SKARLATOS v. GREECE

Publicat la 15 septembrie 2025 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 52110/20 Dimosthenis SKARLATOS împotriva Greciei depusă la 13 noiembrie 2020 comunicată la 28 august 2025 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul a fost admis la Academia Militară a Ofițerilor Corpului în 2003 de la care a absolvit în 2007 la gradul de al doilea locotenent. A servit forțele armatei până în 2009, când a demisionat să se alăture poliției municipale din comuna Amarousio, după ce a fost plasat pe lista de rezervă relevantă. În 2016 a fost transferat la Ministerul Afacerilor Interne unde lucrează până astăzi. Prin decizia din 31 august 2009, departamentul de conturi al Statului General al Armatei a evaluat suma datorată de către reclamant pentru neîncheierea perioadei obligatorii de ședere în forțele armate la 59.334 euro (EUR). Reclamantul a solicitat Curții de Audit pentru revizuire judiciară. Solicitarea sa a fost respinsă prin decizia nr. 3492/2014 a A cincea secțiune. În special, instanța internă a susținut că suma compensației este proporțională și a servit ca compensație pentru costurile suportate de stat pentru educația și alte cheltuieli ale ofițerului armatei și pentru costurile pe care ar trebui să le înfrunte pentru a-l înlocui. Nu a fost posibilă calcularea exactă a costurilor studiilor unui ofițer de armată și, prin urmare, compensația a fost definită într-un mod general pe care reclamantul ar putea concura. În sfârșit, faptul că ofițerii armatei care au demisionat să se alăture universității ca personal de predare au fost scutiți de obligația de a compensa statul pentru costul studiilor lor nu constituie un tratament discriminatoriu, deoarece acestea au continuat să servească statul din altă poziție. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept respinse de Curtea plenară de audit prin decizia sa nr. 736/2020 din 12 mai 2020. Reclamantul se plânge în fața Curții în temeiul articolului 4 din Convenție că suma solicitată de statul general al armatei a fost disproporționată în comparație cu costul studiilor sale care a fost estimat de serviciile relevante pentru a ridica la 33.432.02 EUR și că suma excesului constituie amenințarea unei penalități și o dovadă a forței de muncă. Invocând art. 14 coroborat cu art. 4 din Convenție, reclamantul se plânge că el a fost supus unui tratament discriminatoriu în comparație cu ofițerii armatei care au demisionat din armată pentru a se alătura personalului de predare și de cercetare al universităților, în timp ce el ar putea, de asemenea, să folosească formarea militară în poziția sa ulterioară. A fost obligată reclamantului, în temeiul legislației în vigoare și aplicată de Curtea de audit, să rămână în armată pentru perioada prevăzută de art. 64 din Legea nr. 1400/1973 sau, dacă dorește să demisioneze, să plătească compensația „echivalent cu produsul salariului de bază pentru gradul înmulțit cu numărul de luni care urmează să fie servite” reprezintă „travailul forțat sau obligatoriu” în sensul articolului 2 din Convenție? A fost reclamantul supus unei sarcini disproporționate având în vedere valoarea estimată a costului studiilor sale în comparație cu suma pe care a fost obligat să-l plătească? Reclamantul a suferit discriminări, în contravenție cu art. 14 luat în legătură cu art. 4 din Convenție, din cauza obligației de a plăti compensația menționată mai sus, chiar dacă el a continuat să servească statul dintr-o altă poziție, spre deosebire de ofițerii armate care au demisionat să devină personal de predare și de cercetare în universități care sunt scutite de o astfel de obligație?

Published on 15 September 2025

THIRD SECTION

Application no. 52110/20

Dimosthenis SKARLATOS

against Greece

lodged on 13 November 2020

communicated on 28 August 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant was admitted to the Corps Officers’ Military Academy in 2003 from which he graduated in 2007 to the rank of second lieutenant. He served the army forces until 2009 when he resigned to join the municipal police of Amarousio Municipality, after he had been placed on the relevant reserve list. In 2016 he was transferred to the Ministry of Internal Affairs where he works until today.

By a decision of 31 August 2009, the accounts department of the Army General Staff assessed the amount owed by the applicant for not completing the obligatory period of stay in the armed forces at 59,334 euros (EUR).

The applicant applied to the Court of Audit for judicial review. His application was rejected by decision no. 3492/2014 of the Fifth Section. In particular, the domestic court held that the amount of compensation was proportionate and served as compensation for the costs that the State had incurred for the education and other expenses of the army officer and the costs it would have to incur to replace him. It was not possible to calculate precisely the cost of studies of an army officer and thus the compensation was defined in a general manner which the applicant could contest. Lastly, the fact that army officers who resigned to join the university as teaching staff were exempted from the obligation to compensate the State for the cost of their studies did not constitute discriminatory treatment, as they continued to serve the State from another position.

The applicant lodged an appeal on points of law which was rejected by the plenary Court of Audit by its decision no. 736/2020 of 12 May 2020.

The applicant complains before the Court under Article 4 of the Convention that the amount requested from him by the Army General Staff was disproportionate compared to the cost of his studies that was estimated by the relevant services to amount to EUR 33,432.02 and that the excess amount constituted menace of a penalty and a proof of forced labour. Invoking Article 14 in conjunction with Article 4 of the Convention, the applicant complains that he was subjected to discriminatory treatment in comparison with army officers who resigned from the army to join the teaching and research staff of the universities, while he could also make use of his military training in his subsequent position.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the obligation imposed on the applicant, under the legislation in force and as applied by the Court of Audit, to remain in the army for the period prescribed by Article 64 of Law no. 1400/1973 or, if he wished to resign, to pay compensation ‘equal to the product of the basic salary for the rank multiplied by the number of months remaining to be served’ constitute ‘forced or compulsory labour’ within the meaning of Article

4

§

2 of the Convention? Was the applicant subjected to a disproportionate burden given the estimated amount of the cost of his studies compared to the amount he was required to pay?

2.

Has the applicant suffered discrimination, contrary to Article 14 taken in conjunction with Article 4 of the Convention, because of the obligation to pay the above-mentioned compensation even though he continued to serve the State from another position, as opposed to army officers who resigned to become teaching and research staff in universities who are exempted from such obligation?