Ivanov împotriva României

Publicat la 7 iunie 2021 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 4705/18 Constantin-Daniel IVANOV împotriva României depusă la 14 septembrie 2018 comunicat la 19 mai 2021 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la plângerea reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, potrivit căreia dreptul său la o instanță a fost încălcat de interpretarea excesiv de formalistică acordată de către instanțele interne dispozițiilor juridice care prevăd dreptul unui reclamant de a fi reintegrat în termenul stabilit pentru prezentarea unei provocări împotriva deciziilor de executare, în cazul în care există circumstanțe excepționale care dovedesc că reclamantul nu a fost/nu ar fi putut deveni conștient de decizia impușită.

Reclamantul este un schizofrenic diagnosticat care a fost declarat incapabil de a fi considerat penal responsabil pentru o infracțiune penală și, ca urmare, a fost obiectul unei măsuri preventive în temeiul Codului Penal, petrecând sume semnificative de timp într-un centru psihiatric în 2013, 2014, și 2016. La 19 octombrie 2015, Agenția Națională pentru Administrație Fiscală a emis o decizie cu privire la răspunderea fiscală a reclamantului (în calitate de acționar unic al unei societăți private), aplicand suplimente fiscale și o amendă administrativă. Decizia a fost inițial comunicată la domiciliul reclamantului prin corespondență înregistrată, dar, la 27 octombrie 2015, plicul a fost returnat la biroul poștal, în urma eșecului livrării La 4 decembrie 2015, un anunț al deciziei fiscale neprevăzute a fost postat la biroul regional al autorității fiscale și pe site-ul instituției.

La 28 aprilie 2016 au fost înființate proceduri de punere în aplicare împotriva reclamantului. La 30 mai 2016, reclamantul a depus o provocare împotriva deciziei fiscale, susținând că, atunci când a fost notificat, el a rezistat cu fratele său, în urma înlocuirii măsurii de hospitalizare cu îngrijirea în ambulanță în temeiul Codului penal. El a susținut că situația sa medicală, precum și circumstanțele concrete ale cazului său au constituit motive excepționale, suficiente pentru a-l permite să depună, după cum le permite legislația internă, o provocare în afara termenului legal, și anume în termen de treizeci de zile de la momentul în care a aflat despre actul încurcat. Provocarea sa a fost respinsă în decizia finală din 16 martie 2018 ca fiind depusă din timp.

Instanțele au considerat că nu au existat motive excepționale care să împiedice reclamantul să prezinte contestația împotriva deciziei fiscale în timp util. Reclamantul a avut o audiere corectă de către un tribunal în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, având în vedere circumstanțele sale personale particulare, instanțele refuză să-l reafirme în termen de timp, permițând să-l confrunte cu decizia fiscală în curs, l-au privat de examinarea meritelor plângerii sale, constituind un formalism excesiv (a se vedea, de exemplu, Lay Company Limited c. Malta , nr. 30633/11, § 56, 23 iulie 2013, și Zavodnik c. Slovenia , nr. 53723/13, § 74, 21 mai 2015)?

Published on 7 June 2021

FOURTH SECTION

Application no. 47005/18 Constantin-Daniel IVANOV against Romania lodged on 14 September 2018 communicated on 19 May 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s complaint under Article 6 § 1 of the Convention that his right to a court was breached by the excessively formalistic interpretation given by the domestic courts to the legal provisions providing the right of a claimant to be reinstated in the time-limit set for lodging a challenge against enforcement decisions, if there are exceptional circumstances proving that the claimant was not/could not have become aware of the impugned decision.

The applicant is a diagnosed schizophrenic who was declared incapable to be held criminally accountable for a criminal offence and, as a result, was the subject of a preventive measure under the Criminal Code, spending significant amounts of time in a psychiatric facility in 2013, 2014, and 2016. On 19 October 2015, the National Agency for Fiscal Administration issued a decision concerning the applicant’s tax liability (in his capacity as single shareholder of a private company), applying tax surcharges and an administrative fine. The decision was initially communicated at the applicant’s home by registered mail but, on 27 October 2015, the envelope was returned to the post office, following a failure of delivery On 4 December 2015, a notice of the impugned tax decision was posted at the fiscal authority’s regional office and on the institution’s website.

On 28 April 2016 enforcement proceedings were instituted against the applicant. On 30 May 2016 the applicant lodged a challenge against the tax decision, arguing that when it had been notified to him, he had been residing with his brother, following the replacement of the hospitalization measure with outpatient care under the Criminal Code. He argued that his medical situation as well as the concrete circumstances of his case constituted exceptional reasons, sufficient to allow him to lodge, as permitted by the domestic law, a challenge outside the legal time-limit, namely within thirty days from the moment when he found out about the impugned act. His challenge was dismissed in the final decision of 16 March 2018 as being lodged out of time.

The courts considered that there had been no exceptional reason preventing the applicant from lodging the challenge against the tax decision in due time.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Did the applicant have a fair hearing by a tribunal in the determination of his civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, having regard to his particular personal circumstances, has the courts’ refusal to reinstate him in the time-limit allowing him to challenge the outstanding fiscal decision, deprived him of an examination of the merits of his complaint, amounting to excessive formalism (see for instance Lay Lay Company Limited v. Malta , no. 30633/11, § 56, 23 July 2013, and Zavodnik v. Slovenia , no. 53723/13, § 74, 21 May 2015)?