CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 37327/24 Călin GEORGESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 11 februarie 2025 ca comitet al comitetului compus din: Jolien Schukking , Președintele Faris Vehabović, Lorraine Schembri Orland , judecători și Simeon Petrovski, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea (nu. 37327/24) împotriva României depusă în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 16 decembrie 2024 de către un național român, dl Călin Gergescu, care s-a născut în 1962, locuiește în Mogoșoaia („reclamantul”), și a fost reprezentat de dna Maria Vasii, un avocat care practică în Hunedoara; după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la anularea, prin decizia adoptată la 6 decembrie 2024 de Curtea Constituțională a României, a procesului electoral privind alegerile prezidențiale din România. Reclamantul invocă articolele 6, 10, 11 și 13 din Convenția și art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Reclamantul a fost candidat la alegerile pentru Președintele României care s-au desfășurat la 24 noiembrie 2024, cu o a doua rundă de alegeri care urmează să se desfășoare la 8 decembrie 2024, deoarece niciun candidat nu a obținut majoritatea absolută a voturilor exprimate în prima rundă. Noiembrie 2024, reclamantul care s-a prezentat ca fiind un candidat independent care nu a fost susținut de un partid politic, a fost cel mai bine plasat cu mai mult de 2 milioane de voturi exprimate în favoarea sa (22,94% din totalul voturilor), și el s-a calificat pentru a doua rundă. Rezultatele primei runde, în special cele referitoare la solicitant, au fost considerate în mare măsură de către mass-media ca o surpriză având în vedere estimările anterioare ale sondajelor. La 28 noiembrie 2024 Consiliul Suprem al Apărării Naționale (Acronimul român “CSAT”) a organizat o ședință, convocată de președintele titular al României, Klaus Iohannis. La sfârșitul ședinței, CSAT a emis un comunicat de presă care a declarat că, deși nu a avut nici un rol în procesul electoral, CSAT a trebuit să analizeze datele care indică impactul asupra securității naționale. Comunicatul de presă a remarcat că există documente care indică atacurile cibernetice, de către actori de stat și non-stat, care vizează să influențeze corectitatea procesului electoral. De asemenea, s-a remarcat că un candidat – care nu a fost numit în comunicatul de presă, ci identificat ușor de către presa și publicul ca fiind reclamantul – a beneficiat de expunere masivă și de tratament preferențial de către platforma de presă socială Tik Tok. În acest sens, CSAT a indicat că în materialul video publicat pe această platformă, candidatul nu a fost etichetat ca candidat prezidențial, care nu este în conformitate cu normele electorale și cu o decizie a Biroului Electoral Central (acronim roman “BEC”). CSAT a solicitat autorităților competente în domeniile securității naționale, anchetelor penale și supravegherii procesului electoral să ia cu urgență măsurile necesare pentru clarificarea aspectelor prezentate în ședință. După ce a primit anterior o plângere de către un alt candidat care a pierdut în prima rundă a alegerilor prezidențiale și după ce a ordonat ca voturile exprimate să fie renunțate, prin decizia nr. 31 din 2 decembrie 2024, eliberată în conformitate cu art. 146 litera (f) din Constituția României și cu articolele 37 și 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale („Legea nr. 47/1992”), Curtea Constituțională a confirmat și a validat rezultatele primei runde alegerilor prezidențiale. La 4 decembrie 2024 Președintele Iohannis a desclasificat documentele de informații („Note informative”) din ședința din 28 noiembrie 2024 a CSAT (a se vedea punctul 3 mai sus). Hotărârea Curții Constituționale din 6 decembrie 2024 La 6 decembrie 2024, după examinarea, în propunerea sa, corectitudinea și legalitatea procesului electoral, în lumina noului inteligență desclasificată (a se vedea punctul 5 de mai sus), Curtea Constituțională a decis, în unanimitate și în conformitate cu art. 146 litera (f) din Constituție, anularea întregii procese electorale în ceea ce privește alegerea Președintelui României (decizie nr. 32 din 6 decembrie 2024). Declară că aceasta va fi reluată în întregime, în timp ce guvernul stabilește o nouă dată pentru alegerile și un nou program de calendar pentru acțiunile necesare.Decizia a fost finală. Curtea Constituțională a subliniat că are competența, în temeiul art. 146 (f) din Constituție, pentru a asigura respectarea procedurii pentru alegerile prezidențiale și pentru a-și confirma rezultatele, care trebuiau luate în considerare în funcție de rolul său de a proteja supremația Constituției, prevăzut în art. 142 din Constituție și art. 1 din Legea nr. 47/1992. Referindu-se la Notele de informare desclasificate (a se vedea paragraful) 5 mai sus), Curtea Constituțională a remarcat că procesul electoral prezidențial a fost viciat pe parcursul duratei sale. Neregulile descoperite au deformat caracterul liber și corect al votului cetățenilor, au afectat campania electorală corectă și transparentă și au încălcat regulile privind finanțarea acesteia. În acest sens, Curtea Constituțională a subliniat relația strânsă dintre democrație și stat de drept, necesitatea ca procesul electoral să respecte Constituția și legislația relevantă, precum și obligația pozitivă a statului și obligația de neutralitate, menționând în acest sens „Declararea interpretativă a bunei practici în materie electorală în ceea ce privește tehnologiile digitale și tehnologiile artificiale” (adoptată în sesiunea plenară din 6-7. Decembrie 2024; denumită în continuare „declararea interpretativă”. Curtea Constituțională a subliniat, de asemenea, faptul că dreptul alegătorilor de a crea un aviz includea atât dreptul de a obține informații exacte despre candidați, cât și despre procesul electoral, de la toate sursele, inclusiv online, precum și de a fi protejate de impactul nejustificat asupra comportamentului de vot bazat pe acte ilegale și disproporționate. Acesta a subliniat faptul că unul dintre candidați a beneficiat de o promovare agresivă a mesajelor sale prin intermediul algoritmilor de masă-media, care a eludat legislația electorală și a condus la informarea și manipularea votului, având în vedere că materialele electorale care promovau că candidatul nu avea semnele specifice ale publicității electorale în conformitate cu Legea nr. 370/2004 privind alegerea Președintelui României („Legea nr. 370/2004”). În plus, în ceea ce privește principiile neutralității și egalității de oportunități pentru toți candidații și referindu-se la art. 37 din Constituție, utilizarea netransparentă și manipulatorie de către un candidat al tehnologiilor digitale și al inteligenței artificiale a generat o inegalitate clară între acest candidat și ceilalți candidați, și a solicitat autorităților competente să intervină, să investigheze și, după caz, să impună sancțiuni legale. Referindu-se la finanțarea campaniei electorale și la „declararea interpretativă” a Comisiei de la Veneția (a se vedea punctul 7 de mai sus), Curtea Constituțională a remarcat că, în timp ce platformele de presă socială ar trebui să fie obligate să divulge în mod continuu datele privind publicitatea politică și sponsorii electorali, un candidat a declarat Autorității Electorale Permanente că nu a cheltuit fonduri în campania sa, contrazicând datele prezentate în notele informative (a se vedea paragraful) 5 mai sus). Cunoașterea comună a fost că o campanie electorală implică costuri și cheltuieli considerabile, iar analiza făcută a dezvăluit o inconstanță evidentă între domeniul de aplicare al campaniei și absența cheltuielilor raportate de acest candidat. Curtea Constituțională a considerat că principiul transparenței în ceea ce privește fondurile cheltuite pentru campania electorală a fost încălcat, suspiciunile privind echitatea alegerilor. 10. Având în vedere durata și complexitatea activităților electorale necesare, Curtea Constituțională a susținut, în temeiul articolului 83 § 2 din Constituție, că președintele titular al României ar trebui să își continue mandatul până când președintele nou ales ar trebui să ia jurământul. 11. În deciziile nr. 230D din 6 decembrie 2024 și 231D din 7 decembrie 2024, Biroul Electoral Central a făcut trimitere la decizia nr. 32 din 6 Decembrie 2024 a Curții Constituționale și comunicatul de presă conexe. A ordonat întreruperea tuturor operațiunilor de vot pentru a doua rundă a alegerilor prezidențiale din România și din străinătate și a încheiat activitatea birourilor electorale locale și centrale. art. 1 § 4 din Constituția României prevede că statul va fi organizat pe baza principiului separarii și echilibrarii competențelor – legislative, executive și judiciare – în cadrul democrației constituționale. Conform art. 61 § 1 din Constituția României, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și autoritatea legislativă unică a țării. Președintele României reprezintă statul român și asigură independența națională, unitatea și integritatea teritorială a țării. El/ea este paznicul Constituției și funcționarea adecvată a autorităților publice. În acest sens, acționează ca mediator între Puterile din stat, precum și între stat și societate (art. 80). După ce Parlamentul adoptă o lege, aceasta din urmă este trimisă președintelui care trebuie să-l promulge în termen de douăzeci de zile de la primirea acesteia. Înainte de promulgare a legii, președintele poate cere Parlamentului, doar o dată, să repună Președintele trebuie să promulge legea în termen de zece zile de la primirea acesteia după reconsiderarea sa de către Parlament (art. 77). În contextul procedurii legislative lato sensu, președintele este unul dintre actorii instituționali și politici care pot solicita Curții Constituționale să revizuiască constituționalitatea unei legi înainte de a fi promulgată, adică un abstract a priori (art. 146 litera (a)). Deciziile Curții Constituționale sunt publicate în Gazettele Oficiale și sunt în general obligatorii de la publicarea lor (art. 147). Președintele României nu are dreptul de a iniția procesul de adoptare a unei legi prin procedura legislativă regulată (în conformitate cu art. 74 §) 1 din Constituția, Guvernul, membrii camerelor superioare și superioare ale Parlamentului, sau cel puțin 100.000 de cetățeni cu dreptul de vot, au acest drept în condiții specifice. Președintele poate cere cetățenilor români să-și exprime voința prin referendum asupra anumitor chestiuni de interes național (art. 90). După cum a interpretat Curtea Constituțională, rezultatele acestui referendum ar avea efecte politice, dar nu ar avea consecințe juridice sau legislative directe. Aparține autorităților investite cu puterea de a iniția procesul de adoptare a legislației pentru a analiza dacă să înceapă acest proces în sensul exprimat de cetățeni în referendum (a se vedea, printre altele, decizia Curții Constituționale nr. 2/2019, §§§ 48, 52 și 73). 17. Președintele participă, de asemenea, la numirea Guvernului, desemnând un candidat la biroul prim-ministrului și numește Guvernul pe baza unui vot de încredere adoptat de Parlament (art. 85 § 1). Președintele are competența de a respinge și de a numi, pe propunerea prim-ministrului, unii membri ai guvernului, dar aprobarea Parlamentului va fi, de asemenea, necesară în cazul reședinței unui guvern în cazul în care acest lucru modifică structura ministerială sau componența politică a executivului (art. 85 § 2). În conformitate cu art. 89 din Constituție, președintele are o putere limitată de a dizolva Parlamentul în circumstanțe foarte specifice, și anume dacă nu s-a obținut niciun vot de încredere pentru a forma un guvern în termen de șasezeci de zile de la prima cerere și numai după respingerea a cel puțin două cereri de investitură. În plus, în același an, Parlamentul poate fi dizolvat doar o singură dată și, în plus, nu poate fi dizolvat în ultimele șase luni de mandat al Președintelui României, sau în timpul unei situații de mobilizare, război, asediu sau urgență. Președintele, în exercitarea competențelor sale, poate emite decrete în temeiul Constituției. Atunci când se referă la domenii specifice, cum ar fi tratatele internaționale, starea de urgență, mobilizarea armatei, acestea trebuie să fie contrasemnate de Primul Ministru (art. 100). EVALUAREA CURTEI 20. Reclamantul a plâns că decizia nr. 32 din 6 Decembrie 2024 din Curtea Constituțională anularea întregului proces electoral pentru alegerea președintelui României s-a bazat pe acuzații nefondate, că a fost ilegală și disproporționată și în încălcarea dreptului său la alegeri libere prevăzut în art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, reclamantul s-a plângut de asemenea că această decizie, care a refuzat dreptul de a fi ales ca președinte al României, a fost adoptată într-o manieră netransparentă și că nu există remediu împotriva acesteia. În baza articolelor 10 și 11 din Convenție, reclamantul a afirmat că această decizie a fost rezultatul interferențelor politice ale „partidului de conducere” responsabil cu procesul electoral și a subminat libertatea de a participa la procesul democratic, în special libertatea de asociere politică. În ceea ce privește plângerea în temeiul art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție Reclamantul s-a plâns că anularea prin decizia nr. 32 din 6 decembrie 2024 a Curții Constituționale a întregii proceduri electorale în ceea ce privește alegerea președintelui României a încălcat dreptul la alegeri libere în temeiul art. 3 din Protocolul nr. 22. Curtea reiterează că obligațiile impuse statelor contractante în temeiul art. 3 din Protocolul nr. 1 se limitează la „alegerea legislației” și nu se aplică în mod normal la alegerea unui șef de stat, cu excepția cazului în care este stabilită în lumina structurii constituționale a statului în cauză – care Curtea nu a încheiat încă în niciun caz anterior – că aceasta din urmă ar putea fi considerată drept „legislatură”, având puterea de a iniția și de a adopta legislația sau de a beneficia de competențe largi de control al adoptarii legislației sau a competenței de a censura autorităților legislative principale (a se vedea Boškoski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.), nr. 11676/04, 2 septembrie 2004, și, mutatis mutandis Guliyev c. Azerbaidjan (dec.), nr. 35584/02, 27 mai 2004, și Kribovokov c. Ucraina (dec.), nr. 38707/04, 19 februarie 2013). 23. În ceea ce privește prezentul caz, Curtea observă la început că Constituția României afirmă în mod expres că Parlamentul este singura autoritate legislativă din țară (art. 61 § 1 din Constituție; a se vedea punctul 13 de mai sus). 24. Rolul președintelui, astfel cum este definit de Constituție, este centrat în funcția de reprezentare a statului, în respectarea Constituției și în buna funcționare a autorităților publice, precum și în medierea dintre diferitele puteri ale statului, precum și între stat și societate (art. 80; a se vedea punctul 14 de mai sus). 25. Curtea observă, de asemenea, că din dispozițiile aplicabile ale dreptului intern rezultă faptul că președintele României este conferit de puține competențe care ar putea fi interpretate, într-o măsură limitată, ca o interacțiune instituțională cu legislatorul, în timp ce nu face parte din aceasta. În special, el este împuternicit să semneze și să întârzie temporar promulgarea legilor adoptate de Parlament, dar în condiții strict limitate (art. 77; a se vedea punctul 15 de mai sus). Exercitarea acestei competențe creează o obligație procedurală simplă pentru Parlamentul de a reexamina legea (în întregime sau o anumită dispoziție a acesteia), dar aceasta din urmă își menține discreția neinterzisă în ceea ce privește rezultatul fondului unui astfel de reexaminare. Președintele nu poate interveni cu o putere pură de a legifera, adică cu puterea de a iniția legislația (art. 74 § 1; a se vedea punctul 16 și se compară cu Kribovokov (decizie citată mai sus)) sau se adoptă legi cu forța juridică supremă, care aparține exclusiv Parlamentului. Președintele nu poate emite nici un decret dincolo de competențele sale, care, prin urmare, exclude decretele de natură legislativă sau decretele care ar putea contrazice sau înlocui actele legislative ale Parlamentului. Prin urmare, competențele sale în acest sens se limitează în esență la punerea în aplicare a acestei legislații (a se vedea punctele 15 și 19 de mai sus). Constituția României prevede în mod clar separarea competențelor (a se vedea punctul 12 de mai sus). Curtea pare că accesorul de putere al președintelui la puterea legislativă a Parlamentului nu este o competență legată de actul corect al legii, ci trebuie interpretat ca fiind necesar și strict limitat la sistemul de „controluri și echilibramente” interinstituționale, comun pentru majoritatea democrațiilor europene (în comparație cu Guliyev (decizie citată mai sus) 26. Având în vedere cele de mai sus, Curtea nu constată niciun indiciu că competențele președintelui României sunt astfel încât acest birou să facă parte din „legislatura” a statului contestat, în sensul articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Rezultă că această parte a cererii este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § 3 a) și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. În ceea ce privește plângerile prevăzute în art. 6 și 13 din Convenție 28. Invocând art. 6 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge că decizia nr. 32 din 6 Decembrie 2024 din Curtea Constituțională a fost adoptată într-o manieră netransparentă și fără posibilitatea ca acesta să refute acuzațiile conținute în ea și că nu există niciun remediu împotriva acesteia. 29. Curtea remarcă că acțiunea în cauză se referă la dreptul reclamantului de a fi candidat la alegerile prezidențiale. Dizbaterea în cauză se referă, prin urmare, la dreptul său politic și nu a avut nici o influență asupra „drepturilor și obligațiilor civile” sale în sensul articolului 1 din Convenție (a se vedea Mutalibov c. Azerbaidjan (dec.), nr. 31799/03, 19 februarie 2004, și, mutatis mutandis, Pierre-Bloch v. Franța , 21 octombrie 1997, § 50 , Raporturi de hotărâri și decizii 1997 VI . În plus , deși reclamantul se referă în cererea sa „acuzațiilor” împotriva sa , Curtea remarcă că decizia Curții Constituționale nr. 32 din 6 decembrie 2024 nu s-a referit la determinarea unei „acuzații criminale” împotriva reclamantului în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. Prin urmare, Curtea constată că art. 6 din Convenție nu se aplică acestor proceduri. 30. având în vedere dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § 3 a) și trebuie respins în conformitate cu art. 4 din Convenție. 31. Având în vedere aceste constatări, reclamantul nu are o „punere argumentată” în temeiul art. 13. Prin urmare, plângerea formulată în temeiul prezentului articol este în mod similar incompatibil ratione materiae cu dispozițiile Convenției și trebuie respinse în conformitate cu art. (a) și 4 din Convenție. În ceea ce privește plângerile prevăzute în art. 10 și 11 din Convenție 32. Reclamantul a susținut că decizia Curții Constituționale nr. 32 din 6 Decembrie 2024 a fost rezultatul interferenței politice de către „partidul de guvernare” responsabil cu procesul electoral și a subminat libertatea de a participa la procesul democratic, în special libertatea de asociere politică. 33. Curtea reamintește că formularea articolului 34 indică faptul că o „clasificare” sau plângere în termeni ai convenției cuprinde două elemente, și anume acuzații factuale (în sensul că reclamantul este victima unui act sau omisiune – a se vedea Eckle v. Germania , 15 iulie 1982, § 66, Serie A nr. 51) și argumentele juridice care le susțin (de exemplu, faptul că acest act sau omisiune implică o „violație de [a] Parte contractantă a drepturilor prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale”). Aceste două elemente sunt interconectate deoarece faptele plângute ar trebui să fie văzute în lumina argumentelor juridice adducte și viceversa a se vedea Radomilja și alții c. Croația [GC], nr. 37685/10 și 22768/12, § 110, 20 martie 2018). 34. Curtea constată că reclamantul nu a formulat niciun argument de fapt și juridic în sprijinul plângerilor sale în temeiul articolelor 10 și 11 din Convenție. 35. Curtea ar sublinia faptul că nu este necesar să speculeze asupra substanței plângerilor unei reclamații, în special în cazul în care este reprezentat de un avocat al alegerii sale, ca în cazul în cauză. În măsura în care plângerile, având în vedere elementele rare prezentate de reclamant, ar putea fi înțelese cu privire la presupusa sa incapacitate de a participa la procesul electoral, Curtea consideră că acesta este un aspect deja examinat în temeiul articolului 3 din Protocol În ceea ce privește libertatea de asociere politică pe care a menționat-o, de asemenea, fără detalii suplimentare, Curtea observă că reclamantul a fost un candidat independent în alegerile pentru Președintele României (a se vedea punctul 2 de mai sus). 36. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § § § 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.
Application no. 37327/24
Călin GEORGESCU
against Romania
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 11
February 2025 as a Committee composed of:
Jolien Schukking
, President
,
Faris Vehabović,
Lorraine Schembri Orland
, judges
,
and Simeon Petrovski,
Deputy
Section Registrar,
Having regard to:
the application (no.
37327/24) against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 16 December 2024 by a Romanian national, Mr Călin Georgescu, who was born in 1962, lives in Mogoșoaia (“the applicant”), and was represented by Ms Maria Vasii, a lawyer practising in Hunedoara;
Having deliberated, decides as follows:
1.
The application concerns the annulment, by a decision adopted on 6
December 2024 by the Constitutional Court of Romania, of the electoral process concerning the presidential elections in Romania. The applicant invokes Articles 6, 10, 11 and 13 of the Convention and Article 3 of Protocol
No. 1 to the Convention.
Background of the case
2
.
The applicant was a candidate in the elections for the President of Romania which were held on 24 November 2024, with a second round of elections due to take place on 8 December 2024, as no candidate obtained an absolute majority of votes cast in the first round. After the first round, on 24
November 2024, the applicant having presented himself as an independent candidate not supported by a political party, was best placed with more than 2
million votes cast in his favour (22,94% of the total votes), and he qualified for the second round. The results of the first round, in particular those concerning the applicant, were largely considered by the media as a surprise considering the previous estimations of the polls.
3
.
On 28 November 2024 the Supreme Council of National Defence (Romanian acronym “CSAT”) held a meeting, summoned by the incumbent President of Romania, Klaus Iohannis. At the end of the meeting, the CSAT issued a press release which stated that, although it didn’t have any role in the electoral process, the CSAT had to analyse data pointing to an impact on national security. The press release noted that there were documents indicating cyber-attacks, by State and non-State actors, aimed at influencing the correctness of the electoral process. It was also noted that one candidate – who was not named in the press release, but easily identified by the media and the public as being the applicant – benefited from massive exposure and preferential treatment by Tik Tok social media platform. In that connection, the CSAT indicated that in the video material published on this platform, that candidate had not been labelled as a presidential candidate, which was not in compliance with the electoral rules and a decision of the Central Electoral Bureau (Romanian acronym “BEC”). The CSAT requested the competent authorities in areas of national security, criminal investigation and supervision of the electoral process to urgently take necessary measures to clarify the aspects presented at the meeting.
4.
Having previously received a complaint by another candidate who lost in the first round of the presidential elections and after it had ordered that votes cast be recounted, by a decision no. 31 of 2 December 2024, delivered pursuant to Article 146 (f) of the Constitution of Romania and Articles 37 and
76 of Law no.
47/1992 on the organisation and functioning of the Constitutional Court (“Law no. 47/1992”), the Constitutional Court confirmed and validated the results of the first round of the presidential elections.
5
.
On 4 December 2024 President Iohannis declassified the intelligence documents (“Information notes”) from the meeting of 28
November 2024 of the CSAT (see paragraph 3 above).
The decision of the Constitutional Court of 6
December 2024
6.
On 6 December 2024, having examined at its own motion the correctness and lawfulness of the electoral process in the light of the new declassified intelligence (see paragraph 5 above), the Constitutional Court decided, unanimously and pursuant to Article 146 (f) of the Constitution, to annul the entire electoral process with regard to the election of the President of Romania (decision no. 32 of 6 December 2024). It held that it was to be resumed in full, with the Government setting a new date for the elections and a new calendar programme for the necessary actions. The decision was final.
7
.
The Constitutional Court underlined that it had the power, under Article
146 (f) of the Constitution, to ensure the compliance with the procedure for the presidential elections and confirm its results, which was to be considered in the light of its role to safeguard the supremacy of the Constitution, provided by Article 142 of the Constitution and Article 1 of Law no.
47/1992. Referring to the declassified Information Notes (see paragraph
5 above), the Constitutional Court noted that the presidential electoral process had been vitiated throughout its duration. The discovered irregularities had distorted the free and correct character of the citizens’ vote, had affected the fair and transparent electoral campaign, and had violated the rules on the latter’s financing. In that connection, the Constitutional Court pointed to the close relationship between democracy and the rule of law, to the necessity that the electoral process complied with the Constitution and the relevant legislation, as well as to the State’s positive obligation and also duty of neutrality, referring in that respect to the Venice Commission’s “Interpretative declaration of good practice in electoral matters as concerns digital technologies and artificial technologies” (adopted at its Plenary session on 6-7
December 2024; hereinafter “the Interpretative declaration”).
8.
The Constitutional Court further highlighted that the voters’ right to create an opinion included both the right to obtain an accurate information about the candidates and the electoral process, from all sources, including online, as well as to be protected from unjustified impact on the voting behaviour based on unlawful and disproportionate acts. It pointed out that one of the candidates had benefited from an aggressive promotion of his messages through mass-media platforms’ algorithms, which had circumvented the electoral legislation and led to misinformation and manipulation of the vote, given that the electoral materials promoting that candidate had not bore the specific signs of electoral advertising in accordance with Law no. 370/2004 on the election of the President of Romania (“Law no. 370/2004”). Moreover, as regards the principles of neutrality and equal opportunities to all candidates and referring to Article 37 of the Constitution, the non-transparent and manipulatory use by one candidate of digital technologies and artificial intelligence generated a clear inequality between that candidate and the other candidates, and called for the competent authorities to intervene, investigate and, as appropriate, impose lawful sanctions.
9.
Referring to the electoral campaign financing and the Venice Commission’s “Interpretative declaration” (see paragraph 7 above), the Constitutional Court noted that, while social media platforms should be obliged to disclose data on political advertising and election sponsors on a continuing basis, one candidate had declared to the Permanent Electoral Authority that he had not spent any funds in his campaign, which was contradicted by the data presented in the Information notes (see paragraph
5 above). It was common knowledge that an electoral campaign entailed considerable costs and expenses, and the analysis made revealed an obvious inconsistency between the scope of the campaign and the absence of any expenses reported by that candidate. The Constitutional Court considered that the principle of transparency as regards the funds spent for the electoral campaign was breached, raising suspicions as to the fairness of the elections.
10.
Taking into account the duration and complexity of the necessary electoral activities, the Constitutional Court held, pursuant to Article 83 § 2 of the Constitution, that the incumbent President of Romania should continue his mandate until the newly elected President should take the oath.
11.
In decisions nos. 230D of 6 December 2024 and 231D of 7 December 2024, the Central Electoral Bureau referred to the decision no. 32 of 6
December 2024 of the Constitutional Court and the related press release. It ordered discontinuation of all voting operations for the second round of the presidential elections in Romania and abroad and terminated the activity of the local and central electoral offices.
The Constitution of Romania
12
.
Article 1 § 4 of the Constitution of Romania provides that the State shall be organised on the principle of the separation and balance of powers – legislative, executive and judicial – within the framework of constitutional democracy.
13
.
According to Article 61 § 1 of the Constitution of Romania, the Parliament is the supreme representative body of the Romanian people and the sole legislative authority of the country.
14
.
The President of Romania represents the Romanian State and safeguards the national independence, unity and territorial integrity of the country. He/she is the guardian of the Constitution and the proper functioning of the public authorities. To this effect, he/she acts as a mediator between the Powers in the State, as well as between the State and society (Article 80).
15
.
After the Parliament adopts a law, the latter is sent to the President who has to promulgate it within twenty days of its reception. Before the law is promulgated, the President may ask the Parliament, only once, to re
‑
examine it. The President has to promulgate the law within ten days from receiving it back after its reconsideration by the Parliament (Article 77). In the context of the legislative procedure
lato sensu
, the President is one of the institutional and political actors who may ask the Constitutional Court to review the constitutionality of a law before it is promulgated, i.e. an abstract
a priori
review (Article 146 (a)). The decisions of the Constitutional Court are published in the Official Gazette and are generally binding as from their publication (Article 147).
16
.
The President of Romania has no right to initiate the process of adopting a law by regular legislative procedure (according to Article 74 §
1 of the Constitution, the Government, members of the lower and upper chambers of the Parliament, or at least 100,000 citizens with a right to vote, have such an entitlement under specific conditions). The President may ask the Romanian citizens to express their will by way of referendum on certain matters of national interest (Article 90). As interpreted by the Constitutional Court, the results of such referendum would have political effects, but no direct juridical or legislative consequences. It belongs to the authorities invested with the power to initiate the process of adopting legislation to consider whether to start such process along the lines expressed by the citizens in the referendum (see, among others, the decision of the Constitutional Court no.
2/2019, §§ 48, 52 and 73).
17.
The President also participates in the appointment of the Government, by designating a candidate to the office of Prime Minister and appoints the Government on the basis of a vote of confidence adopted by the Parliament (Article 85 § 1). The President has the power to dismiss and appoint, on the proposal by the Prime Minister, some members of Government, but the Parliament’s approval will also be required in the event of a government reshuffle if this changes the ministerial structure or the political composition of the Executive (Article 85 § 2).
18
.
Under Article 89 of the Constitution, the President has a limited power to dissolve the Parliament under very specific circumstances, namely if no vote of confidence has been obtained to form a Government within sixty days after the first request, and only after rejection of at least two requests for investiture. Moreover, during the same year, the Parliament can be dissolved only once and, furthermore, it cannot be dissolved during the last six months of the term of office of the President of Romania, or during a state of mobilisation, war, siege or emergency.
19
.
The President, in the exercise of his powers, can issue decrees by virtue of the Constitution. When they concern specific areas, such as international treaties, state of emergency, mobilisation of the army, they have to be counter-signed by the Prime Minister (Article 100).
20.
The applicant complained that the decision no. 32 of 6
December 2024 of the Constitutional Court annulling the entire electoral process for the election of the President of Romania had been based on unsubstantiated accusations, that it had been unlawful and disproportionate and in violation of his right to free elections provided for by Article 3 of Protocol No.
1 to the Convention. Invoking Articles 6 and 13 of the Convention, the applicant also complained that this decision, which had denied his right to be elected as President of Romania, had been adopted in a non-transparent manner and that there was no remedy against it. Relying on Articles 10 and 11 of the Convention, the applicant alleged that this decision was the result of political interference by “the ruling party” in charge of the electoral process and that it undermined the freedom to participate in democratic process, particularly the freedom of political association.
A.
As regards the complaint under Article 3 of Protocol No.
1 to the Convention
21
.
The applicant complained that the annulment by the decision no. 32 of 6
December 2024 of the Constitutional Court of the entire electoral process with regards to the election of the President of Romania infringed his right to free elections under Article 3 of Protocol No.
1.
22.
The Court reiterates that the obligations imposed on the Contracting States by Article 3 of Protocol No. 1 are limited to “the choice of legislature” and do not normally apply to the election of a Head of State, unless it is established in the light of the constitutional structure of the State in question – which the Court hasn’t yet concluded in any previous case – that the latter could arguably be considered to be a “legislature”, being given the power to initiate and adopt legislation or to enjoy wide powers to control the passage of legislation or the power to censure the principal lawmaking authorities (see
Boškoski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia
(dec.), no. 11676/04, 2
September 2004, and,
mutatis mutandis
,
Guliyev v. Azerbaijan
(dec.), no.
35584/02, 27 May 2004, and
Kribovokov v. Ukraine
(dec.), no. 38707/04, 19 February 2013).
23.
Turning to the present case, the Court observes at the outset that the Constitution of Romania expressly states that the Parliament is the sole legislative authority in the country (Article 61 § 1 of the Constitution; see paragraph 13 above).
24.
The President’s role as defined by the Constitution is centred around the function of representation of the State, observance of the Constitution and the proper functioning of the public authorities, as well as mediation between different powers in the State, as well as between the State and society (Article
80; see paragraph 14 above).
25.
The Court further observes that it follows from the applicable provisions of domestic law that the President of Romania is vested with few powers that could be construed, to a limited extent, as an institutional interaction with the legislature, while not being part of it. In particular, he or she is empowered to sign and temporarily delay the promulgation of laws passed by the Parliament, but under strictly limited conditions (Article 77; see paragraph 15 above). The exercise of that power creates a simple procedural obligation on the Parliament to re-examine the law (either entirely or a particular provision thereof), but the latter retains unfettered discretion as to the substantive outcome of such re-examination. The President cannot intervene with a pure power to legislate,
i.e.
the power to initiate legislation (Article
74 § 1; see paragraph 16 and compare with
Kribovokov
(decision cited above)) or adopt laws having supreme legal force, which belongs exclusively to the Parliament. The President cannot issue any decree beyond his or her powers, which therefore excludes decrees of legislative nature or decrees that could contradict or supersede the Parliament’s legislative acts. Accordingly, his or her powers in this respect are essentially confined to the implementation of such legislation (see paragraphs 15 and 19 above). The Constitution of Romania clearly provides for the separation of powers (see paragraph 12 above). It appears to the Court that the President’s power accessory to the Parliament’s legislative power is not a competence pertaining to the proper act of lawmaking, but must be construed as being necessary and strictly limited to the system of the inter-institutional “checks and balances”, common to most European democracies (compare with
Guliyev
(decision cited above)).
26.
In the light of the above, the Court finds no indication that the powers of the President of Romania are such as to make that office part of the “legislature” of the respondent State, within the meaning of Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention.
27
.
It follows that this part of the application is incompatible
ratione
materiae
with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 a) and must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.
B.
As regards the complaints under Articles 6 and 13 of the Convention
28.
Invoking Articles 6 and 13 of the Convention, the applicant complained that the decision no. 32 of 6
December 2024 of the Constitutional Court had been adopted in a non-transparent manner and without a possibility for him to refute the accusations contained therein, and that there was no remedy against it.
29.
The Court notes that the proceedings in question concerned the applicant’s right to stand as a candidate in the presidential elections. The dispute in issue, therefore, concerned his political right and did not have any bearing on his “civil rights and obligations” within the meaning of Article
6
§
1 of the Convention (see
Mutalibov v. Azerbaijan
(dec.), no.
31799/03, 19 February 2004, and,
mutatis mutandis
,
Pierre-Bloch v.
France
, 21 October 1997, § 50,
Reports of Judgments and Decisions
1997
‑
VI). Moreover, although the applicant refers in his application to “the accusations” against him, the Court notes that the decision of the Constitutional Court no.
32 of 6 December 2024 did not concern the determination of any “criminal charge” against the applicant within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention. Accordingly, the Court finds that Article
6 of the Convention is not applicable to these proceedings.
30.
It follows that the complaint under Article 6 of the Convention is incompatible
ratione materiae
with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 a) and must be rejected pursuant to Article
35
§
4 of the Convention.
31.
Given these findings, the applicant does not have an “arguable claim” under Article 13. Therefore, the complaint raised under this Article is similarly incompatible
ratione materiae
with the provisions of the Convention and must be rejected pursuant to Article
35
§§
3
(a) and 4 of the Convention.
As regards the complaints under Articles 10 and 11 of the Convention
32.
Relying on Articles 10 and 11 of the Convention, the applicant alleged that the Constitutional Court’s decision no. 32 of 6
December 2024 was the result of political interference by “the ruling party” in charge of the electoral process and that it undermined the freedom to participate in the democratic process, particularly the freedom of political association.
33.
The Court recalls that the wording of Article 34 indicates that a “claim” or complaint in Convention terms comprises two elements, namely factual allegations (i.e. to the effect that the claimant is the “victim” of an act or omission – see
Eckle v. Germany
, 15 July 1982, § 66, Series A no. 51) and the legal arguments underpinning them (i.e. that the said act or omission entailed a “violation by [a] Contracting Party of the rights set forth in the Convention or the Protocols thereto”). These two elements are intertwined because the facts complained of ought to be seen in the light of the legal arguments adduced and
vice versa
(
see
Radomilja and Others v. Croatia
[GC], nos. 37685/10 and 22768/12, § 110, 20 March 2018).
34.
The Court notes that the applicant did not raise any factual and legal arguments in support of his complaints under Articles 10 and 11 of the Convention.
35.
The Court would point out that it is not for it to speculate on the substance of an applicant’s complaints, especially if he or she is represented by a lawyer of his own choosing, as in the present case. Insofar as the complaints, in the light of the scarce elements put forward by the applicant, could be understood as concerning his alleged inability to participate in the electoral process, the Court considers that that is an aspect already examined under Article 3 of Protocol
No. 1 to the Convention (see paragraphs 21-27 above). As regards the freedom to political association that he also mentioned without any further details, the Court observes that the applicant was an independent candidate in the elections for the President of Romania (see paragraph 2 above).
36.
It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 a) and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Declares
the application inadmissible.
Done in English and notified in writing on 6 March 2025.
Simeon Petrovski
Jolien Schukking
Deputy Registrar
President