- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 martie 2023
- Stat pârât
- SRB
- Articole
- Articolul 1, Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Bakić și Bojičić împotriva Serbiei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A BAKI ȘI BOJIČI î. SERBIA (Aplicații nr. 13700/22 și 13708/22) HOTĂRÂREA STASBOURG 2 martie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bakić și Bojičić v. Serbia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Armen Harutyunyan , Președintele Anja Seibert-Fohr, Ana Maria Guerra Martins , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în particular la 2 februarie 2023, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Serbiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) la data indicată în tabelul adăugat.
Reclamanții au fost reprezentați de dl R. Kojić, un avocat care practică la Belgrad. Guvernul sârb (“ Guvernul”) a primit notificarea cererilor. Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de aplicarea întârziere a deciziilor interne luate împotriva unei societăți sociale/de stat. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre.
Reclamanții se plângeau de aplicarea întârziere a deciziilor interne în favoarea lor, care se bazau, în mod expres sau substanțial, pe art. 6 § 1 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1, care, în măsura în care este cazul, se citesc după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.
Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau întârziarea executării hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia , nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II). Prin urmare, Curtea consideră că deciziile din prezentele cereri au ordonat adoptarea unor măsuri specifice, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 10. În cazul principal al R. Kačapor și alții c. Serbia, Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din cazul în cauză.
11. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea în timp util a deciziilor în favoarea reclamanților.
12. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Legea (a se vedea, în special, R. Kačapor și alții, citată mai sus, și Stanković c. Serbia (dec.), 41285/19, 19 decembrie 2019), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; declară că aceste cereri declară o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 privind aplicarea întârziere a deciziilor interne adoptate împotriva unei societăți sociale/de stat; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 2 martie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Armen Harutyunyan Președintele adjunct al Registrului interimar Apendice Lista cererilor de plângere în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (neexecuție sau întârziere de aplicare a deciziilor interne luate împotriva societăților sociale/de stat) Nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Decizia interimar relevantă Data de începere a perioadei de neexecuție Data de încheiare a perioadei de neexecuție Durata procedurii de punere în aplicare Valoarea atribuită pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] [2] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [3] 13700/22 07/03/2022 Stana BAKI/1959 Curtea comercială din Belgrad, 24/04/2018 24/04/2018 28/06/2022 4 ani(i) și 2 luni(i) și 5 zile(i) 1000 250 13708/22 07/03/2022 Stanko BOJIČI 1941 Curtea comercială din Belgrad, 24/04/2018 24/04/2018 28/06/2022 4 ani(i) și 2 luni(i) și 5 zile(i) 1000 250 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților.
[2] Mai puține sume care ar putea fi deja plătite în acest sens la nivelul intern. [3] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților.
FOURTH SECTION
CASE OF BAKIĆ AND BOJIČIĆ v. SERBIA (Applications nos. 13700/22 and 13708/22) JUDGMENT STRASBOURG 2 March 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Bakić and Bojičić v. Serbia, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Armen Harutyunyan , President , Anja Seibert-Fohr, Ana Maria Guerra Martins , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 2 February 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Serbia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the date indicated in the appended table.
The applicants were represented by Mr R. Kojić , a lawyer practising in Belgrade.
The Serbian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
The applicants complained of the delayed enforcement of domestic decisions given against a socially/State-owned company. THE LAW
JOINDER OF THE APPLICATIONS
6. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE
1 OF PROTOCOL No. 1
The applicants complained of the delayed enforcement of domestic decisions given in their favour. They relied, expressly or in substance, on Article 6 § 1 of the Convention and on Article 1 of Protocol No. 1, which, insofar as relevant, read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”
The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article 6. It also refers to its case-law concerning the non-enforcement or delayed enforcement of final domestic judgments (see Hornsby v. Greece , no. 18357/91, § 40, Reports of Judgments and Decisions 1997 ‑ II).
The Court further notes that the decisions in the present applications ordered specific action to be taken. The Court therefore considers that the decisions in question constitute “possessions” within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1.
In the leading case of R. Kačapor and Others v. Serbia, nos. 2269/06 and 5 others, 15 January 2008, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce in due time the decisions in the applicants’ favour.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, R. Kačapor and Others, cited above, and Stanković v. Serbia (dec.), 41285/19, 19 December 2019), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that these applications disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 concerning the delayed enforcement of domestic decisions given against a socially/State-owned company; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 2 March 2023, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Armen Harutyunyan Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 (non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions given against socially/State-owned companies) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Relevant domestic decision Start date of non-enforcement period End date of non-enforcement period Length of enforcement proceedings Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] [2] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [3] 13700/22 07/03/2022 Stana BAKIĆ 1959 Commercial Court in Belgrade, 24/04/2018 24/04/2018 28/06/2022 4 year(s) and 2 month(s) and 5 day(s) 1,000 250 13708/22 07/03/2022 Stanko BOJIČIĆ 1941 Commercial Court in Belgrade, 24/04/2018 24/04/2018 28/06/2022 4 year(s) and 2 month(s) and 5 day(s) 1,000 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants. [2] Less any amounts which may have already been paid in that regard at the domestic level. [3] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.