2ri-375/16 — atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului

2ri-375/16 — atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 2ri-375/16

prima instanță - (Curtea de Apel Comrat) Ș. Starciuc

D E C I Z I E

28 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Tatiana Vieru

judecători Valentina Clevadî, Mariana Pitic,

Oleg Sternioală, Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de reprezentantul lui Chioroglo Edgar și Esaian

Tatiana, avocatul Colodeev Roman,

în cadrul procesului de insolvabilitate al societății cu răspundere limitată

,,Titanconstruct.com”, la cererea lui Terzi Ivan, lichidatorul societății cu răspundere

limitată ,,Titanconstruct.com”, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere ale debitorului,

împotriva hotărârii Curții de Apel Comrat din 16 noiembrie 2016 prin care s-a

admis cererea administratorului insolvabilității societatea cu răspundere limitată

”Titanconstruct.com”, Terzi Ivan, cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a

membrilor organelor de conducere ale debitorului insolvabil și s-au atras Chioroglo

Edgar și Esaian Tatiana la răspundere subsidiară,

c o n s t a t ă:

La 04 ianuarie 2016, creditorul SC „Ataival Service” SRL a depus în instanța

de insolvabilitate cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de

insolvabilitate față de debitorul SRL „Titanconstruct.com”.

Prin încheierea Curții de Apel Comrat din 06 ianuarie 2016 a fost admisă spre

examinare cererea introductivă depusă de creditorul SC „Ataival Service” SRL.

În scopul prevenirii modificării stării bunurilor debitorului, în perioada de până

la intentarea procesului de insolvabilitate, s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare,

fiind desemnat în calitate de administrator provizoriu - administratorul autorizat

Pascarenco Elena, deținătorul autorizației nr. 106 din 14 ianuarie 2015.

1

Prin hotărârea Curții de Apel Comrat din 26 februarie 2016 a fost admisă

cererea introductivă, constatată starea de insolvabilitate și intentat procesul de

insolvabilitate față de debitorul SRL „Titanconstruct.com”, în calitate de lichidator

fiind desemnat administratorul autorizat Pascarenco Elena, deținătorul autorizației nr.

106 din 14 ianuarie 2015.

Prin încheierea Curții de Apel Comrat din 23 iunie 2016 s-a admis cererea de

demisie a administratorului autorizat Pascarenco Elena și s-a numit în funcția de

lichidator al SRL „Titanconstruct.com” în proces de insolvabilitate, administratorul

autorizat Terzi Ivan, deținător al autorizației nr. 120 din 14 ianuarie 2015.

La 29 septembrie 2016, Terzi Ivan, lichidatorul SRL „Titanconstruct.com”, a

depus cerere, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere ale debitorului, solicitând atragerea la răspundere subsidiară a directorului

Chioroglo Edgar și contabilului Esaian Tatiana.

În motivarea cererii lichidatorul Terzi Ivan a indicat că, contrar prevederilor

art. 27 alin. (3) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, membrii organelor de

conducere ale debitorului, în persoana conducătorului Chioroglo Edgar și contabilului

Esaian Tatiana, refuză să-i transmit ștampila și documentele contabile ale debitorului

SRL „Titanconstruct.com”, precum și, refuză să-i dea informația necesară privind

activitatea societății.

Consideră că prin acțiunile lor, Chioroglo Edgar și Esaian Tatiana, care potrivit

art. 247 Legea insolvabilității au calitatea de organe de conducere ale debitorului,

creează obstacole în realizarea procesului de insolvabilitate și lezează drepturile

creditorilor SRL „Titanconstruct.com”, fapt ce cad sub sancțiunea art. 27 alin. (4)

Legea insolvabilității.

A mai menționat lichidatorul Terzi Ivan că, după ce a studiat informația și

documentele primite de la autoritățile oficiale, a stabilit că temeiurile de intentare a

procesului de insolvabilitate față de debitorul SRL „Titanconstruct.com”, potrivit art.

10 Legea insolvabilității, au apărut cu mult timp înainte de adresarea în instanța de

insolvabilitate a creditorului SC „Ataival Service” SRL, însă organele de conducere

ale debitorului nu și-au onorat obligațiile prevăzute de art. 14 Legea insolvabilității.

Prin hotărârea Curții de Apel Comrat din 16 noiembrie 2016 s-a admis cererea

administratorului insolvabilității SRL ”Titanconstruct.com”, Terzi Ivan, cu privire la

atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale

debitorului, în persoana conducătorului Chioroglo Edgar și contabilului Esaian

Tatiana.

S-au atras la răspundere subsidiară membrii organelor de conducere ale

debitorului insolvabil SRL ”Titanconstruct.com”, în persoana conducătorului

Chioroglo Edgar și contabilului Esaian Tatiana, în cadrul procesului de

2

insolvabilitate, la cererea introductivă depusă de creditorul SC „Ataival Service” SRL

privind intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL ,,Titanconstruct.com”.

La 21 noiembrie 2016, reprezentantul lui Chioroglo Edgar și Esaian Tatiana,

avocatul Colodeev Roman, a declarat recurs împotriva hotărârii Curții de Apel

Comrat din 16 noiembrie 2016, iar, la 30 noiembrie 2016 a depus cerere de recurs

suplimentară, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii contestate și

restituirea pricinii la rejudecare.

În motivarea recursului a reiterat argumentele de fapt și de drept invocate în

referința din 16 noiembrie 2016, depusă în cadrul ședinței de judecată pe marginea

cererii de atragere la răspundere subsidiară.

Astfel, a indicat că argumentele precum că membrii organelor de conducere ale

debitorului, contrar prevederilor art. 27 Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, refuză să transmită administratorului procesului de insolvabilitate ștampila și

documentele contabile, precum și, că informațiile cu privire la activitățile

întreprinderii, nu corespund realității.

Or, din luna iulie până în luna septembrie 2015, și anume până la intentarea

procesului de insolvabilitate în privința debitorului SRL ”Titanconstruct.com”, în

rezultatul unui furt, au fost sustrase documentele contabile și ștampila întreprinderii,

iar pe acest fapt a fost pornită o cauză penală. Ulterior, acestea nu au fost restabilite

deoarece, de fapt, întreprinderea a încetat să mai activeze.

Mai mult, la data intentării procesului de insolvabilitate, între Esaian Tatiana și

societatea debitoare nu existau careva raporturi de muncă, în legătură cu concedierea

ei din 17 noiembrie 2014.

La fel, consideră că administratorul insolvabilității nu a prezentat probe ce ar

demonstra că Chioroglo Edgar și Esaian Tatiana au comis careva acțiuni ce au dus la

apariția stării de insolvabilitate a debitorului, prevăzute de art. 248 Legea

insolvabilității.

Astfel, reține că lichidatorul Terzi Ivan doar a făcut referire la prevederile art.

27 alin. (3) și (4) Legea insolvabilității, însă fără nici o justificare a acestei concluzii.

Susține că potrivit art. 14 alin. (3) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai târziu

de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în

prezentul articol la alin.(2) și la art.10 alin.(2).

Totodată, potrivit art. 14 alin. (4) Legea insolvabilității, dacă debitorul nu

depune cerere introductivă în cazurile și în termenul prevăzut în prezentul articol,

persoana care, în conformitate cu legislația în vigoare, are dreptul de a reprezenta

debitorul, asociații cu răspundere nelimitată și lichidatorii debitorului răspund

subsidiar în fața creditorilor pentru obligațiile apărute după expirarea termenului

prevăzut la alin.(3).

3

Însă, în ceea ce privește prezenta cauză, debitorul poate fi atras răspunderea

subsidiară numai pentru obligațiile care decurg după depunerea cererii introductive, și

anume după 04 ianuarie 2016, ceea ce nu a avut loc.

Astfel, consideră că încălcările sus-menționate constituie temei de casare a

hotărârii Curții de Apel Comrat din 16 noiembrie 2016.

În conformitate cu art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în

termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute

expres de prezenta lege.

Din actele pricinii rezultă că hotărârea contestată cu recurs a fost pronunțată la

16 noiembrie 2016, iar cererea de recurs a fost depusă la 21 noiembrie 2016 (f.d.

110).

Astfel, instanța de recurs constată că recursul depus de avocatul Colodeev

Roman în interesele lui Chioroglo Edgar și Esaian Tatiana, a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 356 Codul de procedură civilă, cererea de declarare a

insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din acest cod, cu

excepțiile și completările stabilite în legislația insolvabilității.

Reglementări similare se regăsesc și în prevederile art. 1 alin. (4) din Legea

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, care prevăd că, procesul de insolvabilitate

se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale

prezentei legi.

În conformitate cu art. 429 alin. (1) Codul de procedură civilă, pot fi atacate cu

recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cît și

hotărârile pronunțate de curțile de apel în procedura de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa hotărârea instanței de insolvabilitate, din alte motive decât cele

invocate în recurs și de a restitui pricina spre rejudecare în instanța de insolvabilitate,

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum denotă materialele cauzei, prin hotărârea Curții de Apel Comrat din

26 februarie 2016 s-a admis cererea introductivă depusă de creditorul SC „Ataival

4

Service” SRL, s-a constatat starea de insolvabilitate a SRL „Titanconstruct.com” și s-

a intentat procesul de insolvabilitate față de debitorul SRL „Titanconstruct.com”, în

calitate de lichidator fiind desemnat administratorul autorizat Pascarenco Elena,

deținătorul autorizației nr. 106 din 14 ianuarie 2015. (f.d. 16)

Prin încheierea Curții de Apel Comrat din 23 iunie 2016 s-a admis cererea de

demisie a administratorului autorizat Pascarenco Elena și s-a numit în funcția de

lichidator al SRL „Titanconstruct.com” în proces de insolvabilitate, administratorul

autorizat Terzi Ivan, deținător al autorizației nr. 120 din 14 ianuarie 2015. (f.d. 21-22)

În cadrul procedurii de insolvabilitate, la 29 septembrie 2016, Terzi Ivan,

lichidatorul SRL „Titanconstruct.com”, a depus cerere privind atragerea la

răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului, prin care a

solicitat atragerea la răspundere subsidiară a directorului Chioroglo Edgar și

contabilului Esaian Tatiana. (f.d. 29)

Soluționând cererea, Curtea de Apel Comrat prin hotărârea din 16 noiembrie

2016 a admis cererea lichidatorului și a atras la răspundere subsidiară membrii

organelor de conducere ale debitorului insolvabil SRL ”Titanconstruct.com”, în

persoana conducătorului Chioroglo Edgar și contabilului Esaian Tatiana, în cadrul

procesului de insolvabilitate, la cererea introductivă depusă de creditorul SC „Ataival

Service” SRL privind intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL

,,Titanconstruct.com”.

Adoptând hotărârea, instanța de insolvabilitate a concluzionat că, drept temei

pentru constatarea stării de insolvabilitate și intentarea procesului de insolvabilitate

față de SRL „Titanconstruct.com”, constituie incapacitatea de plată față de creditori.

La fel, instanța de insolvabilitate a constat că lipsesc bunuri suficiente pentru

admiterea creanțelor, precum și, sunt temeiuri pentru atragerea la răspundere

subsidiară a conducătorului Chioroglo Edgar și contabilului Esaian Tatiana.

În opinia instanței, prin acțiunile lor, conducătorul și contabilul au contribuit la

insolvabilitatea debitorului prin administrarea evidenței contabile care contravine

prevederilor legislației, dispoziția privind efectuarea ulterioară a activității

debitorului, care evident ducea la incapacitatea lui de plată și prin nedepunerea cererii

introductive cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate în conformitate cu

prevederile art. 14 Legea insolvabilității.

În afară de acest fapt, după depunerea cererii introductive cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate, în perioada de observație conducătorul

debitorului nu a executat prevederile art. 27 alin. (3) Legea insolvabilității și nu a

prezentat administratorului provizoriu documentele activității economice și evidenței

contabile.

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că instanța de apel nu a

5

elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, iar prin urmare, a interpretat eronat normele

de drept procedural.

Așadar, instanța de recurs reține că, lichidatorul SRL ”Titanconstruct.com”

solicitând atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului, a

înaintat cererea în baza prevederilor art. 27 alin. (3) și (4) Legea insolvabilității nr.

149 din 29 iunie 2012.

În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

Conform art. 240 alin. (1) și (3) Codul de procedură civilă, la deliberarea

hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea

acțiunii. Instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de

reclamant.

Potrivit art. 27 alin. (3) și (4) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

debitorul are obligația de a transmite administratorului provizoriu, în cel mult 3 zile

lucrătoare de la cerere, informațiile solicitate de acesta, apreciate ca fiind necesare, cu

privire la activitatea și la patrimoniul său, precum și documentele activității

economice și documentele de evidență contabilă, care vor fi reținute de

administratorul provizoriu spre documentare.

În cazul în care informațiile și documentele prevăzute la alin. (3) nu sînt

prezentate de către membrii organelor de conducere ale debitorului, aceștia vor fi

trași la răspundere patrimonială subsidiară și/sau penală, sau contravențională, în

modul stabilit de lege, iar administratorul provizoriu desemnat va reconstitui, în

măsura posibilităților, informațiile și/sau documentele, cheltuielile urmând a fi

încasate din contul persoanelor culpabile.

Conform art. 247 Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, membri ai

organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfășoară

activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al

gospodăriei țărănești (de fermier), administratorii societăților comerciale, membrii

organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii

și membrii comisiilor de lichidare, contabilii.

Prevederile alin. (1) se aplică persoanelor care dețineau funcțiile respective la

data intentării procesului de insolvabilitate, precum și celor care au deținut aceste

funcții pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

Iar, potrivit art. 248 alin. (1) și (4) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă

6

apariția stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea

administratorului/lichidatorului instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte

din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de

conducere și/sau de supraveghere, precum și de orice altă persoană, care i-au cauzat

insolvabilitatea prin una dintre următoarele acțiuni: a) folosirea bunurilor sau

creditelor debitorului în interes personal; b) desfășurarea unei activități comerciale în

interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor

debitorului și/sau deturnarea (ascunderea) unei părți din activul debitorului; d)

procurarea de fonduri pentru debitor la prețuri exagerate; e) ținerea unei contabilități

fictive sau contrare prevederilor legii, precum și contribuirea la dispariția

documentelor contabile, a documentelor de constituire și a ștampilei; f) dispunerea

continuării unei activități a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de

plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăților, de a se plăti cu preferință

unui creditor în dauna celorlalți creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a

procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14; i) comiterea altor acțiuni

care au adus daune proprietății debitorului.

În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este

solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară

perioadei în care și-au exercitat mandatul ori au deținut poziția ce ar fi putut cauza

insolvabilitatea debitorului. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în

organele colegiale de conducere ale debitorului, s-au opus actelor sau faptelor care au

cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat

insolvabilitatea și au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor la

aceste decizii.

Totodată, conform art. 15 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, în cazul insolvabilității debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a

membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da

indicații obligatorii pentru debitor ori care pot influența în alt mod acțiunile

debitorului (insolvabilitate intenționată), aceștia poartă răspundere subsidiară solidară

față de creditori în măsura în care bunurile debitorului sunt insuficiente pentru

executarea creanțelor creditorilor.

În sensul prevederilor normelor citate, legiuitorul identifică că antrenarea

răspunderii subsidiare a membrilor organelor de conducere și/sau de supraveghere,

precum și a oricărei alte persoane, care au cauzat insolvența debitorului, poate avea

loc numai după realizarea masei debitoare și constatarea certă a creanței creditorilor

care nu poate fi stinsă din bunurile debitorului.

La caz, instanța de recurs remarcă că contrar dispozițiilor legale menționate,

instanța de insolvabilitate, adoptând hotărârea contestată, a ajuns la concluzia de a

atrage la răspundere subsidiară membrii organelor de conducere ale debitorului

7

insolvabil SRL ”Titanconstruct.com”, însă fără a dispune încasarea creanțelor

nestinse, care urmează a fi încasate de la membrii organelor de conducere, pentru

executarea creanțelor creditorilor.

Ca urmare, este absolut neclară soluția instanței de insolvabilitate prin

pronunțarea unei hotărâri judecătorești cu privire doar la atragerea la răspundere

subsidiară a conducătorului Chioroglo Edgar și contabilului Esaian Tatiana.

Or, atragerea la răspunderea subsidiară presupune răspunderea patrimonială a

membrilor organelor de conducere ale debitorului.

În acest sens, la caz prezintă relevanță și dispozițiile art. 1398 alin. (1) Codul

civil, potrivit cărui, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este

obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și

prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Răspunderea patrimonială reprezintă o formă a răspunderii civile delictuale,

care se angajează față de delincvenți, în rezultatul încălcării unei obligații legale cu

caracter patrimonial.

Așadar, în sensul dispozițiilor menționate, se subînțelege că pentru apariția

răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic. Acest rol îl îndeplinește temeiul

răspunderii delictuale. Temeiul răspunderii delictuale îl constituie componența

delictului civil, care la rândul său include: prejudiciu, fapta ilicită, raportul de

cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, și vinovăția. Acestea reprezintă condițiile

generale de antrenare răspunderii delictuale, iar lipsa unei condiții, potrivit regulii

generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepția cazurilor expres prevăzute de

lege, când răspunderea delictuală se poate angaja și în lipsa unor condiții.

În contextul condițiilor generale necesare pentru antrenarea răspunderii

delictuale este de menționat că nu poate exista răspunderea delictuală dacă nu s-a

produs un prejudiciu.

Astfel, pentru intervenția răspunderii membrilor organelor de conducere ale

debitorului, condițiile sus-enumerate trebuie întrunite cumulativ, iar lipsa uneia

conduce la lipsa răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la

apariția stării de insolvabilitate a debitorului.

Pentru ca instanța de insolvabilitate să se pronunțe asupra antrenării răspunderii

membrilor organelor de conducere ale debitorului, prin cererea de atragere la

răspundere subsidiară, trebuie să se dovedească condițiile întrunirii elementelor

răspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de

cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția. Prejudiciul constă, pentru

creditori, în angajarea societății în stare de insolvență, respectiv în lipsa sumelor

disponibile pentru plata obligațiilor exigibile către aceștia.

În situația în care cererea de antrenare a răspunderii membrilor organelor de

conducere va fi admisă, sumele de bani ce vor rezulta din executarea patrimoniului

8

membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea persoanei juridice

în insolvență intră în averea debitorului și sunt destinate pentru plata creanțelor

creditorilor.

Mai cu seamă la acest segment se va reține că condițiile angajării răspunderii

patrimoniale, presupune atragerea la răspundere patrimonială a membrilor organelor

de conducere, în vederea satisfacerii creanțelor neexecutate ale creditorilor, implicit,

și scopul urmărit de lege, în cazurile prevăzute la art. 15 alin. (1) și de art. 248 alin.

(1) Legea insolvabilității.

În această ordine de idei, este evident că atât în cadrul examinării cauzei, cât și

în cererea lichidatorului, nu s-a solicitat suma care ar putea fi încasată de la membrii

organelor de conducere a societății debitoare, pentru stingerea creanțelor creditorilor,

formulată în scopul antrenării răspunderii subsidiare a membrilor organelor de

conducere, care au contribuit la ajungerea persoanei juridice în stare de insolvență,

împrejurare ce face imposibilă atragerea la răspundere patrimonială a membrilor

organelor de conducere.

Pe cale de consecință, instanța de recurs va remarca că dispozitivul hotărârii

instanței de insolvabilitate nu indică suma creanțelor nestinse ce urmează a fi încasată

de la Chioroglo Edgar și Esaian Tatiana, fapt care în plus atestă că acesta are un

conținut incert, ce ar putea crea dificultăți și duce la imposibilitatea executării unei

asemenea hotărâri judecătorești de către executorul judecătoresc.

Mai mult că, și realizările practicii judecătorești la acest capitol reliefează că

este inadmisibilă adoptarea unei hotărâri judecătorești executarea căreia este pusă în

dependență de survenirea unor circumstanțe ulterioare.

Or, în cazul în care cererea de antrenare a răspunderii subsidiare este admisă,

hotărârea instanței de insolvabilitate va trebui să conțină mențiuni referitoare

deopotrivă la persoanele cărora le este imputabilă angajarea persoanei juridice în

stare de insolvabilitate, faptele care au determinat sau contribuit la starea de

insolvabilitate, precum și măsura în care persoanele responsabile vor fi obligate să

repare prejudiciul cauzat și să suporte o parte sau întreg pasivul neachitat.

Astfel, pronunțând hotărârea de atragere la răspundere subsidiară, instanța

judecătorească urma să dispună încasarea sumelor și să consemneze în dispozitiv, cu

cifre și litere, suma în moneda în care se percepe.

Sub aspectul celor relatate se stabilește că constatările instanței de

insolvabilitate nu conțin o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și

adoptării soluției la care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitate să

exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Pentru considerentele descrise, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

9

recursul, a casa hotărârea instanței de insolvabilitate și a remite pricina spre

rejudecare la Curtea de Apel Comrat ca instanță de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 5 alin. (9) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, dispozițiile privind incompatibilitatea nu sînt aplicabile instanței de

insolvabilitate care pronunță succesiv hotărâri în același dosar de insolvabilitate, cu

excepția rejudecării după casarea hotărârii în recurs.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 5 alin. (9) Legea insolvabilității nr. 149 din

29 iunie 2012, rejudecarea se va face de alt complet al instanței de insolvabilitate (alt

judecător).

La rejudecare, instanța urmează să țină cont de cele menționate și, rejudecând

litigiul supus examinării, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

decide:

Se admite recursul declarat de reprezentantul lui Chioroglo Edgar și Esaian

Tatiana, avocatul Colodeev Roman.

Se casează hotărârea Curții de Apel Comrat din 16 noiembrie 2016, în cadrul

procesului de insolvabilitate al societății cu răspundere limitată

,,Titanconstruct.com”, prin care s-a admis cererea administratorului insolvabilității

societatea cu răspundere limitată ”Titanconstruct.com”, Terzi Ivan, cu privire la

atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale

debitorului insolvabil și s-au atras Chioroglo Edgar și Esaian Tatiana la răspundere

subsidiară, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de insolvabilitate a Curții

de Apel Comrat, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Tatiana Vieru

judecători Valentina Clevadî

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

10