CtEDO 11.05.2021 Auto

RĂILEANU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
11.05.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
RĂILEANU c. ROUMANIE (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 27027/15 Gheorghe RĂILENAU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 11 mai 2021 într-un comitet compus din Gabriele Kucsko-Stadlmayer, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători, și Ilse Freiwirth, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 28 mai 2015, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Gheorghe Raileanu, este un resortisant român născut în 1936. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl N.B. Bulai, avocat care exercită la București. Guvernul român ( A fost reprezentat de agentul său, dl Ezer, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 16 decembrie 2019, grefa a fost informată cu privire la decesul reclamantului, care a avut loc la 1 martie 2018, dl N.B. Bulai a informat Curtea cu privire la dorința soției și a fiului defunctului, dl Eugenia Raileanu și, respectiv, dl Gheorghe-Răzvan Rieleanu, de a urmări judecata. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 2002, o treime a depus o plângere penală cu constituirea unei părți civile împotriva reclamantului. Acesta din urmă a fost acuzat că a falsificat două contracte de vânzare a unui imobil și că a folosit documentele false pentru a încerca să se ocupe de acest bun. În 2004, o societate comercială a depus împotriva reclamantului o nouă plângere penală pentru fapte similare referitoare la o altă clădire. Parchetul a decis să se alăture celor două plângeri. Prin rechizitoriul din 1 aprilie 2013, Parchetul l-a trimis pe reclamant în fața unei instanțe pentru a răspunde șefilor de tentative de înșelătorie și de utilizare a documentelor false. Prin hotărârea definitivă din 22 iulie 2014, transmisă reclamantului la 27 noiembrie 2014, tribunalul de apel din București l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiunile menționate anterior. Potrivit reclamantului, durata acestei proceduri nu corespunde cerinței termenului rezonabil, așa cum este prevăzut în art. 6 alin. Excesul căilor de atac interne, în sensul articolului 35 alineatul (1) din Convenție. Potrivit guvernului, reclamantul ar fi trebuit să sesizeze instanțele interne cu privire la o acțiune în răspundere civilă delictoasă pentru a solicita o reparație din cauza duratei excesive a procedurii. 12. Reclamantul nu a făcut nicio observație în acest sens. 13. Curtea consideră că, în urma decesului reclamantului din 2018 (punctul 3 de mai sus), soția și fiul său au un interes legitim să constate existența unei încălcări a dreptului garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție ca cauza referitoare la domnul Răileanu să fie ascultată într-un termen rezonabil ( mutatis mutandis, Dalban c. România [GC], n 2814/95, § 1 și În consecință, Curtea recunoaște că dl Eugenia Raileanu și dl Gheorghe-Răzvan Răileanu au calitatea de a continua prezenta procedură. 15. Curtea reamintește apoi că acțiunea în răspundere civilă delictală reprezintă o cale de atac eficientă pentru a denunța durata excesivă a procedurilor care se desfășoară în fața instanțelor penale sau civile ( Brudan c. România , nr. 75717/14, § 86, 10 aprilie 2018). 16. Curtea a statuat că, începând cu 22 martie 2015, trebuie să i se solicite să facă o astfel de cale de atac în sensul articolului 1 din Convenție. Această concluzie este valabilă pentru procedurile finalizate, precum și pentru cele care sunt încă în curs de desfășurare la nivel național, jurisprudența internă care nu face distincție între procedurile pendinte și cele pendinte ( Brudan, citată anterior, punctul 88). Curtea amintește, de asemenea, că, în cazul în care acțiunea internă în cauze referitoare la durata de procedură este rezultatul unei evoluții jurprudențiale, epuizarea căilor de atac interne s În cazul de față, Curtea constată că, la data la care a fost introdusă prezenta cerere, la 28 mai 2015, acțiunea în cauză dobândise gradul de certitudine impus de Curte pentru a putea și a trebui să fie utilizată în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție. 19. Prin urmare, este necesar să se dea curs excepției impuse de guvern și să se declare cererea inadmisibilă pentru neobosirea căilor de atac interne. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 10 iunie 2021. {semnătură_p_2} Ilse Freiwirth Gabriele Kucsko-Stadlmayer Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă