3ra-933/24 — Anularea actului administrativ s.a.

La 03 iulie 2020, Railean Vitalie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, terț Caletnic Adrian cu privire la anularea parțială a actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în funcție, compensarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii reclamantul a indicat că la 10 iunie 2020, prin ordinul nr.***** al Ministerului Afacerilor Interne „Cu privire la sancționarea disciplinară a unor angajați ai Direcției regionale ***** a IGPF al MAI”, în baza art.38 alin.(l) lit.j) din Legea nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, la punctul 2, s-a aplicat sancțiune disciplinară sub formă de concediere din funcția publică cu statut special, cu ridicarea legitimației de serviciu, ofițerului superior al Secției ***** a Direcției regionale ***** a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al MAI, inspector principal Railean Vitalie, pentru încălcarea prevederilor pct.11.5 subpct.1 1.5.2 din fișa postului, art.50 lit.a), c) și d) și art.52 alin.(l) lit.a), b) și g) din Legea nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pct.7 subpct.l), 2), 5), 7) și 9) din Codul de etică și deontologie al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.629/2017, pct.6 subpct.4), pct.7 subpct.12) și pct.39 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul MAI, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 07.06.2017, acțiuni manifestate prin adoptarea unui comportament impropriu statutului de polițist, contrar normelor etice acceptate și practicate în societate, manifestate prin admiterea unor acțiuni ce contravin prevederilor cadrului normativ în vigoare, precum și utilizarea automobilului de serviciu în scopuri personale și cauzarea daunelor proprietății persoanei.

La 15 iunie 2020, reclamantul s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne cu cerere prealabilă, solicitând anularea pct.2 al ordinului nr.***** din 10.06.2020 „Cu privire la sancționarea disciplinară a unor angajați ai Direcției regionale ***** a IGPF al MAI”, emis în privința sa, deși cererea a fost recepționată de către autoritatea emitentă, fapt confirmat prin ștampila Secției Management Documente al Direcției Management Instituțional al MAI, aplicată pe această cerere, totuși până la moment 1 nu a primit niciun răspuns la solicitările invocate în cererea prealabilă din care motiv s-a adresat în judecată cu prezenta acțiune.

Railean Vitalie apreciază ca fiind ilegal și pasibil anulării ordinul nr.***** din 10 iunie 2020 „Cu privire la sancționarea disciplinară a unor angajați ai Direcției regionale ***** a IGPF al MAI”, în partea pct.2, emis în privința dânsului, de către Ministerul Afacerilor Interne, din următoarele motive.

Prin aplicarea directă în privința dânsului a sancțiunii disciplinare „concedierea din funcția publică cu statut special” i s-a încălcat din start dreptul la muncă, ordinul contestat fiind emis arbitrar și prematur.

Ordinul MAI nr.***** din 10.06.2020, la punctul 2, este neîntemeiat, deoarece încalcă principiul prezumției nevinovăției garantat de lege și convențiile internaționale, potrivit căruia orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul la prezumția nevinovăției până când vinovăția sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanțiile necesare apărării sale.

Conducerea MAI a dispus inițierea anchetei de serviciu pentru stabilirea circumstanțelor cazului desfășurat la 22.04.2020. Totodată, la 23.04.2020, de către SUP a IP ***** al IGP a fost pornită cauza penală nr.*****, în baza indicilor infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) din Codul penal, fapt despre care s-a menționat în actul administrativ contestat.

În cauza penală nominalizată dânsul a fost recunoscut în calitate de bănuit, deși bănuirea incriminată nu a fost demonstrată.

Ordinul contestat a fost emis prematur, fără elucidarea tuturor circumstanțelor, deoarece până la emiterea acestuia și până la moment, nu există sentință definitivă de condamnare pe faptul infracțiunii pretins a fi comisă de către el.

În viziunea reclamantului la caz au fost încălcate prevederile art.38 alin.(l) lit.m) din Legea nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care statuează că raportul de serviciu al funcționarului public cu statut special poate să înceteze în cazul condamnării în baza unei sentințe judecătorești definitive pentru fapte ce discreditează calitatea de funcționar public cu statut special. De asemenea, au fost încălcate prevederile pct.88 din Hotărârea Guvernului nr.409/2017 cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul MAI, care reglementează că în cazul în care împotriva funcționarului este pornită urmărirea penală, poate avea loc suspendarea provizorie din funcție în condițiile prevăzute de art.200 din Codul de procedură penală. Totodată, potrivit pct.91 alin.(4) din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul MAI, la aplicarea sancțiunii disciplinare se va ține cont de gradul de vinovăție, care la fel, până la moment nu a fost dovedit de către organele de drept. 2

Potrivit pct.94 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul MAI, concedierea este o măsură disciplinară extremă și se aplică pentru încălcări sistematice ale disciplinei de serviciu.

Reclamantul a precizat că pe parcursul activității profesionale și-a exercitat conștiincios și corespunzător obligațiile de serviciu, nefiind sancționat disciplinar.

Afară de aceasta, este membru al Organizației Sindicale Primare a Direcției regionale ***** (*****) a Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne, iar la emiterea ordinului contestat, nu a fost consultat organul sindical.

Railean Vitalie consideră că a respectat prevederile Legii nr.283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră, ale Codului de etică și deontologie al funcționarului public cu statut special și ale Legii integrității nr.82 din 25.05.2017. Nu a comis abateri disciplinare prin care să denigreze onoarea și demnitatea Poliției de Frontieră. Nu a încălcat prevederile Legii nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

În contextul reținut, Railean Vitalie a solicitat admiterea acțiunii, anularea parțială a ordinului nr.***** din 10.06.2020 „Cu privire la sancționarea disciplinară a unor angajați ai Direcției regionale ***** a IGPF al MAI”, în partea punctului 2, emis de Ministerul Afacerilor Interne, prin care a fost concediat din funcția publică cu statut special al ofițerului superior al Secției ***** a DRN a IGP al Poliției de Frontieră al MAI, inspectorul principal Railean Vitalie și restabilirea în funcția deținută de ofițer superior al Secției ***** a DRN a IGP al Poliției de Frontieră al MAI.

Prin încheierea din 04 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de recuzare înaintată de avocata Gabriela Moldovan, în interesele lui Railean Vitalie, judecătorului Grigorii Cazacu de la examinarea prezentei cauzei de contencios administrativ (f.d.152-153, vol.I).

Prima instanță, cu trimitere la prevederile art.2, art.3, art.12 alin.(1) din Legea nr.283/2011 cu privire la Poliția de Frontieră, art.38 alin.(1) lit.k), art.50 lit.a), c) și d), art.52 alin.(1) și (2), art57, art.58 din Legea nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pct.4, 6, 7 din Hotărârea Guvernului nr.629 din 08.08.2017 pentru aprobarea Codului de etică și deontologie al funcționarului public cu statuat special din cadrul Ministerului 3 Afacerilor Interne, a menționat că potrivit normelor de drept enunțate angajatorul este în drept să sancționeze disciplinar salariații, optând pentru una dintre sancțiunile disciplinare, în condițiile legii, în cazul comiterii unei abateri disciplinare. Iar, la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul trebuie să țină cont de gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte circumstanțe obiective.

Prima instanță a stabilit că potrivit ordinului contestat reclamantului Railean Vitalie îi este imputat faptul că având calitatea de funcționar public cu statut special din cadrul MAI, a adoptat un comportament contrar normelor etice acceptate și practicate în societate, manifestate prin admiterea unor acțiuni ce contravin prevederilor cadrului normativ în vigoare, precum și utilizarea automobilului de serviciu în scopuri personale și cauzarea daunelor proprietății persoanei (*****), prin ce a comis o abatere disciplinară gravă, care prejudiciază grav imaginea MAI. Faptul sustragerii ***** a fost larg răspândit în spațiul mass-media și portalurile de știri ale Republicii Moldova, care a generat o opinie publică negativă față de întreg sistemul Afacerilor Interne. Vizitatorii platformelor informative, în comentariile postate și-au exprimat neîncrederea în organele de drept și au condamnat acțiunile infracționale ale angajaților MAI.

Circumstanțele stabilite au determinat angajatorul de a concluziona că Vitalie Railean a încălcat prevederile pct.11.5 subpct.11.5.2 din fișa postului, art.50 lit.a), c) și d), art.52 alin.(1) lit.a), b) și g) din Legea nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pct.7 subpct.1), 2), 5), 7) și 9) din Codul de etică și deontologie al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.629/2017, pct.6 subpct.4), pct. 7 subpct. 12) și pct.39 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul MAI, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 07.06.2017.

Analizând ordinul contestat în raport cu circumstanțele de fapt ale cauzei și normele legale raportate la speță, prima instanță a conchis că Ministerul Afacerilor Interne a emis ordinul nr.***** din 10.06.2020 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de concediere, la pct.2, în privința lui Vitalie Railean, în strictă conformitate cu legislația în vigoare.

Cu referire la argumentul reclamantului precum că de la emiterea ordinului contestat și nici până în prezent nu există o sentință de condamnare definitivă în privința lui, prima instanță a reținut prevederile art.38 alin.(1) lit.j) din Legea nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, potrivit cărora raportul de serviciu al funcționarului public cu statut special poate să înceteze pentru comiterea unei încălcări grave. Dreptul la muncă nu este unul absolut, acesta poate fi îngrădit în limitele stabilite de lege. Or, pentru o singură abatere disciplinară gravă funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne îi poate fi aplicată chiar și sancțiunea disciplinară „concediere din funcția publică cu statut special”. 4

Aici, prima instanță a subliniat că în cadrul anchetei de serviciu inițiate în privința lui Vitalie Railean cert s-a stabilit că acesta în calitate de funcționar public cu statut special din cadrul MAI, a adoptat un comportament contrar normelor etice acceptate și practicate în societate, manifestate prin admiterea unor acțiuni ce contravin prevederilor cadrului normativ în vigoare, precum și utilizarea automobilul de serviciu în scopuri personale și cauzarea daunelor proprietății persoanei, prin ce a comis o abatere disciplinară gravă, care prejudiciază grav imaginea MAI. Toate aceste încălcări constituie abateri disciplinare pentru comiterea cărora poate fi aplicată sancțiunea disciplinară cea mai aspră - concediere din funcția publică cu statut special. Din concluzia anchetei de serviciu, la aplicarea sancțiunii disciplinare cele mai aspre în privința lui Vitalie Railean, au fost luate în considerare toate împrejurările constatate în care au fost comise acțiunile ilegale.

Cele nominalizate supra a determinat instanța de fond de a deduce că angajatorul a respectat principiul comprehensibilității și transparenței acțiunilor, asigurând participarea neîngrădită la procedura administrativă a lui Vitalie Railean, prin asigurarea posibilității de a se apăra în privința faptei imputate, oferindu-i posibilitatea de a depune explicații în procedura disciplinară, precum și de a prezenta probe.

Prima instanță nu a reținut argumentul reclamantului precum că la emiterea ordinului contestat nu a fost consultat organul sindical, or, potrivit art.87 alin.(1) din Codul muncii, la concedierea salariaților membri de sindicat, angajatorul solicită în prealabil opinia consultativă a organului sindical din unitate, prin notificarea organului respectiv. De asemenea, Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr.158 din 22 iunie 1982 cu privire la încetarea raporturilor de muncă din inițiativa patronului stabilește doar obligația angajatorului de a notifica și, respectiv, de a consulta reprezentanții salariaților în cazul concedierii salariaților. Mai mult ca atât, la 08 decembrie 2017, Curtea Constituțională a pronunțat hotărârea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 87 din Codul muncii (sesizarea nr.88g/2017). În hotărârea vizată, Curtea a menționat că protecția salariaților nu poate fi asigurată prin neglijarea totală a intereselor angajatorului care, în limitele stabilite de lege, trebuie să dispună de autonomie în organizarea și funcționarea propriei instituții.

Astfel, Curtea a reținut că dreptul de veto al organelor sindicale este neproporțional scopului legitim de protecție a drepturilor salariaților în raport cu drepturile angajatorului în procesul de organizare a funcționării unității. Dreptul de veto al organelor sindicale la luarea deciziilor de concediere a salariaților încalcă prevederile articolelor 9, 46 și 126 din Constituție, care consfințesc libera inițiativă economică, libera activitate de întreprinzător și dreptul de proprietate. Lipsa acordului organului sindical la concedierea salariaților nu poate constitui în sine temei de restabilire automată în funcție. Curtea a reținut că pentru apărarea drepturilor și intereselor ocrotite de lege, în cazul unei concedieri abuzive, salariatul este în drept să formuleze o acțiune în justiție. Astfel, în situația în care instanța de judecată va 5 constata ilegalitatea concedierii, aceasta poate dispune restabilirea în funcție și repararea prejudiciului cauzat pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă.

Suplimentar, prima instanță a remarcat că funcționarii publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne posedă o pregătire și o cultură juridică specială. În virtutea acestei pregătiri, Vitalie Railean urma să estimeze care acțiuni trebuiau a fi calificate drept factori de risc, care prejudiciază organele de drept, precum și valorile sociale și morale ale profesiei. Or, obligația de a avea un comportament demn reiese din statutul pe care îl deține și funcția de conducere, care din start nu-i permitea reclamantului de a face abuz de aceasta, de admiterea acțiunilor sau inacțiunilor din partea funcționarului public cu statut special. Persoanele care exercită o activitate profesională trebuie să dea dovadă de o prudență mai mare în cadrul activității lor și este de așteptat ca acestea să-și asume riscurile inerente activității lor.

Nefiind stabilite temeiuri de anulare a pct.2 al ordinului nr.***** din 10.06.2020 cu privire la sancționarea disciplinară a unor angajați ai Direcției regionale ***** al IGPF al MAI, și ținând cont de cele constatate, prima instanță a concluzionat de a respinge integral acțiunea înaintată de Railean Vitalie, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 17 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de Railean Vitalie, reprezentat de avocata Gabriela Moldovan și menținută hotărârea din 16 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Instanța de apel cu referire la recursul lui Railean Vitalie împotriva încheierii din 04 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (prin care a fost respinsă cererea reclamantului cu privire la recuzarea judecătorului Cazacu Grigorii), a menționat că ultimul invocă faptul că la examinarea cauzei respective judecătorul Cazacu Grigorii are o poziție preconcepută în privința dânsului, deoarece anterior prin hotărârea din 11 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a respins acțiunea depusă de Z.S., colegul său de serviciu, care la fel a fost sancționat disciplinar prin ordinul MAI nr.***** din 10.06.2020, la pct.1.

Curtea de Apel Chișinău a considerat că motivele recuzării judecătorului Cazacu Grigorii de la examinarea cauzei în instanța de fond, invocate de Railean Vitalie, nu cad sub incidență prevederilor art.50 lit.c) și d) din Codul administrativ în coroborare cu art.50 alin.(1) lit.d) și e) CPC, or, ambele cauze examinate de către magistratul nominalizat au părți, obiecte de examinare și temeiuri distincte. Deși în ambele cauze vizează același ordin al MAI nr.***** din 10.06.2020, acesta urmează a fi apreciat individual prin prisma conduitei manifestate de către Railean Vitalie, or, unul dintre principiile de bază ale activității polițistului de frontieră promovat prin Legea nr.283/2011 cu privire la Poliția de Frontieră, este cel al răspunderii personale, iar argumentele apelantului precum că prin emiterea anterioară al hotărârii în privința lui Z.S., judecătorul are o opinie preconcepută, nu și-au găsit confirmare.

În această ordine de idei, Curtea de Apel Chișinău a considerat că la caz nu s- au constatat temeiuri pentru anularea încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 04 iunie 2021.

Cu referire la fondul cauzei, instanța de apel a stabilit că potrivit ordinului MAI nr.***** din 10.06.2020, la pct.2, lui Railean Vitalie i s-a imputat faptul că având calitatea de funcționar public cu statut special din cadrul MAI, a adoptat un comportament contrar normelor etice acceptate și practicate în societate, manifestate prin admiterea unor acțiuni ce contravin prevederilor cadrului normativ în vigoare, precum și utilizarea automobilului de serviciu în scopuri personale și cauzarea daunelor proprietății persoanei (*****), prin ce a comis o abatere disciplinară gravă, care prejudiciază grav imaginea MAI.

Potrivit materialelor din dosarul administrativ, faptul *****, a fost pe larg răspândit în spațiul mass-media și portalurile de știri ale Republicii Moldova, care a generat o opinie publică negativă față de întreg sistemul afacerilor interne. Vizitatorii platformelor informative, în comentariile postate și-au exprimat neîncrederea în organele de drept și au condamnat acțiunile prejudiciabile ale angajaților MAI.

În contextul stabilit, instanța de apel a conchis că la emiterea ordinului de sancționare lui Railean Vitalie, angajatorul corect a stabilit că ultimul a încălcat prevederile pct.11.5 subpct.11.5.2 din fișa postului, art.50 lit.a), c) și d), art.52 alin.(1) 7 lit.a), b) și g) din Legea nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pct.7 subpct.1), 2), 5), 7) și 9) din Codul de etică și deontologie al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.629/2017, pct.6 subpct.4), pct.7 subpct.12) și pct.39 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul MAI, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409/2017.

Instanța de apel nu a reținut argumentele apelantului Railean Vitalie precum că cauza penală ce-l vizează are o legătură directă cu ordinul de eliberare, iar în acest sens prima instanță eronat a dispus respingerea cererii cu privire la suspendarea cauzei, or, motivul eliberării din funcție nu a servit existența în privința reclamantului a unei cauze penale, ci rezultatele anchetei de serviciu care au confirmat în conduita lui Railean Vitalie admiterea acțiunilor care prejudiciază imaginea organelor afacerilor interne, fiind în acest sens aplicate dispozițiile art.38 alin.(1) lit.j) din Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr.288/2016, care statuează că raportul de serviciu al funcționarului public cu statut special poate să înceteze pentru încălcări repetate ale disciplinei de serviciu pe parcursul unui an sau pentru comiterea unei încălcări grave.

Au fost considerate irelevante și alegațiile reclamantului cu privire la achitarea dânsului în cadrul cauzei penale, or, prin decizia din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți a fost casată integral hotărârea din 19 mai 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, Railean Vitalie fiind recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.b) din Codul penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 700 unități convenționale echivalentul sumei de 35.000 de lei.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele invocate de Railean Vitalie precum că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că conducerea MAI a încălcat prevederile pct.88 din Hotărârea Guvernului nr.409/2017, deoarece din conținutul normei date de drept rezultă dreptul discreționar al angajatorului de a suspenda raporturile de muncă pe parcursul procesului penal, dar nu o obligație.

În contextul reținut, instanța de apel a rezumat că nu urmează să dea eficiență argumentului apelantului cu trimitere la pct.94 din Hotărârea Guvernului nr.409/2017, întrucât sunt rupte din context, fiind omisă sintagma „sau pentru comiterea unei abateri disciplinare grave”. Or, pentru o singură abatere disciplinară gravă inspectorului principal i se poate fi aplicată chiar și sancțiunea disciplinară cea mai aspră - „concediere din funcția publică cu statut special”.

Au fost apreciate critic argumentele apelantului precum că nu au fost demonstrate motivele care au stat la baza adoptării ordinului de concediere, or, în rezultatul anchetei de serviciu, inițiate în privința lui Railean Vitalie cert s-a stabilit că având calitatea de funcționar public cu statut special din cadrul MAI, ultimul a adoptat un comportament contrar normelor etice acceptate și practicate în societate, manifestate prin admiterea unor acțiuni ce contravin prevederilor cadrului normativ 8 în vigoare, precum și utilizarea automobilul de serviciu în scopuri personale și cauzarea daunelor proprietății persoanei, prin ce a comis o abatere disciplinară gravă, care prejudiciază grav imaginea MAI, iar probe care să demonstreze o conduită corespunzătoare statutului unui polițist de frontieră, nu au fost prezentate.

Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca fiind corecte concluziile autorității publice emitente în cadrul anchetei de serviciu, precum și la aplicarea sancțiunii disciplinare față de Railean Vitalie, fiind luate în considerare toate circumstanțele în care au fost comise acțiunile ilegale stabilite în cadrul procedurii administrative, reclamantului fiindu-i asigurat dreptul la apărare, nefiind privat în dreptul de a depune explicații în procedura disciplinară, precum și de a prezenta probe care să ateste o conduită corespunzătoare.

Curtea de Apel Chișinău a dedus că încălcările imputate apelantului/reclamant constituie abateri disciplinare pentru comiterea cărora poate fi aplicată sancțiunea disciplinară – concediere din funcția publică cu statut special, întrucât faptele constatate în rezultatele anchetei de serviciu pot fi apreciate ca fiind suficient de grave și care prejudiciază imaginea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră în circumstanțele în care informația respectivă a fost pe larg răspândită în mass media.

Pe final, instanța de apel a rezumat că prima instanță just a stabilit că Ministerul Afacerilor Interne a emis ordinul nr.***** din 10.06.2020, la pct.2, prin care s-a aplicat sancțiune disciplinară sub formă de concediere în privința lui Railean Vitalie, în strictă conformitate cu legislația în vigoare, nefiind constatate anumite ilegalități admise de către angajator.

Cauza a fost repartizată judecătorului Grigorii Cazacu, în privința căruia a fost formulată o cerere de recuzare, deoarece s-a expus asupra ordinului contestat prin hotărârea în baza cererii lui Z.S., în care figurează ambele nume „Z.S., împreună cu Railean Vitalie”, cu toate acestea, prin încheierea din 04.06.2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cererea de recuzare a fost respinsă ca neîntemeiată. 9

Recurentul consideră că prima instanță și instanța de apel nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea justă a prezentei cauze, soluția fiind bazată pe fapte generale prezentate de către pârât.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au ignorate prevederile pct.94 din Hotărârea Guvernului nr.409 din 07.06.2017 cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul MAI, potrivit cărora concedierea este o măsură disciplinară extremă şi se aplică pentru încălcări sistematice ale disciplinei de serviciu.

Instanțele de judecată au stabilit că MAI a emis ordinul nr.***** din 10.06.2020, la pct.2, în privința dânsului în strictă conformitate cu legislația în vigoare, motivând că din concluzia anchetei de serviciu, la aplicarea sancțiunii disciplinare au fost luate în considerare toate circumstanțele reale, împrejurările obiective în care au fost comise acțiunile ilegale, cu toate acestea nu au indicat ce anume a încălcat dânsul, care este fapta pentru care a fost sancționat.

Instanțele de judecată au considerat ca fiind legal și întemeiat ordinul de concediere contestat emis în privința dânsului, fără a ține cont de faptul că pe parcursul activității profesionale şi-a exercitat conștiincios și corespunzător obligațiile de serviciu, nefiind sancționat disciplinar pentru abateri prin care să denigreze onoarea şi demnitatea Poliţiei de Frontieră, respectând prevederile Legii nr.283/2011 cu privire la Poliția de Frontieră, ale Codului de etică şi deontologie al funcționarului public cu statut special, ale Legii cu nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Instanța de apel a conchis că la caz nu se atestă temeiuri de admitere a acțiunii, fără a lua în considerare că judecătorul Grigorii Cazacu, care anterior s-a expus asupra fondului cauzei, în baza acelorași probe prezentate de către părți, prin respingerea acțiunii analogice depuse de către colegul de serviciu Z.S. împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră privind anularea ordinului din 10.06.2020 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de concediere în privința lui Z.S., restabilirea în funcție, prin hotărârea din 11.03.2021.

În cererea de recuzare înaintată judecătorului Cazacu Grigorii a indicat că din momentul în care acesta a menționat numele său în textul hotărârii din 16.03.2023, emisă în cauza Z.S. vs Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră cu privire la anularea aceluiași ordin de concediere, deja a anticipat soluția în prezenta cauză, pronunțând astfel aceiași soluție asupra aceluiași ordin contestat, abordarea şi convingerea personală fiind deja preconcepută de către magistratul respectiv.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au ignorat faptul că ordinul de concediere contestat, nu a fost motivat de către angajator, nu a indicat temeiurile eliberării din serviciu, fiind emis prematur și arbitrar. 10

Railean Vitalie a indicat că intimatul/pârât nu a prezentat probe incontestabile prin care s-ar fi demonstrat faptul că pe parcursul activității sale în funcția deținută de ofițer superior al Secției ***** a Direcției regionale ***** a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră al MAI, a compromis imaginea organelor afacerilor interne sau a dat dovadă de un comportament impropriu funcționarului public.

Afară de aceasta, cererea de apel a fost repartizată spre examinare aceluiași complet de judecători a Curții de Apel Chișinău, care anterior s-a expus asupra apelului depus de Z.S. în cauza civilă vizată supra, înaintând în acest sens judecătorilor respectivi cerere de recuzare, care a fost respinsă. La 18 aprilie 2024, s- a prezentat la ședință, însă din anunțul Curții de Apel Chișinău a aflat că ședința se amână din motivul imposibilității formării completului de judecată. Abia la 24 septembrie 2024, aflându-se în incinta Curţii de Apel Chișinău a depistat că la 17.07.2024 a fost emisă decizie, în absența dânsului, fără a fi înștiințat, fiind încălcată în așa mod procedura de citare legală, lipsindu-l de a participa activ în proces, de a depune probe şi de a-și expune poziția în apărarea sa.

În drept, Railean Vitalie, reprezentat de avocata Gabriela Moldovan, și-a întemeiat recursul pe prevederile art.2451 alin.(1) lit.a) și d) din Codul administrativ, potrivit cărora recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Articolul 245 din Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Articolul 2451 din Codul administrativ: 11 „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) şi d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță şi instanţa de apel este obligatorie pentru instanţa de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiţie examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanţa de judecată contrar prezentului cod.”

Articolul 246 alin.(1) și (2) lit.h) din Codul administrativ: „(1) Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se comunică părților. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”

La 17 octombrie 2024, Curtea de Apel Chișinău a notificat decizia integrală (motivată) din 17.07.2024, la adresa electronică a reprezentantului recurentului Railean Vitalie, avocata Gabriela Moldovan (e-mail: *****) indicată în mandatul avocațial și lucrările dosarului, fapt ce rezultă din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexată la dosar (f.d.146, vol.II).

Prin urmare, recursul (motivat) declarat de Railean Vitalie, reprezentat de avocata Gabriela Moldovan, la 26 septembrie 2024, a fost depus în interiorul termenului prevăzut la art.245 din Codul administrativ, nefiind necesară repunerea acestuia în termen.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, 12 dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recurentul Railean Vitalie, reprezentat de avocata Gabriela Moldovan, în susținerea recursului a făcut trimitere la prevederile art.2451 alin.(1) lit.a) și d) din Codul administrativ, potrivit cărora recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

În recurs Railean Vitalie, reprezentat de avocata Gabriela Moldovan, nu a precizat cum interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curţii Supreme de Justiţie. Pe lângă acestea, analizând practica judiciară a Curții Supreme de Justiție, Completul de judecată nu a stabilit că decizia contestată ar fi contrară jurisprudenței Curții.

Completul de judecată ține să sublinieze că nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la admiterea recursului, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru soluția din hotărârea contestată, îi revine recurentului obligația să convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

Referitor la temeiul invocat de recurent de la art.245¹ alin.(1) lit.d) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii nr. 246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, în această categorie intră hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și 13 gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.

Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art.245¹ alin.(1) lit.d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

La caz, Railean Vitalie invocă aprecierea arbitrară a circumstanțelor și interpretarea eronată a cadrului legal care a servit temei pentru emiterea ordinului nr.***** din 10.06.2020 al MAI „Cu privire la sancționarea disciplinară a unor angajați ai Direcției regionale ***** a IGPF al MAI”, în special la punctul 2, emis în privința dânsului, care de altfel reprezintă o opinie subiectivă a recurentului, manifestată prin dezacordul acestuia cu decizia instanței de apel. Or, în lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi admis.

Cu privire la argumentul recurentului precum că instanța de apel a încălcat procedura de citare legală pentru ședința de judecată din 17.07.2024, Completul de judecată reține că la actele cauzei se regăsește citația pentru ședința de judecată nominalizată, expediată la 11 iulie 2024, ora 13.37, la poșta electronică a reprezentantului recurentului/apelant Railean Vitalie, avocatei Gabriela Moldovan (f.d.114, vol.II).

Referitor la argumentul recurentului precum că același complet de judecată a Curții de Apel Chișinău a examinat atât prezenta cauză, cât și cauza conexă intentată la acțiunea depusă de Z.S., obiectul de examinare fiind același ordin de concediere contestat de către ambii, Curtea Supremă de Justiție reține că cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea lui Z.S. vs Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție și încasarea plăților salariale, în ordine de apel, a fost examinată de completul de judecători a Curții de Apel Chișinău în componența: A. Bostan, V. Negru, E. Palanciuc (f.d.83-94, vol.II), pe când în prezenta cauză de către completul de judecători a Curții de Apel Chișinău în componență: G. Mîra, A. Braga, V. Sîrbu, adică de către alți judecători ai Curții de Apel Chișinău (f.d.124-142, vol.II).

Cât privește argumentul recurentului precum că în cererea de recuzare înaintată judecătorului Cazacu Grigorii a indicat că din momentul în care acesta a menționat numele său în textul hotărârii din 16.03.2023, emisă în cauza Z.S. vs Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră cu privire la anularea aceluiași ordin de concediere, deja a anticipat soluția în prezenta 14 cauză, pronunțând astfel aceiași soluție asupra aceluiași ordin contestat, abordarea şi convingerea personală fiind deja preconcepută de către magistratul respectiv, Completul de judecată remarcă că judecătorul Cazacu Grigorii în hotărârea vizată din 16.03.2023 s-a expus în privința legalității ordinului nr.***** din 10.06.2020, doar în partea pct.1 din acesta, contestat de Z.S., și doar în privința acțiunilor acestuia și împrejurărilor care au stat la baza emiterii ordinului.

Completul de judecată constată că criticile recurentului, astfel cum sunt formulate, nu se circumscriu niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art.2451 din Codul administrativ, și prin urmare, nu sunt apte să influențeze admisibilitatea acestuia. Deci, recursul depus de către Railean Vitalie, reprezentat de avocata Gabriela Moldovan, nu susține filtrul admisibilității.

Pe latura procesuală a recursului, Completul de judecată mai reține că argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art.2451 din Codul administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond, criticile se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art.6§1 din Convenție.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat de instanța de apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o decizie neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curţii de Apel Chișinău şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea 15 aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile 16CtEDO Golder c. Regatului Unit, 1975, § 38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național şi de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 CțEDO (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §§ 31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art.230 şi art.246 alin.(2) lit.h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Railean Vitalie, reprezentat de avocata Gabriela Moldovan. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Elena Croitor 16