Leost împotriva Franței

Publicat la 10 mai 2021 SECȚIUNEA 5 Cerere nr. 42635/20 Claire LEOST împotriva Franței, introdusă la 23 septembrie 2020, comunicată la 21 aprilie 2021: condamnarea penală, pe baza articolului 38b din Legea din 29 iulie 1881 privind libertatea presei, a directorului de publicare a unui săptămânal pentru publicarea, în acesta din urmă, precum și pe site-ul internet și pe contul Twitter al acestuia, a unei fotografii luate în cursul unei ședințe de judecată în instanță (art. 10 din convenție).

A existat o încălcare a dreptului recurentei la libertatea de exprimare și în special a dreptului acesteia de a comunica informații, în sensul articolului 10 din convenție În special, în ce măsură, pe de o parte, îndatoririle și responsabilitățile pe care le presupune profesia recurentei sunt relevante pentru f un c ț i o n are a sa și pentru marja de apreciere a statului în acest domeniu și, pe de altă parte, pentru interzicerea prevăzută la art. 38b din Legea din 29 iulie 1881 privind libertatea presei și privind La deschiderea instanțelor administrative sau judiciare, utilizarea oricărui dispozitiv care permite înregistrarea, fixarea sau transmiterea cuvântului sau a imaginii este compatibilă cu cerințele art. 10 din Convenție?

Publié le 10 mai 2021

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 42635/20 Claire LEOST contre la France introduite le 23 septembre 2020 communiquée le 21 avril 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation pénale, sur le fondement de l’article 38 ter de la loi du 29 juillet 1881 sur la liberté de la presse, de la directrice de publication d’un hebdomadaire pour la publication, dans ce dernier, ainsi que sur le site internet et le compte Twitter de celui-ci, d’une photographie prise au cours d’une audience de cour d’assises (article 10 de la Convention).

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu violation du droit de la requérante à la liberté d’expression, et spécialement de son droit de communiquer des informations, au sens de l’article 10 de la Convention ? En particulier, dans quelle mesure, d’une part, les devoirs et responsabilités que comporte la profession de la requérante sont-ils pertinents pour son grief et pour la marge d’appréciation de l’État dans ce domaine et, d’autre part, l’interdiction posée à l’article 38 ter de la loi du 29 juillet 1881 sur la liberté de la presse et visant « dès l’ouverture de l’audience des juridictions administratives ou judiciaires, l’emploi de tout appareil permettant d’enregistrer, de fixer ou de transmettre la parole ou l’image » est-elle compatible avec les exigences de l’article 10 de la Convention ?