- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 29 aprilie 2021
- Stat pârât
- SRB
- Articole
- Articolul 1, Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
CASE OF MLADENOVIĆ AND ĐOKIĆv. SERBIA
Traducere în română Auto
SEGUNDA SECȚIUNE A CAUZA DE MLADENOVI ȘI ALE SERBIA (Aplicații nos. 44719/18 și 44998/18) HOTĂRÂREA STASBOURG 29 aprilie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Mladenović și δokić c. Serbia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința în calitate de comitet compus din: Carlo Ranzoni, președinte, Branko Lubarda, Pauliine Koskelo, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 8 aprilie 2021, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în două cereri (n. 44719/18 și 44998/18) împotriva Serbiei depuse în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (“Convenția”) la 10 septembrie 2018. Reclamanții au fost reprezentați de T. Stojiljković, un avocat care practică în Leskovac.
Guvernul sârb (“ Guvernul”) a fost anunțat de cererile la 19 martie 2020. FACTELE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamanții se plângeau de aplicarea întârzietă a deciziilor interne luate împotriva societăților sociale/de stat. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. Reclamanții s-au plâns de aplicarea întârziată a deciziilor interne în favoarea lor. Ei au invocat, în mod expres sau în fond, la art. 6 § 1 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia , nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II).
R. Kačapor și alții c. Serbia, nr. 2269/06 și altele 5 și 15 ianuarie 2008, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare la cele din acest caz. 10. Curtea constată în continuare că decizia din prezenta cerere a ordonat adoptarea unor măsuri specifice. Prin urmare, Curtea consideră că deciziile în cauză constituie „poziziuni” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1. 11. Având în vedere toate documentele prezentate, Curtea nu a găsit nici un fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri.
având în vedere jurisprudența sa pe această temă (a se vedea Stevanović și alții c. Serbia , nr. 43815/17 și altele § 17, 27 Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție doar părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, R. Kačapor și alții c. Serbia, nr. 2269/06 și altele 5, 15 ianuarie 2008 și Stanković c. Serbia (dec.), 41285/19, 19 decembrie 2019), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor pentru satisfacție.
15. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; declară că aceste cereri declară o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 privind aplicarea întârziere a deciziilor interne adoptate împotriva unei societăți sociale/de stat; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 29 aprilie 2021, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Viktoriya Maradudina Carlo Ranzoni Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 Număr de cerere Număr de introducere Denumirea reclamantului Anul nașterii Decizie internă relevantă Data începerii perioadei de neexecuție sau data intrării în vigoare a Convenției în ceea ce privește Serbia (3 martie 2004) Data încheierii perioadei de neexecuție Lungime a procedurilor de executare Sumele acordate pentru prejudiciu moral per reclamant (în euro) [1] [2] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [3] 44719/18 10/09/2018 Dragoljub MLADENOVI 1967 Tribunalul Municipal din Leskovac, 13/06/2003 Tribunalul Municipal din Leskovac, 03/04/2001 27/07/2004 06/06/2006 28/08/2018 14 ani(i) și 1 lună(i) și 2 zile(i) 28/08/2018 12 ani(i) și 2 luni(i) și 23 zile 44998/18 10/09/2018 Vladimir (OKI ) 1961 Tribunalul municipal din Leskovac, 19/10/2001 Tribunalul municipal din Leskovac, 16/12/2003 03/03/2004 20/05/2004 28/08/2018 14 ani (s) și 5 luni (s) și 26 zile (s) 28/08/2018 14 ani (s) și 3 luni (s) și 9 zile (s) 1000 250 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților [2]. Mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivelul intern.
[3] În plus, orice impozit care poate fi taxat reclamanților.
SECOND SECTION
CASE OF MLADENOVIĆ AND ĐOKIĆ v. SERBIA (Applications nos. 44719/18 and 44998/18) JUDGMENT STRASBOURG 29 April 2021 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the cases of Mladenović and Đokić v. Serbia, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Carlo Ranzoni, President, Branko Lubarda, Pauliine Koskelo, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 8 April 2021, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in two applications (nos. 44719/18 and 44998/18) against Serbia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 10 September 2018.
The applicants were represented by T. Stojiljković, a lawyer practising in Leskovac.
The Serbian Government (“the Government”) were given notice of the applications on 19 March 2020. THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
The applicants complained of the delayed enforcement of domestic decisions given against socially/State-owned companies. THE LAW
JOINDER OF THE APPLICATIONS
6. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE
1 OF PROTOCOL No. 1
The applicants complained of the delayed enforcement of domestic decisions given in their favour. They relied, expressly or in substance, on Article 6 § 1 of the Convention and on Article 1 of Protocol No. 1, which read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”
The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article 6. It also refers to its case-law concerning the non-enforcement or delayed enforcement of final domestic judgments (see Hornsby v. Greece , no. 18357/91, § 40, Reports of Judgments and Decisions 1997 ‑ II).
In the leading case of R. Kačapor and Others v. Serbia, nos. 2269/06 and 5 others, 15 January 2008, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
The Court further notes that the decisions in the present applications ordered specific action to be taken. The Court therefore considers that the decisions in question constitute “possessions” within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject (see Stevanović and Others v. Serbia , nos. 43815/17 and 15 others, § 17, 27 August 2019), the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce in due time the decisions in the applicants’ favour.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, R. Kačapor and Others v. Serbia, nos. 2269/06 and 5 others, 15 January 2008 and Stanković v. Serbia (dec.), 41285/19, 19 December 2019), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and dismisses the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that these applications disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 concerning the delayed enforcement of domestic decisions given against a socially/State-owned company; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 29 April 2021, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Carlo Ranzoni Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 (non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions given against socially/State-owned companies) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Relevant domestic decision Start date of non-enforcement period or date of entry into force of the Convention in respect of Serbia (3 March 2004) End date of non-enforcement period Length of enforcement proceedings Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] [2] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [3] 44719/18 10/09/2018 Dragoljub MLADENOVIĆ 1967 Municipal Court in Leskovac, 13/06/2003 Municipal Court in Leskovac, 03/04/2001 27/07/2004 06/06/2006 28/08/2018 14 year(s) and 1 month(s) and 2 day(s) 28/08/2018 12 year(s) and 2 month(s) and 23 day(s) 1,000 250 44998/18 10/09/2018 Vladimir ĐOKIĆ 1961 Municipal Court in Leskovac, 19/10/2001 Municipal Court in Leskovac, 16/12/2003 03/03/2004 20/05/2004 28/08/2018 14 year(s) and 5 month(s) and 26 day(s) 28/08/2018 14 year(s) and 3 month(s) and 9 day(s) 1,000 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants. [2] Less any amounts which may have already been paid in that regard at the domestic level. [3] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.