- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 19 aprilie 2021
- Stat pârât
- MDA;RUS
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Urusbiev împotriva Republicii Moldova și a Rusiei
Traducere în română Auto
Publicat la 10 mai 2021 SECȚIUNE Cererea nr. 33519/15 Ruslan URUSBIEV împotriva Republicii Moldova și a Rusiei depusă la 23 iunie 2015 comunicată la 19 aprilie 2021 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul a tras o armă într-un bar situat într-un autoproclamat „Republica Molaviană de Transnistrie” (MRT). Mai târziu, a fost arestat de către autoritățile MRT și, ulterior, condamnat pentru posesie ilegală de arme și muniții. Reclamantul se plânge că arestarea și condamnarea sa nu au fost „în conformitate cu legea”, în contravenție cu art. 5 § 1 și § 1 din Convenție (în special, nu fiind judecată de „un tribunal instituit prin lege”). În plus, nu s-au observat drepturile apărării (art. 6 §§ §§ 1 și 3), cum ar fi faptul că nu a putut contesta martorii pentru urmărirea penală (echitatea armelor), precum și faptul că nu a putut obține copii ale diferitelor documente din dosar.
Reclamantul susține, de asemenea, că nu are un remediu eficace în ceea ce privește plângerile menționate mai sus (art. 13). În ceea ce privește admisibilitatea Reclamantul a intrat în jurisdicția Republicii Moldova și/sau a Federației Ruse în sensul articolului 1 din Convenția, interpretată de Curte, printre altele, în cazul Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], (nr. 48787/99, CEDH 2004-VII), Catan și alții c. Moldova și Rusia [GC] (n. 43370/04, 8252/05 și 18454/06, §§ 102-123, 19 octombrie 2012 și Mozer c. Republica Moldova și Rusia [GC], nr. 11138/10, CEDH 2016) din cauza circumstanțelor prezentului caz?
În acest sens, ținând cont de faptul că până acum concluziile Marei Camere s-au bazat în general pe o lipsă de informații convingătoare și noi din partea guvernelor în cauză, Curtea invită din nou cele din urmă să răspundă la întrebarea dacă a existat vreo evoluție în urma perioadei examinate în cazul Mozer (citat mai sus) – care este, după iulie 2010 – care ar putea avea un efect asupra responsabilităților lor respective.
În acest context, guvernele, în special guvernul Rusiei, sunt întrebate: să furnizeze Curtei orice informații tangibile și orice argument relevant care să poată stabili că, din iulie 2010, Rusia nu mai exercită un control eficace și/sau o influență decisivă asupra autorităților din Republica Moldova Transnistriei autoproclamată (MRT), să își exprime opinia – cu documente justificative și referindu-se în mod specific la normele care reglementează structura instanțelor și la organismul jurisprudenței existente – cu privire la întrebarea dacă, din acea dată, instanța „MRT”, inclusiv Curtea Constituțională înființată la 12 iunie 2002, poate fi considerată independentă și imparțială și considerată a fi făcută parte dintr-un sistem judiciar care funcționează pe o bază constituțională și juridică care reflectă o tradiție judiciară care respectă statul de drept.
Pentru a răspunde la această întrebare, Curtea invită guvernele în cauză, în special Rusia, să utilizeze, după caz, canalele diplomatice și mijloacele disponibile pentru a le reuni informațiile necesare de la autoritățile judiciare transnistrene și să le comunice Curții. A existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție? În special, a fost legală detenția reclamantului în sensul acestei dispoziții (a se vedea Mozer, citat mai sus, §§ 122-159)? A existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție? În special, a fost condamnat de un tribunal instituit prin lege, în sensul acestei dispoziții (a se vedea art. 6 § 1 din Convenție) Vardanean v. Republica Moldova și Rusia , nr. 22200/10, §§ 34-47, 30 mai 2017)? A existat o încălcare a articolului 6 §§ 1 și 3 din Convenție?
În special, reclamantul a putut să pună la îndoială martorii pentru urmărire penală și să obțină copii ale tuturor materialelor din dosar (a se vedea Al-Khawaja și Tahery v. Regatul Unit [GC], nr. 26766/05 și 22228/06, §§§§ 118-165, ECHR 2011, Schatschaschwili v. Germania [GC], nr. 9154/10, §§ 100-165, CEDH 2015, și Abdullayev v. Azerbaidjan , nr. 6005/08, § 58-66, 7 martie 2019)? A existat o încălcare a articolului 13 din Convenție, luată împreună cu articolele 5 și 6 (a se vedea Mozer , citat mai sus §§ 202-218)?
Published on 10 May 2021
SECOND SECTION
Application no. 33519/15 Ruslan URUSBIEV against the Republic of Moldova and Russia lodged on 23 June 2015 communicated on 19 April 2021
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The applicant fired a weapon in a bar situated in the self-proclaimed “Moldavian Republic of Transdniestria” (MRT). Several days later he was arrested by MRT authorities and subsequently convicted of illegal possession of weapons and ammunition. The applicant complains that his arrest and conviction were not “in accordance with the law”, contrary to Articles 5 § 1 and 6 § 1 of the Convention (in particular, not being tried by “a tribunal established by law”). Moreover, the rights of the defence (Article 6 §§ 1 and 3) were not observed, such as being unable to question witnesses for the prosecution (equality of arms), as well as being unable to obtain copies of various documents in the file. The applicant also alleges that he did not have an effective remedy in respect of the complaints mentioned above (Article 13).
QUESTIONS TO THE PARTIES
As to the admissibility
Did the applicant come within the jurisdiction of the Republic of Moldova and/or the Russian Federation within the meaning of Article 1 of the Convention as interpreted by the Court, inter alia, in the cases of Ilașcu and Others v. Moldova and Russia [GC], (no. 48787/99, ECHR 2004-VII), Catan and Others v. Moldova and Russia [GC] (nos. 43370/04, 8252/05 and 18454/06, §§ 102-123, 19 October 2012; and Mozer v. the Republic of Moldova and Russia [GC], no. 11138/10, ECHR 2016) on account of the circumstances of the present case? In that connection, bearing in mind that up until now the Grand Chamber’s conclusions have generally been based on a lack of convincing and new information from the Governments concerned, the Court again invites the latter to reply to the question whether there has been any development following the period under consideration in the case of Mozer (cited above) – that is, after July 2010 – which might have an effect on their respective responsibilities. In this context, the Governments, in particular the Government of Russia, are asked: a) to provide the Court with any tangible information and any relevant argument capable of establishing that, since July 2010, Russia has no longer been exercising effective control and/or decisive influence over the authorities of the self-proclaimed Moldavian Republic of Transdniestria (the “MRT”), b) to express their opinion – with supporting documents and referring specifically to the rules governing the courts’ structure and to the existing body of case-law – on the question whether, since that date, the “MRT” courts, including the Constitutional Court set up on 12 June 2002, can be regarded as independent and impartial and deemed to have become part of a judicial system operating on a constitutional and legal basis reflecting a judicial tradition that conforms to the Convention and respects the rule of law. In order to answer this question, the Court invites the Governments concerned, particularly Russia, to use, as appropriate, the diplomatic channels and means available to them for the purposes of gathering the required information from the Transdniestrian judicial authorities and to communicate it to the Court. As to the merits
Has there been a violation of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, was the applicant’s detention lawful within the meaning of that provision (see Mozer, cited above, §§ 122-159)?
Has there been a violation of Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the applicant convicted by a tribunal established by law, within the meaning of that provision (see Vardanean v. the Republic of Moldova and Russia , no. 22200/10, §§ 34-47, 30 May 2017)?
Has there been a violation of Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention? In particular, was the applicant able to question witnesses for the prosecution and to obtain copies of all the materials in the file (see Al-Khawaja and Tahery v. the United Kingdom [GC], nos. 26766/05 and 22228/06, §§ 118-165, ECHR 2011, Schatschaschwili v. Germany [GC], no. 9154/10, §§ 100-165, ECHR 2015, and Abdullayev v. Azerbaijan , no. 6005/08, § 58-66, 7 March 2019)?
Has there been a violation of Article 13 of the Convention, taken in conjunction with Articles 5 and 6 (see Mozer , cited above, §§ 202-218)?