2ra-1590/23 — Rectificarea înregistrării din Registrul bunurilor imobile înregistrarea dreptului de proprietate și încasarea cheltuielilor de judecată

La 13 mai 2019, Natalia Machedon a depus cerere de chemare în judecată împotriva Bertei Fradis, intervenienți accesorii I.P. „Agenția Servicii Publice” și Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 6, solicitând rectificarea înregistrării din Registrul bunurilor imobile prin radierea dreptului de proprietate al Bertei Fradis asupra apartamentului nr. XXX din XXX XXX, înregistrarea dreptului de proprietate al Nataliei Machedon asupra aceluiași bun imobil și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, în temeiul certificatului nr. 206 din 22 octombrie 1991, emis de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 6, a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului, drept înregistrat la 25 octombrie 1991.

În iunie 2018 a constatat că în Registrul bunurilor imobile proprietar figurează Berta Fradis, în baza certificatului nr. 100 din 23 iulie 1991.

A reținut că, cererea adresată registratorului la 17 iulie 2018 privind radierea acestei înscrieri și înregistrarea dreptului reclamantei a fost respinsă, motiv pentru care a promovat acțiunea în rectificare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că rectificarea înregistrărilor din Registrul bunurilor imobile constituie atribuția registratorului, iar între reclamantă și Berta Fradis nu există raportul juridic obligațional invocat, apreciind că pretențiile au fost formulate împotriva unui pârât necorespunzător.

În motivarea cererii de apel, a susținut că Berta Fradis este pârâtul corespunzător în acțiunea în rectificare, invocând art. 441 alin. (3) și art. 430 alin. (5) din Codul civil.

A mai invocat că certificatul nr. 206 din 22 octombrie 1991 confirmă dreptul său de proprietate, iar pe certificatul nr. 100 din 23 iulie 1991, emis pe numele Bertei Fradis, este aplicată mențiunea „Stins”.

Prin decizia din 9 decembrie 2021, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul și a menținut hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 20 iulie 2022, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de Natalia Machedon, a casat decizia instanței de apel și a remis cauza la rejudecare, în alt complet de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că acțiunea a fost înaintată corect împotriva proprietarului înregistrat, însă probele administrate nu justifică rectificarea Registrului bunurilor imobile.

Curtea de Apel a constatat existența a două certificate referitoare la același apartament, dreptul Bertei Fradis fiind înscris în Registrul bunurilor imobile în baza certificatului nr. 100 din 23 iulie 1991, iar Natalia Machedon neprezentând probe suficiente care să demonstreze stingerea dreptului înregistrat ori existența unei erori tehnice evidente.

Instanța a mai reținut că mențiunea „Stins” aplicată pe certificatul nr. 100 nu prevalează, prin ea însăși, asupra datelor registrului, iar situația rezultată din certificatul nr. 206 din 22 octombrie 1991 nu înlătură contradicțiile dintre înscrisurile existente.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel este arbitrară și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

A subliniat că instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe, deși a examinat fondul litigiului și a reținut motive diferite de cele ale primei instanțe, că Berta Fradis este pârâtul corespunzător, iar contestarea în contencios administrativ a deciziei registratorului nu era necesară.

De asemenea, a susținut că mențiunea „Stins” de pe certificatul nr. 100 dovedește stingerea dreptului Bertei Fradis, că certificatul nr. 206 nu a fost anulat și trebuia valorificat ca titlu al dreptului său și că soluția contestată aduce atingere art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Articolul 433 alin. (1), lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Decizia motivată a instanței de apel a fost comunicată, prin intermediul poștei electronice, avocatului Nicolae Frumosu, care acționează în interesele Nataliei Machedon, la 18 septembrie 2023 (f.d. 14 verso, vol. II).

În aceste circumstanțe, recursul declarat la 6 noiembrie 2023 de Natalia Machedon, reprezentată de avocatul Nicolae Frumosu, se consideră depus în termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată reține că, din conținutul cererii de recurs rezultă că Natalia Machedon invocă expres temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând caracterul arbitrar al deciziei recurate și aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel prin prisma temeiurilor expres prevăzute de lege, fără a proceda la o nouă judecare a fondului. Recursul nu constituie o cale de atac destinată reevaluării circumstanțelor de fapt doar pentru motivul că partea propune o interpretare diferită a probelor.

Pentru incidența art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, nu este suficient dezacordul recurentului cu concluziile instanței de apel. Este necesar ca raționamentul hotărârii să fie lipsit de o justificare juridică inteligibilă ori ca aprecierea probelor să depășească în mod evident limitele unei evaluări judiciare rezonabile și să fie vădit incompatibilă cu materialele cauzei.

Raportând aceste exigențe la criticile formulate, Completul de judecată constată că susținerea privind caracterul arbitrar al deciziei, determinat de diferența dintre motivarea primei instanțe și cea a instanței de apel, este neîntemeiată.

În rejudecare, Curtea de Apel a reținut expres că acțiunea a fost înaintată corect împotriva proprietarului înregistrat și, în limitele competenței sale de control devolutiv, a examinat fondul pretențiilor. Menținerea dispozitivului de respingere a acțiunii, după completarea și corectarea raționamentului juridic, nu conferă prin sine deciziei caracter arbitrar, atât timp cât soluția adoptată este motivată prin circumstanțele și normele apreciate ca incidente.

Prin urmare, argumentul recurentei potrivit căruia Berta Fradis ar fi pârâtul corespunzător nu contrazice, ci coincide cu constatarea instanței de apel. Această critică nu este aptă să determine casarea deciziei recurate.

Nici critica referitoare la necesitatea contestării deciziei registratorului nu justifică admiterea recursului. Chiar dacă recurenta contestă raționamentul instanței de apel sub acest aspect, pasajul respectiv nu constituie unicul și nici temeiul determinant al soluției.

Or, Curtea de Apel a examinat distinct condițiile rectificării și materialul probator administrat, concluzionând că nu a fost demonstrată stingerea dreptului înregistrat al Bertei Fradis și nici o neconcordanță a registrului suficient probată pentru a dispune rectificarea solicitată.

Cu privire la mențiunea „Stins” aplicată pe certificatul nr. 100 din 23 iulie 1991, Completul reține că recursul urmărește atribuirea unei alte forțe probante acestui înscris decât cea reținută de instanța de apel.

Or, Curtea de Apel a confruntat certificatul cu datele Registrului bunurilor imobile și cu celelalte înscrisuri ale cauzei și a constatat că simpla mențiune nu demonstrează, în lipsa altor elemente privind temeiul și efectele juridice ale stingerii, încetarea dreptului înregistrat.

O asemenea apreciere poate fi contestată de parte, însă nu este, prin ea însăși, vădit nerezonabilă.

Referitor la certificatul nr. 206 din 22 octombrie 1991, instanța de apel nu a dispus anularea acestuia, ci i-a apreciat valoarea probatorie în contextul existenței a două înscrisuri concurente pentru același apartament și al situației registrale existente.

Referirea Curții de Apel la vârsta Nataliei Machedon la data de XXX XXX, privită izolat, nu este determinantă pentru soluția pronunțată, aceasta fiind întemeiată cumulativ pe contradicțiile dintre înscrisuri, lipsa probelor care să clarifice stingerea dreptului Bertei Fradis și inexistența unor elemente suficiente pentru a stabili că înscrierea din registru nu corespunde situației juridice reale.

În același sens, invocarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu demonstrează existența temeiului de la art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă. Pretenția recurentei presupune, mai întâi, stabilirea temeiului juridic pentru rectificarea registrului și a dreptului pretins asupra bunului, iar respingerea acțiunii ca urmare a aprecierii probelor administrate nu echivalează, în sine, cu o ingerință arbitrară în dreptul de proprietate.

În realitate, criticile din recurs reiau argumentele formulate în apel și solicită Curții Supreme de Justiție să prefere interpretarea recurentei asupra certificatelor nr. 100 și nr. 206, asupra datelor Registrului bunurilor imobile și asupra efectelor deciziei registratorului.

O asemenea solicitare tinde la o nouă apreciere a probelor, ceea ce excedează controlului de legalitate, în absența demonstrării unei aprecieri vădit nerezonabile în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Simpla enumerare a unor pretinse încălcări ale legii sau prezentarea unei interpretări alternative a probelor, fără demonstrarea caracterului determinant și evident nerezonabil al aprecierii efectuate de instanța de apel, nu este suficientă pentru a pune la îndoială legalitatea deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Natalia Machedon, reprezentată de avocatul Nicolae Frumosu, este vădit neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Natalia Machedon, reprezentată de avocatul Nicolae Frumosu. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător /semnătură/ Stela Procopciuc Judecători /semnătură/ Elena Croitor Ion Munteanu /semnătură/ Ion Munteanu