3r-138/26 — Contestarea actului administrativ

La 20 martie 2025 Oleg Spinei a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Ministerului Muncii și Protecției Sociale, Comisia de Transmitere a Locuințelor, solicitând anularea deciziei nr. 15 din 05 decembrie 2024 emisă de Comisia de Transmitere a Locuințelor în partea respingerii solicitării reclamantului privind acordarea unei locuințe în blocul locativ situat în xxxxx și obligarea de a emite un act administrativ individual privind transmiterea locuinței.

Prin hotărârea din 17 decembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Oleg Spinei.

La 01 martie 2026 Oleg Spinei, reprezentat de avocatul Aurelia Grigoriu, a contestat cu apel hotărârea instanței de fond, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii și emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea să fie admisă.

Curtea de Apel Centru prin încheierea din data de 17 martie 2026 a declarat inadmisibil apelul depus de Oleg Spinei, reprezentat de avocatul Aurelia Grigoriu, din motivul depunerii apelului după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ.

La 18 mai 2026 Oleg Spinei, reprezentat de avocatul Aurelia Grigoriu, a depus recurs împotriva încheierii din 17 martie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului și casarea încheierii instanţei de apel, cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel Centru pentru examinarea apelului în fond.

În motivarea recursului Oleg Spinei, reprezentat de avocatul Aurelia Grigoriu, a indicat că instanţa de apel eronat a apreciat circumstanțele cauzei și a aplicat greșit normele de drept procesual, pronunțând o soluție ilegală și neîntemeiată, contrară dreptului de acces la justiție și dreptului la examinarea efectivă a apelului.

Recurentul a menţionat că instanța de apel a reținut în mod eronat că apelul ar fi fost depus la data de 01 martie 2026 și a concluzionat neîntemeiat că la 26 decembrie 2025 ar fi fost depusă exclusiv o cerere privind motivarea hotărârii, care nu ar constitui apel. Or, aceste concluzii nu corespund circumstanțelor reale ale cauzei.

A notat că dispozitivul hotărârii instanței de fond a fost pronunțat la 17 decembrie 2025, iar hotărârea motivată a fost publicată pe portalul instanțelor de judecată abia la 26 februarie 2026. Totodată, cererea de apel a 1 fost depusă la 26 decembrie 2025, în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 232 alin. (1) din Codul administrativ și ulterior, după publicarea hotărârii motivate la 26 februarie 2026, partea apelantă a depus completarea la apel – apelul motivat la 01 martie 2026.

Prin urmare, recurentul consideră că apelul a fost declarat în termen, iar completarea motivată ulterioară a fost determinată de o circumstanță obiectivă – lipsa hotărârii motivate până la data de 26 februarie 2026. Instanța de apel a refuzat neîntemeiat să recunoască efectul juridic al cererii de apel depuse la 26 decembrie 2025. Chiar dacă instanța considera că această cerere nu conținea toate motivele apelului, era obligată să țină cont de faptul că, la acel moment, hotărârea motivată a instanței de fond nu era încă publicată și nici disponibilă părții. Respectiv, depunerea ulterioară a completării motivate la 01 martie 2026 nu constituia un nou apel declarat peste termen, ci reprezenta dezvoltarea și argumentarea apelului declarat în termen.

Art. 63, alin. (1) din Codul administrativ reglementează că: „Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art.383–390 din Codul civil.”

Art. 65, alin. (1) din Codul administrativ prevede că: „Dacă o persoană, din motive independente de voinţa ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.”

Art. 191, alin. (5), lit. b) din Codul administrativ reglementează următoarele: „Curtea Supremă de Justiţie soluţionează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor şi a încheierilor curţilor de apel.”

Art. 226, alin. (2) din Codul administrativ prevede că: Hotărârile în fond se motivează în scris în termen de 45 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de apel sau de recurs depuse în termen sau în termen de 45 de zile lucrătoare de la depunerea unei cereri de motivare a hotărârii. Cererea de motivare a hotărârii se depune în termenul de decădere de 15 zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii.

Art. 232, alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Apelul se depune la instanţa de judecată care a emis hotărârea contestată în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen 2 mai mic. Instanţa de judecată care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanţei de apel.”

Art. 236, alin. (2), lit. d) din Codul administrativ prevede următoarele: „Apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.232 alin.(1).”

Art. 241, alin. (1) din Codul administrativ relevă că: „Încheierile primei instanțe şi ale instanţei de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte legi.”

Art. 241, alin. (3) din Codul administrativ stabileşte că: „Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătoreşti se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”

Art. 242 din Codul administrativ reglementează că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanţa de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătoreşti, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic.”

Art. 243, alin. (1), lit. b), alin. (2) din Codul administrativ prevede că: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanţa adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. Instanţa competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanţa competentă poate cita participanții la proces.”

Din interpretarea corectă a prevederilor legale enunțate, instanţa de recurs notează că, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie constată că la 17 decembrie 2025 Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani a pronunțat dispozitivul hotărârii, prin care acțiunea depusă de Oleg Spinei a fost respinsă ca neîntemeiată. 3

Potrivit recipisei din 17 decembrie 2025, reprezentantul reclamantului Oleg Spinei, avocatul Aurelia Grigoriu, a confirmat recepționarea dispozitivului hotărârii din 17 decembrie 2025. (f.d. 141)

La 26 decembrie 2025, prin intermediul poștei electronice, avocatul Aurelia Grigoriu a depus în interesele lui Oleg Spinei, în temeiul art. 226 alin. (2) din Codul administrativ, o cerere de motivare a hotărârii. (f.d. 144)

Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani a motivat hotărârea din 17 decembrie 2025 și a notificat-o avocatului Aurelia Grigoriu la data de 26 februarie 2026, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar. (f.d. 158)

La 01 martie 2026 Oleg Spinei, reprezentat de avocatul Aurelia Grigoriu, a contestat cu apel hotărârea instanței de fond, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii și emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea să fie admisă. (f.d. 159-165)

Curtea de Apel Centru prin încheierea din data de 17 martie 2026 a declarat inadmisibil apelul depus de Oleg Spinei, reprezentat de avocatul Aurelia Grigoriu, din motivul depunerii apelului după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ.

Oleg Spinei, reprezentat de avocatul Aurelia Grigoriu, a criticat soluția instanţei de apel, susținând că cererea din 26 decembrie 2025 este o cerere de apel nemotivată, depusă în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 232 alin. (1) din Codul administrativ.

Efectuând controlul judiciar al încheierii din 17 martie 2026 a Curții de Apel Centru, instanța de recurs a constatat că aceasta a fost emisă în concordanță cu normele de drept procedural, or, în corespundere cu art. 236, alin. (2), lit. d) din Codul administrativ apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232, alin. (1).

Completul de judecată evidențiază că articolul 232, alin. (1) din Codul administrativ prevede expres că apelul se depune în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

În acest context instanța de recurs ţine să sublinieze că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a realizării drepturilor şi obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor negative.

Instanța de recurs menționează că termenul de procedură instituit de legiuitor este prevăzut de o normă imperativă şi trebuie executat întocmai. Așa, art. 232, alin. (1) din Codul administrativ stipulează că începutul curgerii termenului de depunere a apelului este determinat doar de un singur eveniment – data pronunțării dispozitivului hotărârii. 4

Coroborând prevederile art. 63, alin. (1) din Codul administrativ cu art. 385 alin. (1) din Codul civil se constată că în condițiile speței începutul curgerii termenului de depunere a apelului este ziua imediat următoare datei calendaristice pronunțării dispozitivului hotărârii, adică ziua de 18 decembrie 2025, iar ultima zi fiind data de 16 ianuarie 2026, ora 24:00.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că Oleg Spinei, reprezentat de avocatul Aurelia Grigoriu, nu s-a conformat prevederilor art. 232, alin. (1) din Codul administrativ, or, a depus apelul la 01 martie 2026.

Astfel, este în afara oricărui dubiu că Oleg Spinei, reprezentat de avocatul Aurelia Grigoriu, a depus apelul cu depășirea termenului legal prevăzut la art. 232, alin. (1) din Codul administrativ, fără a solicita repunerea în termenul legal de prezentare a cererii de apel.

Instanța de recurs consideră neîntemeiat argumentul reprezentantului recurentului precum că a depus cerere de apel la 26 decembrie 2025, or, cererea expediată la poșta electronică a instanței de fond la 26 decembrie 2025, nu este o cerere de apel în sensul art. 231-233 din Codul administrativ, ci este o cerere de motivare a hotărârii conform art. 226 alin. (2) din Codul administrativ.

Depunerea unei cereri de motivare a hotărârii nu poate fi asimilată cu exercitarea căii de atac a apelului. Cererea de motivare reprezintă un demers procedural distinct, care vizează redactarea considerentelor hotărârii și nu exprimă voința clară și neechivocă de contestare a acesteia.

În urma celor constatate completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menționează că, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acţiunea în termen.

În corespundere cu prevederile art. 24, alin. (1) din Codul administrativ, Oleg Spinei, reprezentat de avocatul Aurelia Grigoriu, urma să îndeplinească obligațiile cu bună-credință. Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenul prevăzut de lege, or, termenul de depunere a apelului este imperativ, absolut şi peremptoriu, astfel că nerespectarea acestei condiții atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac. Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a apelului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al apelantului şi al reprezentantului acestuia, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile procedurale.

Astfel, prin prisma art. 24, alin. (1) din Codul administrativ, Oleg Spinei, reprezentat de avocatul Aurelia Grigoriu, inițiind acțiune în instanţa de judecată, avea obligația prezumată de a manifesta diligență și să prezinte apelul în termen. Această acțiune procesuală era vital necesară pentru întreprinderea măsurilor de protejare a drepturilor de acces la instanță și declararea căii de atac (apelul), în caz contrar intervenind cu titlu de 5 sancțiune procedurală, declararea apelului inadmisibil în temeiul art. 232, alin. (1) coroborat cu art. 236, alin. (2), lit. d) din Codul administrativ.

Cu privire la acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat în cauza Van Harn v. Germania (nr.7557/03 din 11 septembrie 2007) că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

Completul de judecată notează că legiuitorul a instituit termenul imperativ pentru exercitarea căii de atac, asigurând astfel stabilitatea raporturilor juridice dintre părți și evitarea incertitudinii pentru o perioadă îndelungată de timp, în care apar, derulează şi se modifică o complexitate de relații dintre părţi sub egida unor norme de drept distincte. Deci, admiterea exercitării unei căi de atac efectuată necorespunzător şi în afara termenului legal ar constitui o încălcare a principiului legalității şi securității raporturilor juridice şi respectiv, o soluție inadmisibilă în conjunctura ordinii de drept naționale.

În lumina acestor circumstanțe, instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanța de apel întemeiat a declarat inadmisibil apelul depus de către Oleg Spinei, reprezentat de avocatul Aurelia Grigoriu, împotriva hotărârii din 17 decembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Conjunctura situației de fapt constatată de instanța de recurs și concluziile trase profilează netemeinicia recursului și necesitatea respingerii acestuia cu menținerea încheierii contestate. 46. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul 243, alin. (1), lit. b) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de către Oleg Spinei, reprezentat de avocatul Aurelia Grigoriu, împotriva încheierii din 17 martie 2026 a Curţii de Apel Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Ion Munteanu Ana Cucerescu 6