2rc-44/26 — Încasarea datoriei

La 26 septembrie 2023, SC „Linavan” S.R.L., reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Pan Agro Inter Group” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 3-9).

Prin hotărârea din 29 iulie 2024, a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f. d. 72; 97-99). Hotărârea primei instanțe a fost comunicată recurentei la 05 septembrie 2024. (f.d. 95)

La 10 septembrie 2024, SC „Linavan” S.R.L. a declarat apel împotriva hotărârii din 29 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin încheierea din 26 mai 2026, a Curții de Apel Centru, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de SC „Linavan” S.R.L. privind repunerea în termenul de declarare a apelului. Totodată, a fost restituită cererea de apel declarată de SC „Linavan” S.R.L. împotriva hotărârii din 29 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 19 iunie 2026, SC „Linavan” S.R.L., a declarat recurs împotriva încheierii din 26 mai 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând repunerea în termen, casarea acesteia, cu remiterea cauzei instanței de apel la etapa primirii cererii de apel.

În susținerea recursului, recurenta invocă faptul că nu poate fi imputată apelantului pasivitatea și indiferența față de soarta cauzei, în condițiile în care acesta s-a adresat instanței cu o cerere în ziua în care a fost pronunțat dispozitivul hotărârii. 1

Recurenta a susținut că scopul cererii depuse instanței de judecată a fost anume obținerea informațiilor privind rezultatul examinării cauzei.

Totodată, recurenta a invocat că nu a primit răspuns la interpelarea formulată, iar situația creată reprezintă consecința lipsei unei comunicări efective a hotărârii și a lipsei unui răspuns la cererea formulată.

De asemenea, recurenta susține că simpla publicare a hotărârii pe portalul instanțelor judecătorești nu poate substitui obligația legală de comunicare.

La 30 iulie 2026, „Pan Agro Inter Group” S.R.L. i-a fost expediată copia recursului, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință. Până la data examinării recursului, „Pan Agro Inter Group” S.R.L. nu și-a exercitat dreptul legal de a depune referință.

Articolul 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă: Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: „b) să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind spre rejudecare problema soluționată prin încheierea casată”.

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.” 2

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 362 alin. (1) și (3) din codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116”.

Articolul 116 din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și- a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură. (5) Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului.”

Art. 2763 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă. (2) Judecătorul poate dispune citarea participanților la proces dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părți de a examina cererea în ședință publică. Judecătorul poate să respingă o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ținând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri publice. Respingerea se dispune printr-o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul.” 3

Art. 2764 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „Hotărârea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanței judecătorești și se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. ”

Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.”

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Completul de judecată consideră că recursul întemeiat și urmează a fi admis, din considerentele ce succed.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție deja a constatat lipsa de temeinicie a soluțiilor instanței de apel prin care s-au respins cererile de repunere în termen a apelului în situațiile în care: a) cauza a fost examinată în procedură cererilor cu valoare redusă; b) fără a fi stabilită o dată concretă pentru pronunțarea dispozitivului hotărârii; c) dispozitivul pronunțat nu a fost expediat participanților la proces, dar a fost publicat doar pe portalul instanțelor judecătorești în ziua pronunțării. (deciziile 2rc-64/25; 2r-334/25; 2r-43/26)

Instanța supremă a reiterat că, în asemenea categorii de cauze, dreptul la exercitarea unei căi de atac apare din momentul în care părțile interesate pot cunoaște efectiv despre hotărârea judecătorească pronunțată. În caz contrar, instanțele ar putea, prin întârzierea notificării hotărârii lor, să scurteze substanțial termenele căilor de atac sau chiar să facă imposibilă introducerea unei căi de atac. Notificarea, ca act de comunicare între organul jurisdicțional și părți, servește la aducerea la cunoștință a hotărârii instanței, precum și a temeiurilor care o motivează, permițând părților, dacă este cazul, să formuleze o cale de atac.

În cauza Dunas vs. Republica Moldova, CtEDO a statuat că respingerea formalistă a unor cereri procedurale, atunci când partea a acționat cu 4 promptitudine după comunicarea hotărârii, echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Astfel, instanța de apel urma să analizeze în mod efectiv dacă împrejurarea comunicării tardive a hotărârii constituia un motiv întemeiat pentru repunerea în termen, în sensul art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă

Completul de Judecată al Curții Supreme de Justiție, menționează că publicarea, pe portalul instanțelor judecătorești, a actului de dispoziție, nu substituie obligația instanței judecătorești de a transmite hotărârea participanților la proces, în condițiile art. 2764 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

În prezenta cauză, comunicarea efectivă a dispozitivului hotărârii s-a realizat la 5 septembrie 2024, fapt confirmat din extrasul din corespondență electronică anexat la dosar (f. d. 118). Având în vedere că cererea de apel a fost înregistrată în instanță la 10 septembrie 2024 (f. d. 30), aceasta a fost formulată în termenul legal de 30 de zile, prevăzut de art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că obligația participantului la proces de a se informa despre soarta dosarului, în contextul exercitării cu bună-credință a drepturilor și obligațiilor procedurale, nu poate fi abordată în detrimentul acestuia atunci când însăși instanța de judecată creează împrejurări în care ar pune în dificultate participanții la proces să le exercite. Un astfel de standard poate fi cerut participanților la proces doar dacă instanțele de judecată realizează în mod deplin și ireproșabil obligațiile de comunicare prevăzute de lege.

În speță, deși depusă o interpelare, la 31 iulie 2024, privind informarea cu privire la o eventuală hotărâre pe caz, aceasta a rămas fără răspuns, iar comunicarea actului respectiv de dispoziție al instanței, s-a realizat abia la 05 septembrie 2025.

Consecvent, instanța constată că, deși la 29 iulie 2024 a fost pronunțat și publicat, pe portalul instanțelor judecătorești, dispozitivul hotărârii contestate cu apel, acesta, contrar prevederilor art. 236 alin.(4) și 2764 alin. (3) din Codul de procedură civilă, nu a fost expediat participanților la proces, în termenul legal de 5 zile.

Totodată, în materialele cauzei nu se găsesc probe, care ar justifica întârzierea expedierii dispozitivului hotărârii, cu peste 30 de zile de la pronunțare, în condițiile în care expedierea prin poșta electronică nu comportă cheltuieli exagerate de timp. 5

Prin urmare, în contextul acestei conduite a instanței, respingerea cererii de repunere în termen și restituirea apelului apare ca o măsură disproporționată, aptă să afecteze efectiv dreptul de acces la o instanță și exigențele dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menționate, în scopul asigurării efective a dreptului recurentei de acces la instanță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar a admite recursul, a casa încheierea din 26 mai 2026 a Curții de Apel Centru și a restitui cauza instanței de apel, pentru rejudecare. În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 din Codul de procedură civilă,