Olteanu împotriva României și alte 2 cereri

Publicat la 30 ianuarie 2023 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 47735/20 Călin-Ovidiu OLTEANU împotriva României și alte două cereri (a se vedea lista adăugată) comunicată la 9 ianuarie 2023 Declararea FACTElor O listă a reclamanților și detaliile relevante ale cererilor lor sunt prezentate în apendice. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Într-un caz penal care implică o serie de suspecți, reclamantul a fost acuzat la 23 octombrie 2015 de a fi fost complice al abuzului de birou: în calitate de avocat, el a solicitat ca un anumit bun imobiliar să fie înregistrat în Registrul Landului în beneficiul unei părți private, chiar dacă el nu a furnizat sau nu a produs nici un titlu la respectivul proprietate.

Iunie 2017 au fost acuzate și trimise în fața instanțelor penale interne; în ceea ce privește reclamantul, acuzațiile au fost renunțate ( clasare ), procurorul a constatat că nu s-a comis niciun act penal (fapta nu exista în consecință, reclamantul a depus un caz civil, susținând de la biroul procurorului și de la rambursarea statului cu o sumă de 6.200 Lei român (RON) în ceea ce privește taxele de reprezentare suportate în procedurile penale inițiate împotriva lui. El se bazează pe art. 276 §§ 5 și 6 din Codul de Procedură Penală („PC penală”).

La 2 noiembrie 2018, Curtea de district Iași și-a respins acțiunea împotriva Oficiului Procurorului pentru lipsa de statut juridic al acuzatului, judecând cont de faptul că statul a fost responsabil pentru astfel de cereri; prin urmare, a permis acțiunea depusă împotriva statului, constatând că, pe baza articolului 504 alineatul § 1 din PC penal, statul a fost responsabil financiar pentru orice eroare judiciară, cel de-al doilea concept care acoperă situația reclamantului. La 29 octombrie 2019, Curtea județului Iași a susținut această hotărâre, declarând că art. 538 din noul PC penal, precum și art. 275 § 6 au fost relevante pentru circumstanțele reclamantului, statul fiind în vina procedurală în cazul său.

La 28 mai 2020, Curtea de Apel Iași a permis obiecția depusă de stat și a constatat că aceasta din urmă nu are caracter juridic pentru astfel de cereri precum reclamantul, în măsura în care, potrivit PC-ului penal, statul nu a fost înscris ca „partie la procedura penală” și, prin urmare, nu ar putea fi responsabil pentru rambursarea costurilor și cheltuielilor. La 30 octombrie 2006, reclamantul, jurnalistul din Cluj, a fost acuzat de a fi comis mită și asociație penală în activitățile unui grup criminal; a fost acuzată la 19 ianuarie 2007, împreună cu opt co-acuzate. Cazul penal a fost transferat într-o altă jurisdicție situată la 500 km, și anume, de la Cluj la Brīila.

În hotărârea finală a lui 20 Decembrie 2017, Curtea de Apel Galați a susținut achitarea reclamantului pronunțată de instanța de primă instanță la 15 aprilie 2016. La 19 iunie 2018, reclamantul a depus o acțiune civilă împotriva statului, cerând, în măsura în care este relevantă pentru acest caz, să fie acordată o compensație pentru prejudiciu material într-o sumă de 79.752.69 RON (reprezentarea, costurile de transport și de cazare) suportate în cursul unsprezece ani și mai mult de 117 de audieri care au avut loc în cadrul procedurii penale inițiate împotriva ei. Ea s-a bazat pe dispozițiile legii Tort, argumentând, în esență, că este statul care a inițiat procedura penală împotriva ei, care a făcut-o să incurce în toate prejudiciile materiale pretinse.

La 10 decembrie 2018, județul Bihor a respins afirmațiile ei, având în vedere faptul că acuzarea în se nu poate fi considerată drept o acțiune ilegală, în sensul responsabilității de tort, nici nu a fost noțiunea de vinovăție relevantă pentru astfel de circumstanțe, în măsura în care un procuror nu ar putea fi obligat să inculpe doar cei cu privire la care rezultatul privind o condamnare este sigur. În apelul său, reclamantul a susținut că, atâta timp cât PC-ul penal nu prevedea un drept clar de a obține rambursarea costurilor și cheltuielilor din partea statului, ea a trebuit să se bazeze pe dispoziții civile pentru a justifica cererile de rambursare. La 21 mai 2019, Curtea de Apel Oradea a constatat că, în cadrul procedurilor penale, procurorul public a acționat într-adevăr în numele statului, dar un achitament în sine nu a putut fi considerat ca o dovadă că procurorul a acționat ilegal atunci când a fost investigat și inculpat.

La 5 martie 2020, Curtea Înaltă de Cassare și Justiție a respins noul recurs al reclamantului. Curtea cea mai înaltă a constatat că achitarea nu implică neapărat vina procurorului în inițierea procedurii penale conexe; de asemenea, acuzarea în sine nu a putut fi considerată drept o acțiune ilegală. Criminal PC a prevăzut o rambursare a costurilor și cheltuielilor numai de către răniți și/sau de către părțile civile, după caz. În același timp, reclamantul a decis să se bazeze pe dispozițiile legii târgului, invocand existența unei responsabilități obiective ale statului în caz de achitare, și nu pe dispozițiile relevante ale PC penal, care prevedea condiții specifice pentru rambursarea costurilor în cadrul procedurilor penale.

Într-un anumit timp neespecificat în 2015, au fost inițiate proceduri penale împotriva reclamantului, acuzate de a fi luat mită și de a fi instigate alții să ia mită. Hotărârea finală din 28 noiembrie 2019 l-a achitat, Curtea Înaltă de Casare și Justiție, constatând că acțiunea nu a fost comisă (fapta nu existe La 2 iunie 2020, reclamantul a depus cereri civile împotriva statului, în scopul de a obține rambursarea a 15,076.80 RON, și anume sumele plătite în ceea ce privește costurile și cheltuielile în cadrul procedurii penale, precum și dobânzile pe valoarea respectivă. El a susținut că a fost inevitabil o vină de către stat în a fi inițiat o procedură penală care s-a încheiat cu un achitare deoarece nu s-a comis niciun act penal.

El s-a bazat pe articolele 276 5 și 6 din PC penal, la art. 453 din Codul de Procedură Civilă („PC civilă”), precum și pe principiile legii torturilor. La 8 octombrie 2020, Tribunalul de Primă Instanță din Beiuș a permis parțial cererile, declarând că statul are dreptul în acțiuni precum cea depusă de reclamant, deoarece aceaceasta a fost cea care a fost responsabilă atunci când reprezentanții săi au inițiat proceduri civile sau penale împotriva unei terțe părți, care în cele din urmă a câștigat cazul. Baza juridică a acestor acțiuni se bazează pe vina procedurală a statului (culpa procesual ), care exista chiar și în absența unei credințe proaste în numele său. La 30 martie 2021, Curtea județului Bihor a permis apelul statului și a respins cererile.

Acesta a considerat că, deși art. 276 alineatul (6) din PC penal a instituit dreptul unui acuzat de a solicita costuri judiciare din partea statului, astfel de afirmații ar trebui examinate în conformitate cu dreptul civil, în special cu legea tortuară, principii; pe o bază de principiu, vina statului în ceea ce privește a inițiat proceduri penale împotriva unui individ nu ar putea fi presupusă ori de câte ori această persoană a fost achitată, existența unei acțiuni ilegale și a unei erori concrete în momentul inițierii procedurii penale respective fiind chestiuni care trebuie dovedit de către reclamant pe baza cazului.

La 30 martie 2022, Curtea de Apel de Oradea a susținut, cu majoritate, concluziile instanței de judecată inferioară; a considerat că statul a fost obligat să inițieze o procedură penală în fiecare caz de detectare a semnelor unei infracțiuni (principiul oficialit ); astfel de inițiere, precum și toate actele de investigație au fost prin acțiunea legală în mod implicit, cu excepția cazului în care s-a dovedit altfel. Achitarea în sine nu implică existența unei erori judiciare, declanșând responsabilitatea statului de a compensa. Disidentul a considerat că nimeni nu poate fi exonerat din vina procedurală, cu excepția cazului în care este prevăzut în mod expres de lege. Criminal PC prevede în esență în părțile sale relevante că, în cazul în care procedura penală se încheie prin achitare, acuzatul poate solicita rambursarea costurilor și cheltuielilor din partea răniților și/sau a partidului civil, în măsura în care aceste costuri au fost cauzate de acestea.

Cu toate acestea, în toate celelalte cazuri, calculatorul penal indică faptul că această chestiune ar fi examinată pe baza principiilor dreptului civil, fără detalii suplimentare privind măsurile care trebuie luate de către reclamant sau de către instanțe: art. 275 – Plata costurilor litigiului suportat de părți „...(5) În cazul achitării, partea vătămată sau partea civilă este obligată să plătească acuzatului și, după caz, părții civile responsabile, costurile juridice suportate de acestea în măsura în care au fost cauzate de partea vătămată sau de partea civilă. (6) În toate celelalte situații, instanța stabilește obligațiile de restituire în conformitate cu principiile dreptului civil.” 504 – Compensarea pentru condamnarea ilegală sau deținerea ilegală „(1) Oricine a fost condamnat prin o decizie finală...

are dreptul la compensare de la stat pentru orice pierdere sau daune suferite în cazul în care, după reexaminare, este reținut într-o hotărâre finală că nu a comis infracțiunea în cauză sau că infracțiunea a fost comisă… (2) Oricine împotriva căruia a fost luată o măsură preventivă și în favoarea căreia a fost acordată o decizie de întrerupere a procedurii sau de achitare din motivele enumerate în alineatul anterior, are, de asemenea, dreptul la compensare pentru prejudiciul suferit...” Conținutul articolului 504 din fostul PC penal se reiterează în termeni similari, în măsura în care este cazul în cauză în temeiul articolelor 538 și 539 din actualul PC penal.

Dispozițiile relevante ale statului PC civil, după cum urmează: art. 453 – Costuri de atribuire a litigiului „(1) Partea care pierde este obligată, la cererea partidului câștigător, să plătească cele de-a doua costuri ale litigiului...” În 2017, Curtea Înaltă de Casare și Justiție („HCCJ”) a fost sesizată cu o cerere de soluționare preliminară (noile) chestiuni juridice (hotărără prealabilă pentru dezlegarea unaor tooriuni de drept ), întrebarea care trebuie evaluată fiind dacă un acuzat care a fost achitat deoarece actul nu a fost comis (fapta nu există ), ar putea solicita rambursarea costurilor și cheltuielilor suportate în cadrul procedurii penale, bazandu-se pe art. 275 § 6 din PC penal citit coroborat cu art. 453 din PC civil.

La 11 iulie 2018 HCCJ a respins cererea ca fiind inadmisibilă, menționând că problema în joc nu a fost nou legislată, deoarece dispozițiile relevante nu și-au schimbat conținutul de la adoptarea fostului PC penal în 1968. HCCJ a declarat că această chestiune a fost tratată rar în jurisprudența sa și că rezultatele relevante nu par să converge suficient în aceeași direcție și fără echivoc. Abordări diferite au fost, de asemenea, identificate în doctrina relevantă. Unii au susținut ideea că statul ar trebui să fie responsabil pentru rambursarea costurilor și cheltuielilor suportate de acuzatul care a fost achitat, dacă nu s-a identificat nicio vină în numele rănitului și/sau al partidului civil în determinarea acestor cheltuieli.

), care deține orice parte care a pierdut cazul. Altele au considerat că, cu excepția erorilor judiciare, statul nu a putut fi considerat responsabil pentru compensarea acuzatului prin, printre altele , rambursarea costurilor și cheltuielilor suportate în cadrul procedurii. În sfârșit, unele altele au considerat că principiile legii torturilor ar putea fi relevante pentru evaluarea cererilor respective. Reclamanții se plâng că nu au putut recupera costurile și cheltuielile (în special taxele de reprezentare și de transport) suportate în cadrul procedurilor penale care au fost inițiate împotriva lor și au încetat cu acestea fiind exculpate, fie prin o inculpație neprevăzută (cazul nr. 47735/20), sau prin achitare (cazurile nr. 55917/20 și 29610/22), astfel de imposibilitate se datorează, în opinia reclamanților, lipsei de claritate a legislației interne relevante.

Acestea afirmă o încălcare a drepturilor lor de proprietate, astfel cum sunt protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, în timp ce reclamantul în cerere nr. 29610/22 se bazează, de asemenea, pe art. 13 din Convenție pentru a se plânge că dreptul intern nu oferă un remediu eficace pentru cererile sale relevante. Reclamanții în cererile nr. 55917/20 și 29610/22 consideră, de asemenea, că au fost discriminați din cauza faptului că nu au putut recupera costurile și cheltuielile din partea statului, în timp ce afirmațiile lor similare ar fi fost admisibile împotriva părților rănite private și/sau civile în cadrul procedurii. Se bazează pe art. 14 din Convenție.

Întrebări COMUNE Toate cererile au existat o interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamanților, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? În special, reclamanții au avut vreo așteptare legitimă că costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii penale inițiate împotriva lor vor fi rambursate în caz de întrerupere sau achitare? Dacă este cazul, au fost private de o astfel de așteptare legitimă care constituie „poședințele” în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege? Reclamanții au la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerea lor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel cum este prevăzut la art. 13 din Convenție?

CAUZA CAZUL CU PREZENTĂRI SPECIFICĂ Cereri nr. 55917/20 și 29610/22 1. Reclamanții au epuizat toate căile de recurs interne eficace, conform art. 35 alin. § 1 din Convenție, în legătură cu plângerea acestora în temeiul art. 14 luate în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 care, în ceea ce privește recuperarea costurilor în cadrul procedurii penale, s-a încheiat cu un achitament, în temeiul legii, ei, în calitate de fostul acuzat în cadrul acestor proceduri, au dreptul să obțină costurile și cheltuielile suportate de cel rănit și/sau de cel civil, în măsura în care vina procedurală a acestuia din urmă a fost presupusă (regulă „pierderea plătește”), dar nu din stat, a cărui vină subjectivă trebuia să fie demonstrată?

Reclamanții, în calitate de presupusi creditori ai statului în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurilor penale împotriva acestora, au inițiat și au încheiat un achitament, într-o situație comparabilă cu creditorii unei părți private (injuriate și/sau civile) în cadrul unor proceduri similare? În acest caz, reclamanții au fost tratați diferit decât creditorii unei părți private (injuriți și/sau civili), deoarece nu au putut obține rambursarea costurilor suportate în procedura penală împotriva lor din partea statului?

În afirmativ, este o astfel de diferență în ceea ce privește tratamentul contrar articolului 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. (a se vedea, mutatis mutandis Fábián v. Ungaria [GC], nr. 78117/13, §§ 113-117 și 127, 5 septembrie 2017)? Apendice nr. de cerere nr. Cazul Locat pe Anul reclamant al locului de naștere al reședinței Reprezentat de 47735/20 Olteanu v. România 15/10/2020 Călin-Ovidiu OLTEANU 1979 Iași Română 55917/20 Vodă v. România 27/11/2020 Anca Elena VODĂ 1976 Nojord Romanian Radu Liviu CHIRIȚĂ 29610/22 Rotar v. România 31/05/2022 Raul-Ovidiu-Raj ROTAR 1971 Sârbești România Simona Ioana PAȘCU

Published on 30 January 2023

FOURTH SECTION

Application no. 47735/20 Călin-Ovidiu OLTEANU against Romania and 2 other applications (see list appended) communicated on 9 January 2023

STATEMENT OF FACTS

A list of the applicants and the relevant details of their applications is set out in the appendix. The circumstances of the cases The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. Application no. 47735/20 In a criminal case involving a number of suspects, the applicant had been charged on 23 October 2015 with having been an accomplice to abuse of office: in his capacity as a lawyer, he had requested that a certain immovable property be registered in the Land Registry for the benefit of a private party, even though he did not provide or produce any title to the said property.

On 15 June 2017 several third parties were indicted and sent before the domestic criminal courts; in respect of the applicant, the charges were dropped ( clasare ), the prosecutor finding that no criminal act had been committed ( fapta nu existǎ ). Consequently, the applicant filed a civil case, claiming from the Prosecutor’s Office and from the State reimbursement of an amount of 6,200 Romanian lei (RON) in respect of representation fees incurred in the criminal proceedings initiated against him. He relied on Article 276 §§ 5 and 6 of the Criminal Procedure Code (“the Criminal PC”).

On 2 November 2018 the Iași District Court dismissed his action against the Prosecutor’s Office for lack of legal standing of the defendant, the court considering that it was the State who was liable for such claims; it consequently allowed the action lodged against the State, finding that on the basis of Article 504 § 1 of the Criminal PC, the State was financially liable for any judicial error, the latter concept covering the applicant’s situation. On 29 October 2019 the Iași County Court upheld that judgment, finding that Article 538 of the new Criminal PC as well as Article 275 § 6 were relevant to the applicant’s circumstances, the State being at procedural fault in his case.

On 28 May 2020 the Iași Court of Appeal allowed the objection lodged by the State and found that the latter did not have legal standing for such requests as the applicant’s, in so far as, according to the Criminal PC, the State was not listed as “party to the criminal proceedings” and hence, it could not be liable to reimburse costs and expenses. Application no. 55917/20 On 30 October 2006 the applicant, a journalist in Cluj, was charged with having committed bribery and criminal association in the activities of a criminal group; she was indicted on 19 January 2007, together with eight co ‑ accused. The criminal case was transferred to another jurisdiction located 500 km away, namely, from Cluj to Brǎila.

In the final judgment of 20 December 2017, the Galați Court of Appeal upheld the applicant’s acquittal pronounced by the first instance court on 15 April 2016. On 19 June 2018 the applicant lodged a civil action against the State, seeking, in so far as relevant to the present case, to be awarded compensation for pecuniary damage in an amount of 79,752.69 RON (representation, transport and accommodation costs) incurred during the eleven years and more than 117 hearings that had taken place in the criminal proceedings initiated against her. She relied on the provisions of tort law, arguing, essentially, that it was the State that had initiated the criminal proceedings against her, which made her incur all the pecuniary damage claimed.

On 10 December 2018 Bihor County Court dismissed her claims, considering that the indictment per se could not be regarded as an unlawful action, within the meaning of tort responsibility. Neither was the notion of guilt relevant to such circumstances, in so far as a prosecutor could not be bound to indict only those in respect of which the outcome as to a conviction was certain. In her appeal, the applicant argued that as long as the Criminal PC did not provide for a clear right to obtain reimbursement of costs and expenses from the State, she had to rely on civil provisions to justify her reimbursement claims. On 21 May 2019 the Oradea Court of Appeal found that in criminal proceedings, the Public Prosecutor indeed acted on behalf of the State, but an acquittal in itself could not be regarded as proof that the prosecutor had acted unlawfully when investigating and indicting.

The applicant’s further appeal was dismissed by the High Court of Cassation and Justice on 5 March 2020. The highest court found that an acquittal by itself did not necessarily involve the prosecutor’s fault in initiating the related criminal proceedings; also, the indictment per se could not be regarded as an unlawful action. The Criminal PC provided for a reimbursement of costs and expenses only by the injured and/or civil party, wherever applicable. At the same time, the applicant had decided to rely on the provisions of tort law, invoking the existence of an objective responsibility of the State in case of acquittal, and not on the relevant provisions of the Criminal PC, which provided for specific conditions for the reimbursement of costs in criminal proceedings.

Application no. 29610/22 At a certain unspecified time in 2015, criminal proceedings were initiated against the applicant, accused of having taken bribes and of having instigated others to take bribes. The final judgment of 28 November 2019 acquitted him, the High Court of Cassation and Justice finding that the act had not been committed ( fapta nu existǎ ). On 2 June 2020 the applicant filed civil claims against the State, seeking to obtain reimbursement of 15,076.80 RON, namely the amount paid in respect of costs and expenses in the criminal proceedings, as well as interest on that amount. He argued that there had inevitably been a fault by the State in having initiated criminal proceedings which ended with an acquittal because no criminal act had been committed.

He relied on Article 276 §§ 5 and 6 of the Criminal PC, on Article 453 of the Civil Procedure Code (“the Civil PC”), as well as on tort law principles. On 8 October 2020 the Beiuș First Instance Court partly allowed the claims, finding that the State did have legal standing in such actions as the one lodged by the applicant, as it was the one to be held liable when its representatives initiated civil or criminal proceedings against a third party, who ultimately won the case. The legal basis of such actions relied on the procedural fault of the State ( culpa procesualǎ ), which existed even in the absence of any bad faith on its behalf. On 30 March 2021 the Bihor County Court allowed the State’s appeal and dismissed the claims.

It considered that while paragraph 6 of Article 276 of the Criminal PC established an accused’ right to claim judicial costs from the State, such claims were to be examined in accordance with civil law, in particular tort law, principles; on a principled basis, the State’s fault in having initiated criminal proceedings against an individual could not be presumed whenever that individual was acquitted, the existence of an unlawful action and of a concrete fault in the initiation of those criminal proceedings being issues to be proved by the claimant on a case by case basis. In the applicant’s case, there was no indication of such fault or unlawful action.

On 30 March 2022 the Oradea Court of Appeal upheld, by a majority, the lower court’s findings; it considered that the State was bound to initiate criminal proceedings in each case of detection of signs of a crime ( principiul oficialitǎții ); such initiation as well as all investigative acts were by default lawful actions, unless proved otherwise. An acquittal per se did not imply the existence of a judicial error, triggering the State’s liability to compensate. The dissenter considered that no one could be exonerated from the procedural fault, unless expressly provided for by the law.

RELEVANT LEGAL FRAMEWORK AND PRACTICE

The Criminal PC essentially provides in its relevant parts that if the criminal proceedings end by acquittal, the accused may claim reimbursement of costs and expenses from the injured and/or the civil party, in so far that those costs had been caused by them. However, in all other cases the Criminal PC indicates that the matter would be examined on the basis of the civil law principles, without any further details as to the steps to be taken by the applicant or by the courts: Article 275 – Payment of costs of the litigation incurred by the parties “...(5) In the event of acquittal, the injured party or the civil party shall be bound to pay to the accused and, where appropriate, to the civilly liable party the legal costs incurred by them in so far as they were caused by the injured party or the civil party.

(6) In all other situations, the court shall determine the refund obligations in accordance with civil law principles”. Article 504 – Compensation for wrongful conviction or unlawful detention “(1) Anyone who has been convicted by means of a final decision... is entitled to compensation from the State for any loss or damage sustained where after a retrial it is held in a final judgment that he did not commit the offence in question or that no offence was committed… (2) Anyone against whom a preventive measure has been taken, and in whose favour a decision to discontinue proceedings or of acquittal has been given for the reasons listed in the preceding paragraph, also enjoys a right to compensation for the damage sustained...” The content of Article 504 of the former Criminal PC is reiterated in similar terms in so far as relevant to the present case by Articles 538 and 539 of the current Criminal PC.

The relevant provisions of the Civil PC state as follows: Article 453 – Awarding costs of the litigation “(1) The losing party shall be bound, at the request of the winning party, to pay to the latter costs of the litigation...” In 2017 the High Court of Cassation and Justice (“the HCCJ”) had been seised with a request for a preliminary ruling settling (new) legal matters ( hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ), the question to be assessed being whether an accused who had been acquitted because the act had not been committed ( fapta nu existǎ ) could seek reimbursement of costs and expenses incurred in the criminal proceedings, relying on Article 275 § 6 of the Criminal PC read in conjunction with Article 453 of the Civil PC.

On 11 July 2018 the HCCJ dismissed the request as inadmissible, noting that the matter at stake was not newly legislated, as the relevant provisions had not changed their content ever since the former Criminal CP had been adopted in 1968. The HCCJ stated that the matter had been rarely dealt with in its case-law, and that the relevant outcomes did not appear to sufficiently converge in the same and unequivocal direction. Various approaches had also been identified in the relevant doctrine. Some supported the idea that the State should be liable to reimburse costs and expenses incurred by the accused who was acquitted, if no fault on behalf of the injured and/or civil party in determining such expenses had been identified.

Such liability was grounded on the idea of “procedural fault” ( culpǎ procesualǎ ), incumbent on any party who had lost the case. Others considered that save for judicial errors, the State could not be found liable to compensate the accused by, inter alia , reimbursing costs and expenses incurred in the procedure. Finally, some others considered that tort law principles could be relevant in assessing the respective claims. COMPLAINTS The applicants complain that they were unable to recover costs and expenses (in particular, representation and transport fees) incurred in criminal proceedings which had been initiated against them and terminated with them being exculpated, either by a non-indictment (case no. 47735/20), or by way of acquittal (cases nos.

55917/20 and 29610/22); such impossibility is due, in the applicants’ opinion, to the lack of clarity of the relevant domestic law. They allege a breach of their property rights, as protected by Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention, while the applicant in application no. 29610/22 also relies on Article 13 of the Convention to complain that the domestic law does not provide an effective remedy for his relevant claims. The applicants in applications nos. 55917/20 and 29610/22 also consider that they were discriminated against on account of the fact that they were unable to recover costs and expenses from the State, whereas their similar claims would have been admissible against private injured and/or civil parties in the proceedings.

They rely on Article 14 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

COMMON QUESTIONS

All applications 1. Has there been an interference with the applicants’ peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? In particular, did the applicants have any legitimate expectation that the costs and expenses incurred in the criminal proceedings initiated against them would be reimbursed to them in case of discontinuation or acquittal? If so, have they been deprived of such a legitimate expectation amounting to “possessions” in the public interest, and in accordance with the conditions provided for by law? 2. Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, as required by Article 13 of the Convention?

CASE SPECIFIC QUESTIONS

Applications no. 55917/20 and 29610/22 1. Have the applicants exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention, in connection with their complaint under Article 14 taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 that in the matter of recovery of costs in criminal proceedings terminated with an acquittal, by virtue of the law, they, as the former accused in those proceedings, were entitled to obtain the costs and expenses incurred from the injured and/or civil party, in so far as the latter’s procedural fault was presumed (“loser pays” rule), but not from the State, whose subjective fault had to be proved?

2. Are the applicants, in their capacity as alleged creditors of the State in respect of the above-mentioned costs and expenses incurred in criminal proceedings initiated against them and terminated with an acquittal, in a comparable situation with the creditors of a private party (injured and/or civil party) in similar proceedings? If so, have the applicants been treated differently than the creditors of a private party (injured and/or civil party), because they were unable to obtain reimbursement of the costs incurred in the criminal proceedings against them from the State?

In the affirmative, is such difference in treatment contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1? (see, mutatis mutandis , Fábián v. Hungary [GC], no. 78117/13, §§ 113-117 and 127, 5 September 2017)? APPENDIX No. Application no. Case name Lodged on Applicant Year of Birth Place of Residence Nationality Represented by 1. 47735/20 Olteanu v. Romania 15/10/2020 Călin-Ovidiu OLTEANU 1979 Iași Romanian 2. 55917/20 Vodă v. Romania 27/11/2020 Anca Elena VODĂ 1976 Nojord Romanian Radu Liviu CHIRIȚĂ 3. 29610/22 Rotar v. Romania 31/05/2022 Raul-Ovidiu-Raj ROTAR 1971 Sârbești Romanian Simona Ioana PAȘCU