2ra-645/26 — Litigiu de familie

La 31 octombrie 2022, Dombrovschi Ecaterina, reprezentată de avocatul Igor Șcheau a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dombrovschi Ion cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori, încasarea cheltuielilor suplimentare de tratament și încasarea cheltuielilor de judecată. (f.d.2-4, vol.1).

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 20 aprilie 2007 a încheiat căsătoria cu Dombrovschi Ion, fiind trecută în Registrul de stare civilă, de către Primăria or. Iargara, r-nul Leova. Din relația de căsătorie părţile au doi copii minori comuni Dombrovschi XXXXX, născută la XXXXX și Dombrovschi XXXXX, născută la XXXXX.

Reclamanta a indicat că prin hotărârea judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 27.11.2018, s-a admis acțiunea civilă depusă de Dombrovschi Ecaterina, în partea privind executarea pretențiilor vizând încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori, în mărime de 1000 lei lunar pentru fiecare copil și încasarea cheltuielilor de judecată.

Astfel, în temeiul hotărârii judecătorești, a fost emis titlul executoriu, care a fost depus spre executare la executorul judecătoresc Postovan Ungureanu Ala.

Referitor la pretenția cu privire la modificarea pensiei de întreținere a copiilor minori, invocă că, în prezent necesitățile materiale de întreținere a copiilor minori nu sunt determinate doar de cheltuielile pentru alimentația şi vestimentația acestora, or, acestea includ și cheltuieli legate de școlarizarea copiilor, transportul acestora în caz de necesitate, plata cheltuielilor comunale etc.

În ceia ce privește mărimea pensiei de întreținere, indică că, în condițiile Codului familiei, legiuitorul a prevăzut ca pensia de întreținere să se încaseze în formă bănească fixă, iar la caz, urmează să se încaseze o pensie de întreținere într- o mărime care ar asigura în cel mai optim mod interesele copilului minor. Or, mărimea pensiei de întreținere poate depăși jumătate din minimul de existență stabilit conform datelor furnizate de Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. 1

Privitor la pretenția privind încasarea cheltuielilor suplimentare de tratament ale minorilor, precizează, că reclamanta a suportat, în mod unipersonal, o serie de cheltuieli legate de tratament stomatologic pentru minorele Dombrovschi XXXXX și Dombrovschi XXXXX. Astfel, copii au beneficiat și continuă să beneficieze de tratament stomatologic în cadrul clinicii „Studio Dentistico Dott. Fenio” din localitatea Saint Angelo din Piove, Padova, Italia. Reclamanta a suportat cheltuieli pentru tratament stomatologic al minorelor în sumă totală de 5362 euro.

Astfel, reclamanta a solicitat modificarea mărimii pensiei de întreținere datorate de pârât, prin încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori comuni ai părților, Dombrovschi XXXXX, a.n. XXXXX și Dombrovschi XXXXX, a.n. XXXXX în mărime fixă a câte 2000 lei lunar (în total 4000 lei lunar), din momentul depunerii prezentei cereri și până la atingerea majoratului de către copii, încasarea din contul pârâtului în beneficul reclamantei a cheltuielilor suplimentare de tratament (stomatologic) ale copiilor Dombrovschi XXXXX și Dombrovschi XXXXX în mărime de 2681 euro și încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamatei a tuturor cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă în legătură cu prezenta pricină civilă.

La 13 ianuarie 2023, Dombrovschi Ion, reprezentat de avocatul Todorov Maxim a depus acţiune reconvențională către Dombrovschi Ecaterina, intervenient accesoriu Vicol Elena, în interesele minorului Dombrovschi XXXXX privind modificarea modului de încasare a pensiei de întreținere a copiilor minori și încasarea cheltuielilor de judecată. (f.d.180-181, vol.1)

În motivarea acțiunii reconvenționale Dombrovschi Ion a menționat că Dombrovschi Ecaterina a depus acțiune civilă împotriva lui Dombrovschi Ion prin care a solicitat: modificarea mărimii pensiei de întreținere datorate de pârât prin încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantei, a pensiei de întreținere a copiilor minori comuni ai părților, Dombrovschi XXXXX a.n. XXXXX și Dombrovschi XXXXX, a.n. XXXXX în mărime fixă a câte 2000 lei lunar (în total 4000 lei lunar), din momentul depunerii prezentei cereri și până la atingerea majoratului de către copii; încasarea din contul pârâtului în beneficul reclamantei a cheltuielilor suplimentare de tratament (stomatologic) ale copiilor Dombrovschi XXXXX și Dombrovschi XXXXX în mărime de 2681 euro și încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamatei a tuturor cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă în legătură cu prezenta pricină civilă.

Dombrovschi Ion a atras atenția asupra faptului că la momentul emiterii hotărârii Judecătoriei Cimișlia din 27.11.2018, nu era angajat oficial în câmpul muncii, iar la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori, instanța de judecată s-a ghidat de prevederile art.76 Cod familiei. De asemenea, la 2 data emiterii hotărârii vizate Dombrovschi Ion nu avea la întreținere copilul minor Dombrovschi XXXXX, născut la XXXXX.

În acest context, Dombrovschi Ion a relatat că potrivit certificatului nr.923 din 14 ianuarie 2022 al Direcţiei Situaţii Excepţionale Hînceşti, se atestă că, începând cu 01 noiembrie 2021, este angajat în funcţia de sergent al serviciului intern salvator al SPSP Iargara al SEE Leova al Direcţiei Situaţii Excepţionale Hînceşti al IGSU al MAI.

Suplimentar, Dombrovschi Ion a menționat că de la pronunțarea hotărârii din 27 noiembrie 2018 a Judecătoriei Cimişlia, sediul Central au apărut anumite schimbări ale stării sale familiare și anume potrivit certificatului de naştere seria XXXXX, se constată că Dombrovschi XXXXX, a.n. XXXXX este fiul său şi a Elenei Vicol.

Prin urmare, Dombrovschi Ion consideră că circumstanțele invocate supra denotă că starea financiară și familială a sa s-a schimbat, astfel fiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 110 din Codul familiei, care impun modificarea modului de încasare a pensiei de întreţinere pentru minorii Dombrovschi XXXXX şi Dombrovschi XXXXX de la suma de 1000 de lei, pentru fiecare copil lunar în cuantum de 1/3 pentru copii minori Dombrovschi XXXXX şi Dombrovschi XXXXX din salariu şi/sau din alte venituri.

Astfel, reclamantul reconvențional Dombrovschi Ion a solicitat: modificarea modului de încasare a pensiei de întreținere, stabilit în temeiul hotărârii Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 27.11.2018, pentru minorii Dombrovschi XXXXX și Dombrovschi XXXXX de la suma de 1000 lei, pentru fiecare copil lunar, sub forma de încasare a pensiei de întreținere în cuantum de 1/3 pentru copii minori Dombrovschi XXXXX şi Dombrovschi XXXXX din salariu și/sau din alte venituri ale lui Dombrovschi Ion; respingerea cererii de chemare în judecată depusă de Dombrovschi Ecaterina împotriva lui Dombrovschi Ion privind modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori - Dombrovschi XXXXX și Dombrovschi XXXXX de la suma de 1000 lei lunar pentru fiecare copil separat la suma de 2000 lei lunar pentru fiecare copil separat, ca fiind neîntemeiată și, încasarea cheltuielilor judiciare legate de achitarea taxei de stat în mărime de 150 lei și asistența juridică.

La 13 decembrie 2023, avocatul Todorov Maxim, în interesele lui Dombrovschi Ion a depus cerere de apel incident împotriva hotărârii din 24 iulie 2023 a Judecătoriei Cimişlia, sediul Leova, solicitând admiterea acesteia, și modificarea hotărârii contestate prin reducerea cheltuielilor de asistență juridică și cheltuielilor de efectuare a traducerilor proporțional părții admise din acţiune, ceia ce constituie 21 % din sumele solicitate de reclamantă (f.d. 41 Vol.II). POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL (până la rejudecare)

Prin decizia din 20 martie 2024 a Curţii de Apel Comrat, s-a respins cererea de apel depusă de Ecaterina Dombrovschi, reprezentată de avocatul Igor Şcheau. S-a admis apelul incident depus de Ion Dombrovschi, reprezentat de avocatul Maxim Todorov. S-a modificat hotărârea din 24 iulie 2023 a Judecătoriei Cimişlia, sediul Leova, în partea cuantumului cheltuielilor de efectuare a traducerilor, micșorând suma de la 6400 de lei până la 2688 de lei. În rest hotărârea instanței de fond s-a menținut (f.d. 67, 68-80 Vol.II). EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS (până la rejudecare)

La 18 iulie 2024, Ecaterina Dombrovschi, reprezentată de avocatul Igor Şcheau prin intermediul oficiului poștal, a depus cerere de recurs împotriva deciziei 20 martie 2024 a Curţii de Apel Comrat, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi decizii, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral, iar acțiunea reconvențională să fie respinsă, cu încasarea de la Ion Dombrovschi în beneficiul recurentei a cheltuielilor de judecată (f.d. 84-89 Vol.II). POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS (până la rejudecare)

Prin decizia din 21 mai 2025 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul declarat de Ecaterina Dombrovschi, reprezentată de avocatul Igor Șcheau. - S-a casat integral decizia din 20 martie 2024 a Curții de Apel Comrat, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ecaterina Dombrovschi împotriva lui Ion Dombrovschi cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreţinere a copiilor minori, încasarea cheltuielilor suplimentare de tratament şi încasarea cheltuielilor de judecată, și acţiunea reconvenţională depusă de Ion Dombrovschi împotriva Ecaterinei Dombrovschi, intervenient accesoriu Elena Vicol cu privire la modificarea modului de încasare a pensiei de întreţinere a copiilor minori şi încasarea cheltuielilor de judecată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Sud, în alt complet de judecată (f.d. 120-136 Vol.II). 5

În motivarea soluției, instanța de recurs a reținut că instanța de apel a stabilit corect raportul juridic litigios, însă, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, nu a ținut cont de jurisprudența constantă națională în această materie și de criteriile relevante pentru determinarea mărimii pensiei. Totodată, instanța de apel nu a analizat dacă pensia stabilită în cuantum de 1/3 din veniturile lunare ale tatălui, dar nu mai puțin de 1 500 de lei pentru fiecare copil, este suficientă pentru asigurarea unui nivel decent de trai al minorilor și pentru acoperirea nevoilor lor efective.

Instanța a constatat că nu au fost evaluate modificările socio-economice intervenite, costurile necesare pentru întreținerea copiilor, precum și cheltuielile efective privind locuința, alimentația, îmbrăcămintea, educația, transportul, serviciile medicale și activitățile extracurriculare. În același timp, instanța de apel nu a efectuat o verificare suficientă a posibilităților materiale și a potențialului economic al tatălui, punând accent pe situația sa financiară și familială, fără a asigura un echilibru corespunzător între obligațiile ambilor părinți față de copii.

Cu privire la cheltuielile suplimentare pentru tratamentul stomatologic, instanța de recurs a constatat că instanța de apel nu a motivat în mod efectiv soluția adoptată și a omis să analizeze și să aprecieze chitanțele de plată prezentate de reclamantă, care atestau cheltuielile suportate pentru tratamentul minorilor. În același timp, aceste probe nu au fost puse în balanță cu înscrisul prezentat de pârât privind prețurile serviciilor stomatologice.

Prin urmare, instanța de recurs a concluzionat că examinarea cauzei în instanța de apel a fost efectuată în mod pripit și evaziv, fără elucidarea și aprecierea tuturor circumstanțelor determinante pentru soluționarea corectă a litigiului și fără o motivare efectivă asupra chestiunilor esențiale. În aceste condiții, constatând încălcarea obligației instanței de apel de a examina efectiv argumentele și probele relevante, precum și neconformitatea soluției cu jurisprudența constantă în materia pensiei de întreținere, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, a casat integral decizia instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecare în alt complet de judecată POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL (după rejudecare)

Prin decizia din 17 aprilie 2026 a Curții de Apel Sud, s-a admis apelul declarat de avocatul Șcheau Igor în interesele Ecaterinei Dombrovschi. S-a respins apelul incident înaintat de avocatul Todorov Maxim în interesele lui Dombrovschi Ion. S-a casat integral hotărârea judecătoriei Cimişlia, sediul Leova din 24 iulie 2023, adoptată pe cauza civilă la cererea de chemare în judecată inițiată de avocatul Șcheau Igor în interesele reclamantei Dombrovschi Ecaterina către Dombrovschi XXXXX cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori, încasarea cheltuielilor suplimentare de tratament și încasarea cheltuielilor de judecată și acțiunea reconvențională 6 înaintată de către reprezentantul reclamantului reconvențional Dombrovschi Ion, avocatul Todorov Maxim către Dombrovschi Ecaterina, cu intervenient accesoriu Vicol Elena privind modificarea modului de încasare a pensiei de întreținere a copiilor minori și încasarea cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care: Se admite cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Șcheau Igor, în interesele reclamantei Dombrovschi Ecaterina către Dombrovschi Ion cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori, încasarea cheltuielilor suplimentare de tratament și încasarea cheltuielilor de judecată. Se respinge acțiunea reconvențională înaintată de către reprezentantul reclamantului reconvențional Dombrovschi Ion, avocatul Todorov Maxim către Dombrovschi Ecaterina, intervenient accesoriu Vicol Elena, în interesele minorului Dombrovschi Ion privind modificarea modului de încasare a pensiei de întreținere a copiilor minori. Se modifică cuantumul pensiei pentru întreținerea copiilor minori stabilit în baza hotărârii Judecătoriei Cimișlia, sediul central nr.2-827/18 din 27.11.2018. Se încasează de la Dombrovschi Ion în beneficiul lui Dombrovschi Ecaterina pensie pentru întreținerea copiilor minori Dombrovschi XXXXX, născută la XXXXX și Dombrovschi XXXXX, născută la XXXXX, în mărime fixă a câte 2000 (două mii) lei lunar, pentru fiecare copil, până la atingerea vârstei majoratului copiilor, începând cu data înaintării cererii de chemare în judecată, adică din 31 octombrie 2022. Se încasează de la Dombrovschi Ion în beneficiul lui Dombrovschi Ecaterina cheltuielile suplimentare de tratament a copiilor minori Dombrovschi XXXXX, născută la XXXXX și Dombrovschi XXXXX, născută la XXXXX, în cuantum de 2681 (două mii șase site optzeci și unu) euro, conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărârii. Se încasează de la Dombrovschi Ion în beneficiul lui Dombrovschi Ecaterina cheltuielile judiciare suportate în cadrul procesului pentru asistență juridică în sumă de 6000 (șase mii) lei, cheltuieli pentru traduceri în sumă de 12800 (douăsprezece mii opt sute) lei. Se încasează de la Dombrovschi Ion în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 1969 lei (una mie nouă sute șasezeci și nouă) lei și 96 bani de a cărei plată este scutită reclamanta Dombrovschi Ecaterina la înaintarea cererii de chemare în judecată și,sumă 27 de 1674 (una mie șase sute șaptezeci și patru) lei și 47 bani taxa de stat pentru instanța de apel.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, materialele dosarului confirmă că, după stabilirea inițială a pensiei de întreținere, au intervenit modificări esențiale atât în privința necesităților copiilor minori, cât și în privința situației materiale și familiale a părților. Astfel, la data stabilirii pensiei de întreținere copiii aveau vârste considerabil mai mici, iar în prezent aceștia se află la vârsta adolescenței, etapă care presupune necesități sporite privind alimentația, îmbrăcămintea, educația, transportul, activitățile școlare și extracurriculare, precum și serviciile medicale.

În același timp, din Certificatul cu nr. 923 din 14 noiembrie 2022 rezultă că Dombrovschi Ion este angajat oficial în câmpul muncii până la data de azi (fapt confirmat de el personal), situație care nu exista la momentul pronunțării hotărârii din anul 2018. (f.d.184, vol.I) 7

Totodată, potrivit principiului interesului superior al copilului, consacrat atât de legislația națională, cât și de actele internaționale la care Republica Moldova este parte, orice măsură referitoare la copii trebuie să urmărească asigurarea condițiilor necesare pentru dezvoltarea lor fizică, intelectuală, morală și socială.

Așadar, modificarea, fie prin micșorarea sau majorarea cuantumului pensiei de întreținere nu trebuie să fie stabilită în detrimentul copilului, mărimea acesteia trebuie să fie una rezonabilă și echitabilă, determinată în exclusivitate de instanța de judecată, a cărei discreție decizională nu trebuie să depășească cadrul legal pertinent.

Subsecvent, Completul de judecată reține că suma de 2000 lei solicitată pentru fiecare copil nu poate fi apreciată ca fiind excesivă sau disproporționată în raport cu necesitățile actuale ale acestora. Dimpotrivă, această sumă corespunde atât vârstei copiilor, cât și realităților economice actuale, caracterizate prin creșterea constantă a costurilor de trai și a minimului de existență.

Or, obligația de întreținere nu se limitează exclusiv la asigurarea necesităților biologice minime (după cum eronat indică reprezentantul intimatului precum că minimul de existență este 3500 și urmează a fi repartizat ambilor părinți, adică câte 1750 lei fiecare), ci include toate cheltuielile necesare pentru o dezvoltare armonioasă a copilului, respectiv cheltuieli pentru educație, sănătate, activități sociale și culturale, îmbrăcăminte, transport și alte necesități specifice vârstei.

Argumentele intimatului Dombrovschi Ion și avocatului acestuia referitoare la existența altor copii minori aflați la întreținerea sa nu pot constitui, prin ele însele, temei pentru diminuarea obligațiilor față de copiii rezultați din prima căsătorie.

Completul reține că toți copiii beneficiază de drepturi egale, însă această împrejurare nu exonerează părintele de obligația de a asigura fiecărui copil condiții materiale adecvate și proporționale cu posibilitățile sale economice. Mai mult, existența a încă doi copii din căsătoria actuală a intimatului Dombrovschi Ion nu demonstrează că această circumstanță ar face imposibilă achitarea unei pensii de întreținere în cuantum de 2000 lei lunar pentru fiecare dintre cele două minore rezultate din prima căsătorie a intimatului vizat.

Referitor la acțiunea reconvențională privind modificarea modului de încasare a pensiei de întreținere a minorilor prin stabilirea acesteia în cotă parte din venituri, Completul de judecată a apreciat-o ca neîntemeiată. Or, scopul principal al obligației de întreținere este asigurarea unui nivel stabil și previzibil de protecție materială pentru copii. Stabilirea pensiei exclusiv în cotă parte din venituri ar conduce la fluctuații ale cuantumului obligației de întreținere și nu ar garanta satisfacerea necesităților constante ale minorilor. În plus, reclamanta/apelanta a 8 solicitat majorarea cuantumului pensiei tocmai din considerentul că suma anterior stabilită nu mai corespunde necesităților reale ale copiilor, iar materialele cauzei confirmă existența unor temeiuri obiective pentru majorarea acesteia.

Totodată, reclamantul reconvențional nu a prezentat probe concludente care să demonstreze existența unor circumstanțe obiective ce ar impune modificarea modalității de executare a obligației de întreținere și care ar justifica trecerea de la o sumă fixă la o cotă parte din venit. Prin urmare, având în vedere că pretențiile formulate prin acțiunea reconvențională contravin interesului superior al copiilor minori și nu sunt susținute de probe suficiente, Completul de judecată concluzionează că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la cerința privind încasarea cheltuielilor suplimentare de tratament, Completul de judecată a constatat că din înscrisurile anexate la dosar rezultă efectuarea tratamentului stomatologic și ortodontic al copiilor minori în cadrul unei instituții medicale specializate din Republica Italiană, fiind prezentate devize estimative, acte medicale și documente de plată care confirmă suportarea unor cheltuieli totale în sumă de 5362 euro. Aceste cheltuieli au fost efectiv suportate de reclamantă/apelantă și au vizat sănătatea copiilor minori. (f.d.80-150, 208-216, vol.1)

Completul nu poate reține argumentele intimatului potrivit cărora tratamentul ortodontic ar avea exclusiv un caracter estetic și nu ar reprezenta cheltuieli excepționale în sensul art. 79 Codul familiei.

Instanța a reținut că tratamentul ortodontic recomandat minorilor nu poate fi calificat drept o intervenție cu caracter exclusiv estetic. Scopul acestuia depășește îmbunătățirea aspectului exterior, fiind orientat spre corectarea anomaliilor dento- maxilare, asigurarea unei dezvoltări armonioase a aparatului dento-maxilar, prevenirea complicațiilor funcționale și menținerea sănătății orale. Netratarea unor asemenea afecțiuni poate conduce la dificultăți de masticați, tulburări de vorbire, uzură dentară anormală, afecțiuni parodontale și alte consecințe negative asupra minorului. Prin urmare, acest tratament recomandat are caracter medical necesar, iar nu unul exclusiv estetic. Faptul că tratamentul ortodontic poate produce și o îmbunătățire a aspectului fizic nu îi conferă un caracter exclusiv estetic, atât timp cât acesta este recomandat pentru corectarea unor deficiențe dento-maxilare și pentru prevenirea ori înlăturarea unor consecințe negative asupra stării de sănătate și dezvoltării normale a minorului.

Mai mult, tratamentul ortodontic nu putea fi amânat pe o perioadă nedeterminată, întrucât eficiența acestuia este strâns legată de vârsta pacientului și de etapa de dezvoltare a aparatului dento-maxilar. Amânarea tratamentului riscă să agraveze anomaliile existente, să îngreuneze corectarea acestuia și să genereze necesitatea unor intervenții chirurgicale mai complexe și mai costisitoare în viitor. 9 Prin urmare, efectuarea tratamentului la momentul recomandat de specialist răspundea unui interes medical real al minorului și nu putea fi considerată o cheltuială care putea fi amânată fără consecințe.

Noțiunea de cheltuieli suplimentare nu poate fi interpretată restrictiv doar la cazurile de boală gravă sau mutilare, deoarece textul legal utilizează și sintagma „alte circumstanțe importante” (cazurile prevăzute de lege nu sunt exhaustive), ceea ce permite instanței să aprecieze fiecare situație în funcție de interesul superior al copilului. În speță, tratamentul ortodontic a fost recomandat și efectuat de specialiști, iar lipsa acestuia putea influența negativ dezvoltarea dentară și starea de sănătate a minorilor.

De asemenea, Completul a reținut că la momentul efectuării tratamentului copiii locuiau împreună cu mama lor în Republica Italiană, iar aceasta era persoana care exercita în mod direct obligațiile de îngrijire și supraveghere a minorilor. În asemenea circumstanțe, efectuarea tratamentului în statul de reședință al copiilor apare ca fiind firească și justificată. Faptul că anumite servicii medicale ar fi putut fi efectuate la un cost mai redus în Republica Moldova nu constituie, prin sine, un temei pentru exonerarea pârâtului/intimatului de la participarea la cheltuielile efectiv suportate în interesul copiilor.

Instanța a reținut că tratamentul ortodontic este unul de durată, care presupune monitorizarea permanentă și prezentări periodice la medicul specialist pentru ajustări, activări și evaluarea evoluției tratamentului. Din această perspectivă, efectuarea tratamentului nu putea fi amânată până la perioadele de vacanță a minorilor în Republica Moldova, deoarece o asemenea abordare ar fi fost incompatibilă cu cerințele medicale ale tratamentului și ar fi putut afecta eficiența acestuia. În lipsa unor probe contrare, nu există temei pentru a considera că tratamentul putea fi realizat exclusiv în perioadele scurte ale minorilor în Republica Moldova, fără a compromite rezultatul urmărit.

Este o notorietate că tratamentul ortodontic cu aparate dentare fixe (brecheți) nu se limitează la montarea acestora, ci presupune supravegherea medicală continuă și o asemenea amânare ar fi contrară recomandărilor medicale și interesului superior al minorului, care impun asigurarea la timp a îngrijirilor necesare pentru sănătatea sa.

Analizând prețurile tratamentului ortodontic prezentate în cauză și raportându-le la prețurile practicate pentru serviciile similare în Republica Moldova, instanța a constatat că nu există o diferență semnificativă care să permită concluzia că alegerea efectuării tratamentului în Republica Italiană a generat cheltuieli excesive sau nejustificate. Prin urmare, simplul argument că tratamentul a fost efectuat în Republica Italia nu este suficient pentru a demonstra caracterul nerezonabil al costurilor suportate. 10

Prezentarea ofertei de către pârât a unor prețuri orientative practicată de o anumită clinică în Republica Moldova nu constituie, prin ea însăși, o probă că serviciile medicale prestate în cadrul acestei clinici ar fi putut avea aceiași calitate, aceleași condiții de tratament sau aceleași rezultate precum cele oferite în clinica unde s-au tratat minorii. Costul unui serviciu medical reprezintă doar unul dintre elementele relevante, neputând fundamenta concluzia că toate aceste servicii comparate sunt echivalente sub aspectul calității, experienței specialiștilor, tehnologiilor utilizate ori al continuității actului medical.

Simpla prezentare a unor prețuri practicate de alte clinici nu dovedește că serviciile oferite de acesta sunt comparabile, din punct de vedere calitativ, cu cele prestate de clinica aleasă de reclamantă, în lipsa unor probe care să ateste echivalența condițiilor și a actului medical.

În consecință, având în vedere că reclamanta/apelanta a suportat integral cheltuielile de tratament în sumă de 5362 euro, iar obligația de întreținere și îngrijire a copiilor aparține ambilor părinți în mod egal, Completul de judecată a constatat întemeiată încasarea din contul lui Dombrovschi Ion a jumătății din aceste cheltuieli, respectiv suma de 2681 euro.

Referitor la apelul incident declarat de avocatul Todorov Maxim în interesele lui Dombrovschi Ion, prin care s-a solicitat reducerea proporțională a cheltuielilor de judecată în raport cu partea admisă din acțiune, Completul de judecată a reținut că argumentele invocate de apelantul incident sunt întemeiate exclusiv pe premisa menținerii soluției instanței de fond privind admiterea doar parțială a pretențiilor reclamantei/ apelantei Dombrovschi Ecaterina.

Or, în urma reexaminării cauzei, instanța de apel a constatat caracterul neîntemeiat al concluziilor primei instanțe și a ajuns la concluzia că cererea principală urmează a fi admisă integral, inclusiv sub aspectul majorării cuantumului pensiei de întreținere și al încasării cheltuielilor suplimentare de tratament. În aceste condiții, temeiul juridic și factual pe care a fost edificat apelul incident încetează să mai existe.

Potrivit principiului reparării integrale a cheltuielilor de judecată suportate de partea care a câștigat procesul, consacrat de normele procedurale civile, partea în privința căreia a fost pronunțată soluția favorabilă este îndreptățită la compensarea cheltuielilor necesare și rezonabile efectuate pentru apărarea drepturilor sale. Deoarece pretențiile reclamantei urmează a fi admise integral, iar acțiunea reconvențională urmează a fi respinsă în totalitate, nu există niciun temei legal pentru reducerea proporțională a cheltuielilor de judecată acordate acesteia.

Prin urmare, având în vedere necesitatea emiterii unei soluții noi asupra fondului litigiului și admiterii integrale a cererii principale, Completul de judecată concluzionează că apelul incident declarat de avocatul Todorov Maxim în 11 interesele lui Dombrovschi Ion este lipsit de suport juridic și factual, motiv pentru care acesta urmează a fi respins ca neîntemeiat.

Prin decizia suplimentară din 18 mai 2026 a Curții de Apel Sud, s-a emis din oficiu decizie suplimentară, prin care: S-a încasat de la Dombrovschi Ion în beneficiul statului, taxa de stat pentru cerința de încasare a cheltuielilor suplimentare de tratament în sumă de 2096 (două mii nouăzeci și șase) lei și 33 bani de a cărei plată a fost scutită reclamanta Dombrovschi Ecaterina la înaintarea cererii de chemare în judecată și sumă de 1781 (una mie șapte sute optzeci și unu) lei și 88 bani, cu titlul de taxa de stat pentru instanța de apel.

În motivarea deciziei suplimentare, Completul de judecată a stabilit că prin cererea de chemare în judecată și cererea de apel depusă de avocatul Șcheau Igor în interesele Ecaterinei Dombrovschi s-a solicitat încasarea cheltuielilor suplimentare de tratament a fiicelor minore comune cu intimatul Dombrovschi Ion în sumă de 1/2 din 5362 euro, adică suma de 2681 euro.

Astfel, reținând faptul că prin decizia Curții de Apel Sud din 17 aprilie 2026 s-a admis și capătul de cerere cu privire la încasarea din contul intimatului Dombrovschi Ion în beneficiul apelantei Dombrovschi Ecaterina a sumei de 2681 euro, Completul de judecată stabilește că urmează a se încasa și taxa de stat de a cărei plată a fost scutită reclamanta la înaintarea cererii de chemare în judecată și taxa de stat pentru înaintarea cererii de apel, luându-se în vedere cursul oficial al leului moldovenesc la data înaintării acțiunii în instanță.

În acest context, Completul de judecată reține că valoarea pretenției admise privind încasarea cheltuielilor suplimentare de tratament constituie 2681 euro, sumă care, potrivit cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei la data înaintării cererii de chemare în judecată (31.10.2022), era echivalentă cu 51545,17 lei.

În condițiile în care prin apelul declarat de avocatul Șcheau Igor în interesele Ecaterinei Dombrovschi a fost contestată soluția instanței de fond prin care a fost respinsă pretenția privind încasarea cheltuielilor suplimentare de tratament (în mărimea solicitată de reclamant), iar această pretenție a fost admisă integral de instanța de apel, taxa de stat aferentă examinării apelului urmează a fi calculată în raport cu suma admisă de 2681 euro (51545,17 lei) și taxa de stat ce urma a fi achitată în instanța de fond în sumă de 2096,33 lei, ceea ce constituie 1781,88 lei.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a reținut necesară emiterea din oficiu a unei decizii suplimentare, cu încasarea de la Dombrovschi Ion în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 2096,33 lei, aferentă examinării cauzei în prima instanță, precum și a taxei de stat în sumă de 1781,88 lei, aferentă examinării cauzei 12 în instanța de apel, sume care rezultă exclusiv din admiterea pretenției privind încasarea cheltuielilor suplimentare de tratament ale copiilor minori.

Iar la 23 iulie 2026, avocatul Todorov Maxim, în interesele lui Dombrovschi Ion a depus recurs concretizat, prin care a solicitat: - casarea integrală a deciziei Curții de Apel Sud (sediul Comrat) din 17.04.2026 şi a deciziei suplimentare din 18.05.2026, cu emiterea unei noi hotărâri de admiterea parțială a acțiunii civile depuse de Dombrovschi Ecaterina în privința cheltuielilor excepționale doar în mărimea sumei de 11 250 lei (adică 50% din prețurile existente în Republica Moldova); - respingerea cererii de chemare în judecată depusă de Ecaterina Dombrovschi împotriva lui Ion Dombrovschi cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori, încasarea cheltuielilor suplimentare de tratament şi încasarea cheltuielilor de judecată; - admiterea integrală acțiunii reconvenționale înaintată Dombrovschi Ion, către Dombrovschi Ecaterina prin încasarea din contul lui Dombrovschi Ion a pensiei de întreținere în mărime de 1/3 din salariu şi alte venituri dar nu mai puțin de 2000 (două mii) lei lunar; - încasarea proporțională a cheltuielilor de judecată cu părțile admise din acțiune (f.d. 11 Vol.II).

În motivarea recursului, recurentul a indicat că instanța de apel a preluat în mod neîntemeiat poziţia apelantei, axându-se exclusiv pe interesul superior al copiilor minori care locuiesc cu aceasta. Prin această abordare unilaterală, instanţa a neglijat cu desăvârşire interesul superior al celorlalți doi copii minori ai recurentului din a doua căsătorie - Dombrovschi XXXXX (a.n. 2019) şi Dombrovschi XXXXX (a.n. 2025) - care locuiesc permanent împreună cu tatăl şi se află, în mod egal, în întreţinerea deplină a acestuia. A mai invocat că, în acelaşi timp, toţi copii au drepturi egale, şi nu au prioritate unul față de celălalt. 13

Recurentul a susținut că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, atât în anul 2022, cât și în anul 2023, minimul de existență pentru un copil minor constituia circa 3000 lei lunar și că, întrucât copiii sunt domiciliați în raionul Leova, satul Tigheci, urmează să se aplice minimul de existență pentru sate.

A indicat că, alegaţiile apelantei Dombrovschi Ecaterina că, copii minori locuiesc cu ea în Italia și se suportă cheltuieli legate de chirie, energie electrică, hrană la cantină şcolară, transportul public nu pot fi luate în considerație, întrucât legislația Republicii Moldova nu garantează nimănui un nivel de trai european (Italia, Germania etc.), dar un minim de existenţă specific nivelului de trai din Republica Moldova.

Recurentul a mai susținut că instanța de apel nu a ținut cont de argumentele sale potrivit cărora, intimatul Dombrovschi Ion care locuiește în Republica Moldova nu poate să asigure un nivel de trai satisfăcător copiilor minori care locuiesc în Republica Italiana si respectiv nu poate suporta acele cheltuieli ce au avut loc în Italia.

În opinia recurentului, stabilirea pensiei de întreținere în sumă fixă de 2000 lei lunar pentru fiecare copil este vădit neîntemeiată, deoarece stabileşte obligaţii financiare fără a corela cuantumul acestora cu realitatea economică din Republica Moldova, unde recurentul Dombrovschi Ion îşi realizează veniturile si unde preţurile, utilităţile si coșul minim de consum sunt net inferioare celor din Italia.

A susținut, de asemenea, că solicitarea de a acoperi costuri generate la nivelul de trai din Italia, în condiţiile în care intimatul are în întreţinere alti doi copii minori in Republica Moldova, constituie o sarcină financiară excesivă. Aceasta contravine flagrant principiului proportionalitatii si echităţii, transformând obligaţia de întreținere într-o sancțiune economică imposibil de executat.

Cu referire la concluzia instanței de apel potrivit căreia existența celor doi copii din căsătoria actuală nu demonstrează imposibilitatea achitării pensiei de 2000 lei pentru fiecare dintre cele două minore, recurentul a indicat că această concluzie a fost emisă fără a purcede la o analiză efectivă şi matematică a situaţiei financiare a recurentului Dombrovschi Ion, constituind o apreciere formală și arbitrară.

A susținut că instanța de apel a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 76 alin. (2) din Codul familiei, care stipulează expres că la stabilirea cuantumului pensiei în sumă fixă, instanța este obligată să ţină cont de starea materială si familială a părţilor.

Totodată, recurentul a afirmat că, în mod neîntemeiat, instanța de apel a instituit o ierarhie ilegală între copiii recurentului, considerând că nevoile celor 14 două minore din prima căsătorie sunt prioritare faţă de dreptul la existenţă şi întreţinere al celorlalţi doi copii minori din căsătoria actuală a lui Dombrovschi Ion.

Referitor la acțiunea reconvențională, recurentul a criticat soluția instanței de apel prin care a fost respinsă cererea privind modificarea modului de încasare a pensiei și a indicat că, conform art. 75 alin. (1) din Codul familiei, regula de bază şi prioritară instituită de legiuitor este încasarea pensiei de întreţinere în cotă-parte din venitul părinților (1/3 pentru doi copii). Stabilirea pensiei în sumă fixă (art. 76) este o excepţie aplicabilă strict atunci când părintele are venituri neregulate, fluctuante sau primeşte salariul în natură.

Recurentul a invocat că, a anexat certificat nr. 923 din 14.01.2022, inclusiv din anul 2026 eliberat de Direcția Situații Excepționale Hînceşti, prin care se confirmă că este angajat în funcția de sergent al serviciului intern salvator al SPSP Iargara al SEE Leova al Direcției Situații Excepționale Hînceşti al IGSU al MAI, începând cu data de 01.11.2021-prezent, fiind reflectat şi cuantumul salariului, în mărime de 8000 lei, iar ulterior circa 12 000 lei lunar, adică un venit regulat şi constant.

Recurentul a contestat concluzia instanței de apel potrivit căreia nu ar fi prezentat probe concludente care să justifice trecerea de la suma fixă la cota-parte, susținând că, hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 27.11.2018 (Dosar 2-827/18) anexată la materialele cauzei demonstrează că modul iniţial de încasare stabilit de instanţă a fost în sumă fixă (câte 1000 lei pentru fiecare copil), strict din considerentul că, la acel moment, recurentul Dombrovschi Ion nu era angajat oficial în câmpul muncii.

A mai indicat că nașterea a doi copii şi obținerea unui loc de muncă stabil cu salariu fix reprezintă tocmai acele „circumstanţe obiective şi probe concludente” pe care instanța de apel a pretins, că Dombrovschi Ion nu le-a prezentat.

Recurentul a susținut că încasarea cotei de 1/3 din salariu pentru cei doi copii ar constitui circa 2400 lei lunar și ar fi sub minimul de existență indicat de acesta, motiv pentru care a apreciat că soluția primei instanțe, care a stabilit o sistemă alternativă (mixtă) de încasare a pensiei de întreţinere, atât sub forma unei cote din salariu şi alte venituri, cât şi într-o sumă bănească fixă, ar fi fost întemeiată.

În final, cu privire la acest aspect, a susținut că soluţia instanţei de fond privind încasarea pensiei de întreţinere sub formă de cotă din salariu şi alte venituri - soluţie expres şi prioritar reglementată de art. 75 din Codul familiei, este singura capabilă să asigure respectarea echitabilă a drepturilor tuturor părţilor.

Referitor la cheltuielile suplimentare de tratament, recurentul a susținut că, cheltuielile estetice de îndreptare a dinților care nu au un caracter de urgență, nu pun în nici un pericol viaţa copiilor în general nu se încadrează în noţiunea de 15 circumstanţe excepţionale, și că a recunoscut parțial aceste cheltuieli, după preţurile practicate în Republica Moldova, şi nicidecum după preţuri europene.

A indicat că lucrările respective pot fi efectuate în Republica Moldova la un preț mai redus și că Dombrovschi Ion a recunoscut partial în limita sumei de 11250 lei acţiunea civilă în această parte.

Recurentul a criticat faptul că instanța de apel s-a concentrat exclusiv pe demonstrarea utilităţii medicale a tratamentului şi pe faptul că mama Dombrovschi Ecaterina a suportat de facto 5362 euro, concluzionând automat că tatăl trebuie să achite jumătate (2681 euro).

În continuare, a invocat art. 79 alin. (2) din Codul familiei și a susținut că instanţa de apel nu a realizat nicio corelaţie matematică sau juridică între suma colosală de 2681 euro (aprox. 52.000 lei) şi salariul lunar de circa 12 000 lei al recurentului, care are în total 4 copii minori în întreținere.

În ceea ce privește prețurile, recurentul a indicat că prețurile sunt net inferioare prețurilor din Italia, și a criticat concluzia instanței de apel potrivit căreia nu există o diferență semnificativă între prețurile din Republica Italia și cele din Republica Moldova.

În final, recurentul a indicat că recunoaște cheltuielile pentru lucrările ortodontice în limita prețurilor practicate în Republica Moldova, respectiv, suma totală pentru astfel de lucrări este de circa 22 500 lei, iar jumătate din aceasta sumă ar constituit 11 250 lei.

În motivarea referinței, intimata a menționat că recursul este inadmisibil, întrucât nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) CPC și nu expune erori de drept material sau procesual care să facă posibilă intervenția instanței de recurs.

A susținut că recursul reprezintă un simplu dezacord cu decizia instanței de apel și un „apel deghizat”, prin care recurentul urmărește, în esență, reaprecierea circumstanțelor de fapt și a probelor și obținerea unei noi soluții asupra fondului.

Intimata a indicat că, în partea referitoare la pensia de întreținere, recurentul contestă cuantumul de 2 000 lei lunar pentru fiecare copil, invocă venitul său, situația familială și numărul copiilor aflați în întreținere și susține că pensia trebuia stabilită în cotă procentuală.

În privința cheltuielilor suplimentare pentru tratamentul stomatologic, recurentul contestă necesitatea și caracterul tratamentului, locul efectuării acestuia, costul serviciilor medicale din Italia în comparație cu cele din Republica Moldova și cuantumul de 2 681 euro, solicitând reducerea acestei sume la 11 250 lei. 16

În consecință, intimata a solicitat declararea inadmisibilă a recursului, în temeiul art. 433 alin. (1) lit. a) și f) CPC, invocând faptul că acesta nu întrunește exigențele art. 432 alin. (1) CPC și este vădit neîntemeiat.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 434 alin.(1) - (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.”

Art. 442 din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art.432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepţia celor care dovedesc cheltuielile de judecată şi despăgubirile menţionate la art.372 alin.(3). Aprecierea probelor dată de prima instanţăşi de instanţa de apel este obligatorie pentru instanţa de recurs, cu excepţia cazului în care se invocă temeinic art.432 alin.(1) lit.e) sau în care Curtea Supremă de Justiţie 17 examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art.372 se aplică în mod corespunzător. (3) Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor esenţiale invocate în recurs.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

După cum rezultă din materialele dosarului, decizia motivată a Curţii de Apel Sud din 17 aprilie 2026, a fost expediată, prin intermediul oficiului poștal, reprezentantului recurentului, avocatului Todorov Maxim, cât și recurentului, fiind recepționată de ultimii, la 9 iulie 2026, cât și la 10 iulie 2026, fapt ce se confirmă prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei ( f.d. 245, 247 Vol.II).

Astfel, cererea de recurs depusă de avocatul Todorov Maxim, în interesele Dombrovschi Ion, la 20 iulie 2026, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reţinute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însuşească în condiţiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a reiterat că recursul nu constituie o a treia judecată în fond și că simplul dezacord al recurentului cu soluția 18 instanței de apel nu constituie, prin sine, temei de casare. Totodată, atunci când este invocat art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, recurentul trebuie să indice concret probele care ar fi fost denaturate, ignorate ori analizate eronat și să demonstreze caracterul determinant al unei asemenea deficiențe.

Prin urmare, pentru trecerea filtrului de admisibilitate nu este suficientă reluarea criticilor de fapt sau solicitarea unei alte aprecieri a probelor, ci este necesară evidențierea unei probleme juridice reale, aptă să atragă intervenția instanței de recurs în limitele competenței sale. Această abordare corespunde și practicii constante a Curții Supreme de Justiție, potrivit căreia caracterul nedevolutiv al recursului exclude transformarea acestei căi de atac într-o nouă judecare a fondului.

Prin urmare, instituirea recursului în forma actuală presupune existența unei critici juridice care să depășească simpla nemulțumire a părții față de rezultatul examinării cauzei în instanța de apel. Instanța de recurs nu este chemată să reexamineze cauza în aceleași limite ca instanța de apel și nici să substituie propria apreciere celei efectuate de instanța de apel asupra circumstanțelor de fapt și probelor, în lipsa identificării unui temei dintre cele prevăzute expres de art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs este inadmisibilă dacă recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), iar potrivit lit. f) a aceleiași norme, dacă recursul este vădit neîntemeiat. În cadrul filtrului de admisibilitate, instanța de recurs verifică dacă criticile formulate relevă o problemă reală de legalitate susceptibilă să se încadreze în unul dintre temeiurile limitativ prevăzute de art. 432, fără a transforma procedura într-o nouă judecare a cauzei sub aspect factual.

În speță, recurentul a invocat expres temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, urmează a se verifica dacă criticile acestuia relevă fie necesitatea schimbării sau consolidării jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, fie caracterul arbitrar al deciziei contestate ori faptul că aceasta s-ar întemeia, în mod determinant, pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Din cererea de recurs și din recursul concretizat rezultă că recurentul contestă, în principal, cuantumul pensiei de întreținere stabilit în sumă fixă de câte 2 000 lei pentru fiecare copil, modalitatea de stabilire a acesteia, aprecierea situației sale materiale și familiale, precum și soluția privind cheltuielile suplimentare pentru tratamentul stomatologic. 19

În partea referitoare la pensia de întreținere, recurentul invocă existența celor doi copii minori din actuala căsătorie, venitul său salarial, pretinsa necorelare a cuantumului pensiei cu posibilitățile sale materiale și susține că instanța de apel nu ar fi efectuat o analiză suficientă a acestor circumstanțe.

Aceste susțineri trebuie examinate prin prisma art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, invocat, în esență, prin afirmația că soluția instanței de apel ar fi formală și arbitrară. Or, pentru incidența acestui temei nu este suficientă indicarea unor circumstanțe de fapt despre care partea consideră că au fost apreciate insuficient, ci este necesar să fie evidențiată o deficiență de asemenea natură încât să confere soluției caracter arbitrar sau să demonstreze că aceasta se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, recurentul nu identifică o problemă juridică a cărei soluționare ar impune schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție. Deși face trimitere la Recomandarea Curții Supreme de Justiție din 19 septembrie 2016 și la principiul egalității drepturilor copiilor, acesta nu indică ce interpretare jurisprudențială urmează a fi schimbată ori consolidată și nici nu demonstrează existența unei probleme de drept care să justifice intervenția instanței supreme în acest scop. Simpla invocare a unei recomandări a Curții Supreme de Justiție nu este suficientă pentru activarea temeiului prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

În acest context, este relevant că, prin decizia din 21 mai 2025, pronunțată în aceeași cauză, Curtea Supremă de Justiție a constatat că instanța de apel nu evaluase suficient criteriile relevante pentru determinarea cuantumului pensiei, inclusiv modificările socio-economice, costurile necesare întreținerii copiilor, posibilitățile materiale și potențialul economic al tatălui și echilibrul obligațiilor ambilor părinți. De asemenea, în partea referitoare la tratamentul stomatologic, Curtea Supremă de Justiție a constatat lipsa unei aprecieri efective a chitanțelor și a coraportării acestora cu probele privind prețurile serviciilor similare.

Prin urmare, faptul că soluția pronunțată după rejudecare nu corespunde poziției recurentului nu permite concluzia că instanța de apel a ignorat constatările instanței de recurs sau că decizia este arbitrară. Pentru activarea art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, era necesar ca recurentul să indice concret ce probă determinantă a fost ignorată sau denaturată în rejudecare ori ce raționament al instanței de apel este vădit nerezonabil. 20

Prin urmare, criticile recurentului nu evidențiază o omisiune totală de examinare a circumstanțelor relevante, ci contestă modul în care instanța de apel a apreciat și a coroborat aceste circumstanțe și solicită substituirea soluției adoptate cu una întemeiată pe propria apreciere a recurentului asupra raportului dintre veniturile sale, numărul copiilor aflați în întreținere și cuantumul pensiei.

În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, recurentul susține că instanța de apel ar fi apreciat formal și arbitrar situația sa materială și familială, întrucât nu ar fi corelat cuantumul de 2 000 lei lunar pentru fiecare copil cu venitul său și cu existența celorlalți doi copii minori aflați în întreținere.

Nici această critică referitoare la modalitatea de stabilire a pensiei de întreținere nu relevă, în forma formulată, un temei de recurs susceptibil să atragă admisibilitatea cererii.

În ceea ce privește modalitatea de stabilire a pensiei, recurentul invocă art. 75 din Codul familiei și susține că încasarea în cotă-parte din venituri constituie regula, iar stabilirea unei sume fixe reprezintă o excepție. Chestiunea dacă, în circumstanțele concrete ale cauzei, era justificată menținerea unei sume fixe sau trecerea la o cotă-parte ține însă de aplicarea normelor legale la situația de fapt stabilită de instanța de apel.

Într-adevăr, art. 75 alin. (1) din Codul familiei stabilește cotele generale ale pensiei de întreținere, iar alin. (2) al aceluiași articol permite instanței să le micșoreze sau să le majoreze în funcție de starea materială și familială a părinților și de alte circumstanțe importante. Totodată, art. 76 din Codul familiei reglementează stabilirea pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă în cazurile prevăzute de lege.

Prin urmare, simpla existență a unui venit salarial regulat nu conduce la concluzia că instanța este ținută să stabilească în mod obligatoriu pensia exclusiv în cotă-parte din venituri. Alegerea modalității de executare presupune aprecierea circumstanțelor concrete ale cauzei, în limitele criteriilor stabilite de lege.

În speță, instanța de apel a motivat respingerea acțiunii reconvenționale prin necesitatea asigurării unei protecții materiale stabile și previzibile pentru copii și prin lipsa unor probe pe care le-a considerat concludente pentru justificarea trecerii de la suma fixă la cotă-parte din venituri. Recurentul nu identifică o interpretare a art. 75 sau 76 din Codul familiei care să contravină unei jurisprudențe 21 uniforme a Curții Supreme de Justiție, ci contestă concluzia instanței de apel asupra circumstanțelor concrete ale cauzei.

Cât ține de cheltuielile suplimentare pentru tratamentul stomatologic, recurentul invocă art. 79 alin. (2) din Codul familiei și susține că instanța de apel nu ar fi ținut cont de starea sa materială și familială, de costurile serviciilor medicale din Republica Moldova și de posibilitatea efectuării tratamentului în Republica Moldova, solicitând reducerea sumei datorate la 11 250 lei.

Criticile respective nu relevă însă o omisiune de examinare a circumstanțelor invocate. Din motivarea deciziei instanței de apel rezultă că aceasta a analizat caracterul medical al tratamentului ortodontic, documentele medicale și de plată, faptul că tratamentul a fost efectuat în Republica Italiană, caracterul de durată al acestuia, posibilitatea efectuării tratamentului în Republica Moldova, precum și prețurile serviciilor similare prezentate în cauză.

Totodată, instanța de apel a motivat concluzia potrivit căreia simpla prezentare a unor prețuri practicate de o altă clinică din Republica Moldova nu demonstrează echivalența serviciilor medicale, a condițiilor de tratament și a actului medical prestat. În baza acestor constatări, instanța de apel a stabilit participarea tatălui la jumătate din cheltuielile efectiv suportate de mamă.

Așadar, critica recurentului nu demonstrează o omisiune totală de examinare a art. 79 din Codul familiei sau a circumstanțelor relevante, ci exprimă dezacordul cu concluziile instanței de apel asupra caracterului tratamentului și asupra cuantumului cheltuielilor. Deci, asemenea obiecții, în lipsa identificării concrete a probelor denaturate, ignorate ori apreciate vădit nerezonabil, nu sunt suficiente pentru incidența art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Referitor la decizia suplimentară din 18 mai 2026, Completul de judecată reține că aceasta nu modifică soluția instanței de apel asupra fondului litigiului, ci completează decizia din 17 aprilie 2026 în partea privind taxa de stat aferentă capătului de cerere privind cheltuielile suplimentare pentru tratamentul copiilor.

Recurentul nu formulează în privința acestei decizii o critică juridică autonomă referitoare la modul de aplicare a normelor privind taxa de stat, ci contestă obligația de plată a cheltuielilor suplimentare de tratament și cuantumul acestora. Or, aceste critici au fost examinate supra și nu relevă existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 22

În aceste condiții, recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ceea ce atrage incidența art. 433 alin. (1) lit. a). Totodată, întrucât argumentele recurentului nu relevă o problemă juridică susceptibilă să justifice intervenția instanței de recurs și urmăresc, în esență, reevaluarea circumstanțelor de fapt și a probelor, recursul este și vădit neîntemeiat, în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

În acest context, Curtea Supremă de Justiție conchide că recursul nu poate fi redus la exprimarea nemulțumirii față de decizia instanței de apel, iar simpla indicare a normelor de drept, fără identificarea concretă a pretinsei interpretări sau aplicări eronate și fără demonstrarea caracterului determinant al deficienței invocate, nu echivalează cu o critică aptă să treacă filtrul de admisibilitate.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a) și f), 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Todorov Maxim, în interesele Dombrovschi Ion. Încheierea este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Ion Munteanu Ana Cucerescu 23