2rac-111/23 — Încasarea sumei

La 20 noiembrie 2020, S.C. „M&R COM” S.R.L., în proces de insolvabilitate, reprezentată de administratorul insolvabilităţii Svetlana Leiciu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva S.R.L. „TITANCONSTRUCT.COM”, în proces de insolvabilitate, solicitând încasarea datoriei în mărime de 1.628.794 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că prin hotărârea din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Comrat a fost intentată procedura de insolvabilitate în privința S.C. „M&R COM” S.R.L., iar în calitate de administrator al insolvabilităţii, prin încheierea instanţei de insolvabilitate din 11 aprilie 2018 a fost numit administratorul autorizat Svetlana Leiciu. În procesul constatării componenței și costului masei debitoare, s-a stabilit că S.C. „M&R COM” S.R.L. și S.R.L. „TITANCONSTRUCT.COM” s-au aflat anterior în raporturile juridice civile.

La intentarea procesului de insolvabilitate în privința S.C. „M&R COM” S.R.L., datoria S.R.L. „TITANCONSTRUCT.COM” constituia suma de 1.628.794 de lei. Datoria s-a format în rezultatul executării necorespunzătoare de către pârât a obligațiilor în baza contractelor de subantrepriză în construcții nr. 6 (Centrul Medicilor de Familie s. Tvardița) şi nr. 7 (Gimnaziul 3, or. Vulcănești) din 03 noiembrie 2010, precum şi a lucrărilor de reparație la SRC Comrat. Pârâtul s-a obligat să efectueze lucrările și serviciile în construcții în sumă de 5.115.763 de lei. În procesul executării obligațiilor contractuale asumate, a transferat în contul bancar al pârâtului, la solicitarea acestuia sub formă de avans, suma de 3. 922.740 de lei însă, ultimul a executat lucrările de construcții doar în suma de 2 293 946 de lei. Astfel, s-a format datoria în suma de 1.628.794 de lei, nefiind stinsă, deşi, a expediat la 23 august 2020 în adresa pârâtului somația prin care s-a propus stingerea benevolă a datoriei.

Reclamantul a afirmat că temeinicia și legalitatea cerințelor sunt confirmate prin actele semnate de ambele părţi şi anume: contractele de subantrepriză în construcții nr. 6 și nr. 7 din 03 noiembrie 2010, actele lucrărilor executate și facturile fiscale din 20 august 2010 și 31 august 2011 în sumă de 2.293.946 de lei, actul de verificare a decontărilor reciproce din 1 01 iulie 2020, dispozițiile de plată începând cu 26 august 2010 până la 04 aprilie 2012 în sumă de 3.992.740 de lei.

Din răspunsul pârâtului din 24 august 2020 la somaţia adresată rezultă că ultimul este de acord în totalitate cu cerințele înaintate, le consideră legale și întemeiate, motivând că nu și-a executat obligațiile pecuniare doar din lipsa mijloacelor băneşti. La fel, nu poate stinge datoria prin prestarea serviciilor (lucrărilor de reparație, construcție și montaj), deoarece în anul 2015 și-a încetat activitatea.

Având în vedere lipsa litigiilor referitor la apariţia şi modul de executare a obligațiilor de către pârât şi la suma datoriei de 1.628.794 de lei, anterior la 24 septembrie 2020 a fost înaintată în instanţa de judecată o cerere privind emiterea ordonanței judecătorești. Instanța de judecată la 28 septembrie 2020 a refuzat eliberarea ordonanţei judecătoreşti, făcând referire la existența litigiului între părţi. Drept urmare a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin hotărârea din 21 februarie 2022 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de S.C. „M&R COM” S.R.L., în proces de insolvabilitate, împotriva S.R.L. „TITANCONSTRUCT.COM”, în proces de insolvabilitate, cu privire la încasarea datoriei în mărime de 1.628.794 de lei. S-a încasat de la S.C. „M&R COM” S.R.L. în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 48.863,82 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reţinut că la 21 februarie 2022 Judecătoria Comrat, sediul Central, a emis o hotărâre prin care a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de S.C. „M&R COM” S.R.L., în proces de insolvabilitate, împotriva S.R.L. „TITANCONSTRUCT.COM”, în proces de insolvabilitate, cu privire la încasarea datoriei în mărime de 1.628.794 de lei. Prima instanţă a ajuns la această concluzie din motiv că la examinarea cauzei partea reclamantă nu a prezentat instanței de judecată probele privind neexecutarea din partea intimatului a unui anumit volum de lucrări, adică nu a fost prezentată documentația tehnică pentru fiecare contract separat și actele de finisare sau neefectuare a lucrărilor, acte de primire conform lucrărilor indicate în documentația tehnică.

Instanţa de apel a considerat concluzia instanţei de fond neîntemeiată și contradictorie, din următoarele motive.

După cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată, materialele dosarului și explicațiile părților, în rezultatul executării necorespunzătoare a condițiilor din contractele menţionate, a apărut o datorie a pârâtului față de reclamant în suma de 1.628.794 de lei, care s-a format având în vedere că reclamantul a transferat pârâtului în avans mijloace băneşti pentru efectuarea lucrărilor în construcții în baza contractelor de subantrepriză încheiate, nr. 6 şi nr. 7 din 03 noiembrie 2010, la Centrul Medicilor de Familie s. Tvardița şi la Gimnaziul 3, or. Vulcănești, precum şi a lucrărilor de reparație la SRC Comrat, în sumă totală de 3.992.740 de lei. Pârâtul a executat doar parțial obligațiile sale în suma de 2.293.946 de lei, însă nu a restituit suma mijloacelor băneşti în mărime de 1.628.794 de lei.

De asemenea, a menţionat că în ședința de judecată s-a constatat și s- a confirmat faptul că din motivul că în momentul încheierii contractelor de subantrepriză și executării parțiale a acestora, S.C. „M&R COM” S.R.L., era administrată de Gheorghi Chioroglo, persoană afiliată și interesată față de S.R.L. „TITANCONSTRUCT.COM”, administratorul căreia era fiul său Edgar Chioroglo, achitarea lucrărilor de subantrepriză nu s-a realizat conform condițiilor contractuale, însă prin avans. Ca urmare a apărut datoria pârâtului faţă de reclamant, solicitată a fi încasată.

Din conținutul răspunsului la somația reclamantului rezultă că S.R.L. „TITANCONSTRUCT.COM”, de fapt, a recunoscut pretenţiile reclamantului S.C. „M&R COM” S.R.L. 3

În afara de aceasta, reclamantul atât la înaintarea acțiunii, cât și în procesul dezbaterilor judiciare a prezentat instanței probe convingătoare privind neexecutarea de către pârât a obligațiunilor în baza contractelor de subantrepriză.

Instanţa de apel a relevat că reclamantul a prezentat actele lucrărilor executate şi în special din 20 august 2010 în sumă de 60.701 lei, din 30 septembrie 2010 în sumă de 144.784 de lei, din 27 octombrie 2010 în sumă de 250.116 lei, din 11 decembrie 2010 în sumă de 200.297 de lei, precum şi alte documente ce confirmă executarea obligaţiilor.

La fel, de către reclamant s-au prezentat în calitate de probe ce atestă existenţa datoriilor în legătură cu executarea necorespunzătoare a obligaţiilor în baza contractelor de subantrepriză copiile autentificate a facturilor fiscale (Vol.I, f.d.15-26), precum şi copiile autentificate ale ordinelor de plată privind transferul pe conturile bancare ale S.R.L. „TITANCONSTRUCT.COM” a mijloacelor bănești în contul achitării lucrărilor comandate, însă de fapt neexecutate integral (Vol.I, f.d.27-65). Astfel, pârâtul recepționând la contul bancar sub formă de avans suma în mărime de 3.922.740 de lei, a executat lucrările de construcții doar în suma de 2.293.946 de lei, în rezultat s-a format datoria în suma de 1.628.794 de lei, nefiind stinsă.

Totodată, în calitate de probă ce confirmă existenţa datoriei din motivul executării necorespunzătoare de către pârât a obligaţiilor în baza contractelor de subantrepriză, servește actul de verificare a decontărilor reciproce între părţi la situația din 01 iulie 2020, semnat și ștampilat de părţi, conform căruia în rezultatul verificărilor, datoria constituia suma de 1.628.794 de lei (Vol.I, f.d.80), precum şi actul Serviciului Fiscal de Stat UTA Găgăuzia cu nr. 1-750005 din 20 mai 2016, din care rezultă că soldul la 18 mai 2016 constituie 1.628.793,78 de lei (Vol. 1, f. d.135-137)

Cu trimitere la prevederile art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa de apel a indicat că S.R.L. „TITANCONSTRUCT.COM” în cadrul examinării cauzei nu a probat obiecțiile privind lipsa datoriei față de reclamant prin probe veridice şi respectiv este neîntemeiată concluzia instanței precum că documentele menţionate supra nu pot fi considerate ca probe ce dovedesc obligațiile pecuniare între reclamant și pârât, însă doar confirmă existența raporturilor contractuale între reclamant și pârât.

În contextul celor redate, apreciind argumentele părților, coroborate cu materialele dosarului, instanţa de apel a ajuns la concluzia că reclamantul a prezentat date faptice corespunzătoare ce dovedesc că obligațiunile asumate de pârât nu au fost executate integral şi drept urmare a constatat necesar admiterea cerinţelor, încasând de la pârât în beneficiul reclamantului suma datoriei. 4

Instanţa de apel nu a luat în considerare argumentul avocatului intervenientului accesoriu, Anna Mihalciuc, precum că ce ţine de obiectul din mun. Comrat în general nu există niciun contract şi nu s-a prezentat instanței de judecată, nu există documentația tehnică pe contractele nr. 6 (CMF s. Tvardița) și nr. 7 (Gimnaziul nr. 3 or. Vulcănești) din 03 noiembrie 2010, nu s-a prezentat actul privind micșorarea costului volumului lucrărilor executate, ce urma a fi întocmit dacă partea afirmă că lucrările nu au fost executate și volumul lucrărilor s-a micșorat, deoarece conform art. 950 alin. (1) lit. d) din Codul civil, în redacția în vigoare la momentul executării contractelor, antreprenorul este obligat să-l informeze pe client despre faptul că există alte circumstanţe care nu depind de antreprenor şi care ameninţă trăinicia sau utilitatea lucrării. Însă din materialele dosarului rezultă că pârâtul la efectuarea lucrărilor de construcții nu a prezentat nicio obiecție privind inexistența documentației tehnice și intimatul a primit plata corespunzătoare pentru toate tipurile lucrărilor de construcție executate fără documentația tehnică.

Mai mult ca atât, avocatul intervenientului accesoriu, Anna Mihalciuc, nu a prezentat nicio probă că la executarea de către pârât a lucrărilor de construcţie s-a micşorat costul volumului lucrărilor, deoarece reclamantul a firmă că pârâtul nu a executat volumul complet de lucrări pentru suma transferată, deoarece conform art. 934 din Codul civil, în cazul în care retribuţia este stabilită în dependenţă de valoarea lucrărilor, serviciilor sau a bunurilor furnizate, antreprenorul sau prestatorul este obligat, la cererea beneficiarului, să-i dea o dare de seamă despre progresul lucrărilor, despre prestaţiile şi despre cheltuielile efectuate.

La fel, avocatul intervenientului accesoriu, Anna Mihalciuc, nu a prezentat nicio probă că de către pârât a fost prezentată o cerere de primire a lucrărilor executate inclusiv și în valoarea acțiunii de 1.628.794 de lei, întrucât art. 957 alin. (2) din Codul civil, în vigoare până la 01 martie 2019, prevede că recepționarea este o declarație prin care clientul acceptă lucrarea, cu sau fără rezerve.

Referitor la lucrările de construcţie la obiectul SCR mun. Comrat, deşi nu a fost încheiat contract, însă pârâtul a efectuat lucrări, ceea ce se confirmă prin actele de primire a lucrărilor executate (Vol.I, f.d.68-79) şi aceste lucrări au fost achitate de reclamant fără anumite rezerve, inclusiv prin actul de verificare a decontărilor între reclamant și pârât, prin care s-a constatat costul volumului lucrărilor executate și neexecutate (Vol.I, f. d.80), semnat de ambele părți fără rezerve, deoarece s-a constatat că pârâtul nu a executat lucrări de construcții în suma de 1.628.794 de lei, transferate acestuia în avans, în contul executării volumului necesar de lucrări.

Totodată, pârâtul nu a executat cerințele art. 949 alin. (1) din Codul civil, în redacția până la 01 martie 2019), conform căruia în cazul necesităţii 5 depăşirii esenţiale a devizului, antreprenorul este obligat să informeze imediat clientul despre acest fapt.

Instanţa nu a luat în considerare patru facturi fiscale în sumă totală de 1.623.886 de lei prezentate în xerocopii (Vol.II, f.d.4-7), de avocatul intervenientului accesoriu, Anna Mihalciuc, indicând că pârâtul ar fi executat lucrările în această sumă, însă reclamantul nu le-ar fi semnat şi de aceea aceste facturi fiscale au fost anulate. Prin materialele cauzei s-a constatat că avocatul intervenientului accesoriu, Anna Mihalciuc, a retras două xerocopii, anexate anterior, ale facturilor fiscale anulate JI 147713 și JI 0147714 din 13 aprilie 2013 în sume de 283.000 de lei și 416.298 de lei, prin care nu au fost confirmate lucrările executate, prezentând originalele facturilor fiscale anulate din 18 mai 2012 cu numerele JI 0077378 și JI 00077377 pentru sumele de 70 732 de lei și 853.885 de lei (Vol. II, f. d. 25-26). Însă, prin răspunsul Direcției Generale administrare fiscale Sud din 19 noiembrie 2021 (Vol.II, f. d.19) s-a constatat că facturile fiscale JI 147713 și JI 0147714 din 13 aprilie 2013 s-au folosit în alte scopuri și sunt reflectate în raportul pentru perioada fiscală din luna decembrie 2013, iar altele două cu numerele JI 0077378 și JI 00077377, ca blancuri de strictă evidenţă, la S.R.L. „TITANCONSTRUCT.COM” nu sunt reflectate ca fiind folosite în baza informațională a SFS, lipsește informația privind pierderea sau anularea acestora și nu sunt indicate în stocul rămas a facturilor fiscale.

Din prevederile art. 86 alin. (2), art. 98 alin. (1) din Codul de procedură civilă, art. 3 alin.(1) lit.a), lit.j) din Legea taxei de stat, precum şi luând în considerare că instanţa de apel a ajuns la concluzia privind legalitatea şi temeinicia cerinţelor, a considerat necesar să caseze hotărârea judecătorească şi să pronunţe o nouă hotărâre prin care să admită cerințele reclamantului şi s-a încaseze de la pârât în beneficiul reclamantului datoria în mărime de 1.628.794 de lei, precum şi taxa de stat în bugetul statului în mărime de 48.863, 82 de lei, la înaintarea acţiunii şi în mărime de 36.647, 86 de lei, la depunerea cererii de apel.

În susținerea recursului a invocat că decizia instanţei de apel, motivând prin prisma art. 432 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă că instanţa de judecată nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi anume prevederile art. 668 şi art. 935 alin. (1), (2), (3) din Codul civil. La fel, nu au fost aplicate prevederile art. 688, art. 935, art. 958, art. 960, art. 962, art. 968 alin. (1) din Codul civil. Instanţa de apel nu a apreciat comportamentul 6 părţilor în raport cu obligaţiile lor conform contractelor de subantrepriză în construcţii încheiate. Între părţi a fost încheiat contractul nr. 6 din 03 noiembrie 2010 de construire a obiectului Centrul Medicilor de Familie în satul Tvardiţa, raionul Taraclia, conform documentaţiei tehnice recepționate în baza actului de predare-primire, prin acordul părţilor, valoarea contractuală a lucrărilor efectuate constituie 2.273.296 de lei. A fost încheiat contractul nr. 7 din 03 noiembrie 2010, prin care s-a obligat să efectueze, pe propriul risc, cu propriile forţe şi materiale, lucrări de reparaţie, precum şi toate lucrările aferente, legate tehnologic şi indivizibil de obiectul construit şi anume, lucrări de reparaţii la Gimnaziul nr.3 din or Vulcănesti, conform documentaţiei tehnice, recepționate prin actul de predare-primire. Intimatul s-a obligat să plătească costul lucrărilor efectuate. Valoarea contractuală a lucrărilor efectuate constituie 1.618.796 de lei.

Cu referire la conţinutul pct. 3.2 şi 3.5 din contractele enunţate, a afirmat că S.C. „M&R COM” S.R.L. nu avea dreptul şi nu putea să transfere mijloacele băneşti către S.R.L. „TITANCONSTRUCT.COM” în avans, însă doar pentru lucrările efectiv executate, recepţionate, la finalizarea lucrărilor de construcţie şi nu au fost întocmite actele de finalizare a decontărilor reciproce, în temeiul contractelor.

Recurentul a susţinut că intimatul nu prezentat contractul de antrepriză sau subantrepriză la obiectul SCR Comrat şi documentaţia tehnică, astfel, în general, nu se cunoaşte volumul şi costul lucrărilor la obiectul menţionat. A declarat că nu a fost prezentată documentaţia tehnică la contractele nr. 6 şi nr.7 şi la obiectul SCR Comrat, în baza căreia a efectuat lucrările. Anume în aceasta s-a indicat volumul şi tipurile lucrărilor care trebuie executate. Documentaţia tehnică la contractele nr. 6 şi nr.7 a fost anexată la acestea. Documentaţia tehnică este una din condiţiile esenţiale la încheierea contractelor de antrepriză în construcţii, deoarece cea mai importantă etapă este proiectarea obiectului viitor. La fel, se determină volumul şi conţinutul lucrărilor, precum şi alte cerinţe. Lucrările urmează a fi executate conform documentaţiei tehnice.

Recurentul a mai menţionat că intimatul nu a prezentat informaţia detaliată pentru fiecare obiect în parte. În unele ordine de plată prezentate nici nu este clar pentru ce s-a efectuat transferul.

Cu referire la prevederile art. 946 alin.(1), art.958 din Codul civil, în redacţia anului 2002, a afirmat că unica dovadă cu privire la viciile şi abaterile de la volumul lucrărilor efectuate, ar putea servi actul de recepţie a lucrărilor, dar nicidecum facturile fiscale sau actul de verificare a decontărilor. La caz, actul de verificare a fost semnat de administratorii insolvabilităţii ai societăţilor, care au fost căsătoriţi anterior, dar continuă relaţia şi în mod evident există o înţelegere de recunoaştere a datoriei existente. 7

Cu trimitere la art. 960 alin.(1), art. 962 alin.(1), (2) in Codul civil, în redacţia anului 2002, pct. 9.3 din contractele de subantrepriză, recurentul a indicat că pentru revendicarea sumelor, este necesară apariţiei şi confirmării condiţiilor: viciile reflectate în actul de predare-primire, pretenţia cu privire la înlăturarea viciilor, stabilirea unui termen şi refuzul de efectuare a lucrărilor; înlăturarea de către client a viciilor din cont propriu sau prin implicarea terţilor. La caz, nu a fost probat nici o condiţie dintre acestea.

În contextul pct. 11.4 din contractele de subantrepriză, toate litigiile şi neînțelegerile se soluţionează prin înaintarea reclamaţiilor, însă presupune că nu a fost respectată procedura prealabilă, deoarece în materialele cauzei nu există reclamaţii cu specificarea concretă a contractelor şi obiectelor. Reclamaţia existentă la materialele cauzei reflectă doar o referire la existenţa raporturilor juridice civile şi exitenţa unei datorii, fără a fi specificate concret contractele şi viciile. Astfel, nu a fost respectată procedura prealabilă şi cererea de chemare în judecată urmează a fi scoasă de pe rol.

La 16 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaţilor, avocatului Nicolai Jecov, copia recursului declarat, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului şi avizul de recepţie de recepţie din 26 iunie 2023 din adresa S.R.L. „TITANCONSTRUCT.COM”, în proces de insolvabilitate (Vol.II, f.d.173). Din adresa S.C. „M&R COM” S.R.L., în proces de insolvabilitate, s-a restituit instanţei corespondenţa ca fiind nereclamată (Vol.II, f.d.174-175).

Intimaţii nu au făcut uz de dreptul şi nu au depus referinţe la cererea de recurs.

Recursul declarat de Edgar Chioroglo a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Art. 434 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „(1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituţională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a cauzei sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4).” 9

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

Din analiza recursului declarat rezultă că s-a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând temeiul de drept invocat de recurent în sensul menţionat supra, și anume neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare.

Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar 10 probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, la caz nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curţii Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Edgar Chioroglo nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului şi drept urmare, este inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul depus de Edgar Chioroglo împotriva deciziei din 05 octombrie 2022 a Curții de Apel Comrat. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Elena Croitor 11