cerere conține denumirea scrisă a reprezentantului, dar nu a fost semnătura scrisă pe mână. La 24 iulie 2017, dl Aliyev a prezentat observații scrise și cereri de satisfacție doar în numele reclamantului. Observațiile privind admisibilitatea și fondurile cazului au fost semnate de dl Aliyev, în timp ce cererile de satisfacție au fost semnate atât de dl Aliyev, cât și de presupusul solicitant. 10. În observațiile prezentate la 25 septembrie 2017, Guvernul a contestat autenticitatea cererii susținând că dl Aliyev nu are nicio autoritate scrisă semnată de reclamant și că formularul de cerere nu a fost semnat. Aceste observații ale guvernului au fost trimise dlui Aliyev.
11. Aliyev nu a încercat să abordeze obiecțiile Guvernului cu privire la autenticitatea cererii. art. 36 din Regulamentul Curții afirmă, în partea relevantă: „1. Persoanele, organizațiile neguvernamentale sau grupurile de persoane fizice pot prezenta inițial cereri în temeiul articolului 34 din Convenție în sine sau printr-un reprezentant ... (a) Reprezentantul ... este un avocat autorizat să practice în oricare dintre părțile contractante și să rezidă pe teritoriul unuia dintre ele, sau oricare altă persoană aprobată de Președintele Camerei.” 13. art. 45 § 3 din Regulamentul Curții, în măsura în care este cazul, citește: „1.
Orice cerere făcută în temeiul articolelor 33 sau 34 din Convenție se depune în scris și este semnată de către reclamant sau de către reprezentantul reclamantului ... În cazul în care reclamanții sunt reprezentați în conformitate cu art. 36, o putere de avocat sau autoritate scrisă de a acționa este furnizată de reprezentanți sau reprezentanți ai acestora.” 14. Reclamantul nu a fost niciodată în contact direct cu Curtea și cererea a fost introdusă prin presupusul său reprezentant dl Aliyev. În cazul în care reclamanții aleg să fie reprezentați de o altă persoană în temeiul articolului 36 din Regulamentul Curții, mai degrabă decât să își introducă înșiși cererea, este o cerință, în temeiul articolului 45 § 3 din Regulamentul Curții, să fie furnizată de reprezentanții acestora o competență de avocat sau de autoritate scrisă de a acționa.
Cu toate acestea, autoritatea scrisă nu a fost niciodată depusă Curții și formularul de cerere nu a fost semnat. 15. Curtea consideră că este esențial ca reprezentanții să demonstreze că au primit instrucțiuni specifice și explicite de la supușile victime, în sensul articolului 34 din Convenție, în numele cărora se pretind să acționeze. În prezenta cauză, dosarul nu conține nici un document în care reclamantul a indicat că el a dorit dlui Aliyev să depună o cerere la Curte în numele său. Curtea nu poate decât să concludă că acest caz trebuie respins pentru lipsa unui „aplicant” în sensul articolului 34 din Convenție. Prin urmare, în circumstanțele cazului, cererea trebuie respinsă pentru incompatibilitate ratione personae , în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție (a se vedea N.Z.
c. Croația (dec.), nr. 2140/13, 2 iunie 2015; a se vedea mutatis mutandis Post v. Țările de Jos (dec.), nr. 21727/08, 20 ianuarie 2009; K.M. și alții c. Rusia (dec.), nr. 46086/07, 29 aprilie 2010; și Șükrü Çetin c. Turcia (dec.), nr. 10449/08, 13 septembrie 2011). Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.
FIFTH SECTION
DECISION Application no. 11612/10 Elchin Mammad oglu MAMMAD against Azerbaijan The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 15 April 2021 as a Committee composed of: Mārtiņš Mits, President, Lətif Hüseynov, Mattias Guyomar, judges, and Martina Keller, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 16 February 2010, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicant, Mr Elchin Mammad oglu Mammad ( Elçin Məmməd oğlu Məmməd ), is an Azerbaijani national, who was born in 1978 and at the time of lodging the application lived in Sumgayit. He was represented by Mr I. Aliyev, a lawyer based in Azerbaijan.
The Azerbaijani Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mr Ç. Əsgərov.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
In 2000 the applicant established a non-governmental organisation in a form of an association. In 2001-2006 the Ministry of Justice of the Republic of Azerbaijan (“the Ministry of Justice”) refused to register that association as a legal entity ten times, noting each time some deficiencies in its registration documents.
In 2007-2009 the applicant unsuccessfully challenged before the domestic courts the actions of the Ministry of Justice. His civil action about violation of his right to freedom of association was dismissed by the first ‑ instance and appellate courts. When lodging a cassation appeal the applicant requested a State-funded legal assistance to hire an advocate with membership in the Bar Association. The applicant’s cassation appeal was declared inadmissible.
In 2014 the applicant’s representative, Mr I. Aliyev, was arrested. The prosecuting authorities conducted a search of Mr Aliyev’s home and office. During the search, a large number of documents, including all the case files relating to the applications before the Court that were in Mr Aliyev’s possession as a representative, were seized by the domestic authorities. COMPLAINTS
The applicant complained that the refusals of the Ministry of Justice to register his association amounted to a violation of his right to freedom of association as provided in Article 11 of the Convention. The applicant also complained under Article 6 of the Convention that his right of access to a court was violated because he was not provided with a State-funded advocate at cassation proceedings. Lastly, by a separate letter signed by the representative concerning a number of applications, including the present application, the representative complained on behalf of the applicant that the seizure of his case file from the office of the representative was in breach of the applicant’s right of individual application without hindrance under Article 34 of the Convention.
PROCEDURE BEFORE THE COURT
8. The application form was submitted on 16 February 2010. The application form contained all the required personal details of the applicant and his representative, Mr Aliyev. The “declaration and signature” section of the application form contained the representative’s typed name but no handwritten signature. No power of attorney was enclosed either.
On 24 July 2017 Mr Aliyev submitted written observations and claims for just satisfaction on behalf of the applicant. The observations on the admissibility and merits of the case were signed by Mr Aliyev, whereas the claims for just satisfaction were signed both by Mr Aliyev and allegedly the applicant.
In their observations submitted on 25 September 2017 the Government challenged the authenticity of the application claiming that Mr Aliyev had no written authority signed by the applicant and that the application form had not been signed. Those observations of the Government were sent to Mr Aliyev.
Mr. Aliyev did not attempt to address the Government’s objections regarding the authenticity of the application. THE LAW
Rule 36 of the Rules of Court reads, in the relevant part: “1. Persons, non-governmental organisations or groups of individuals may initially present applications under Article 34 of the Convention themselves or through a representative ... 4. (a) The representative ... shall be an advocate authorised to practise in any of the Contracting Parties and resident in the territory of one of them, or any other person approved by the President of the Chamber.”
Rule 45 § 3 of the Rules of Court, in so far as relevant, reads: “1. Any application made under Articles 33 or 34 of the Convention shall be submitted in writing and shall be signed by the applicant or by the applicant’s representative ... 3. Where applicants are represented in accordance with Rule 36, a power of attorney or written authority to act shall be supplied by their representative or representatives.”
The applicant has never been in contact with the Court directly and the application was introduced through his alleged representative Mr Aliyev. Where applicants choose to be represented by another person under Rule 36 of the Rules of Court, rather than to introduce their application themselves, it is a requirement, under Rule 45 § 3 of the Rules of Court, that a power of attorney or written authority to act shall be supplied by their representatives. However, written authority has never been submitted to the Court and the application form was not signed.
The Court considers it essential for representatives to demonstrate that they have received specific and explicit instructions from the alleged victim(s) within the meaning of Article 34 of the Convention on whose behalf they purport to act. In the present case the file contains no document in which the applicant has indicated that he wished Mr Aliyev to lodge an application with the Court on his behalf. The Court cannot but conclude that the case must be rejected for want of an “applicant” for the purposes of Article 34 of the Convention. Consequently, in the circumstances of the case the application must be rejected for being incompatible ratione personae , pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention (see N.Z. v. Croatia (dec.), no. 2140/13, 2 June 2015; see, mutatis mutandis , Post v. the Netherlands (dec.), no. 21727/08, 20 January 2009; K.M. and Others v. Russia (dec.), no. 46086/07, 29 April 2010; and Șükrü Çetin v. Turkey (dec.), no. 10449/08, 13 September 2011). For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 20 May 2021. {signature_p_2} Martina Keller Mārtiņš Mits Deputy Registrar President