2ra-32/25 — Încasarea datoriei exercitarea dreptului de ipoteca și evacuarea declararea nulității contractului de ipoteca și a acordurilor adiționale

La 15 septembrie 2015, B.C. „Unibank” S.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva S.C. „Burcak-Com” S.R.L., Cîvîrjic Mihail și Cîvîrjic Olga, solicitând, cu completările și modificările ulterioare, încasarea în mod solidar a datoriei în sumă de 4 711 682,67 lei, inclusiv din contul bunurilor ipotecate, precum și evacuarea pârâților și a altor persoane din bunurile ipotecate. La 14 iulie 2016, S.C. „Burcak-Com” S.R.L. a depus cerere reconvențională împotriva B.C. „Unibank” S.A. privind declararea nulității contractului de ipotecă nr. 10/11-CL-1 din 16 iunie 2011 și a tuturor acordurilor adiționale la acesta.

În motivarea acțiunii, banca a indicat că, în baza contractului de credit nr. 51/14 din 4 aprilie 2014, a acordat S.C. „Burcak-Com” S.R.L. un credit în sumă de 2 350 000 lei, cu termen final de rambursare la 4 aprilie 2016, obligațiile fiind garantate, între altele, prin fidejusiunea și ipoteca constituită de Cîvîrjic Mihail și Cîvîrjic Olga asupra bunurilor imobile situate în mun. Ceadîr-Lunga, str. Lenin, nr. 116A. Ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale, banca a solicitat recuperarea datoriei și valorificarea garanțiilor.

Prin cererea reconvențională, S.C. „Burcak-Com” S.R.L. a susținut, în esență, că actul de ipotecă ar fi fost încheiat sub influența erorii, întrucât nu ar fi existat intenția extinderii grevării în modalitatea prevăzută la pct. 4 al contractului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut existența raporturilor contractuale de credit și a garanțiilor constituite pentru executarea obligațiilor S.C. „Burcak-Com” S.R.L., precum și neexecutarea obligației de rambursare în termenii conveniți.

Instanța a considerat că retragerea licenței B.C. „Unibank” S.A. nu înlătură capacitatea acesteia de a recupera activele în procesul de lichidare, lichidatorul fiind îndreptățit să urmărească creanțele băncii.

Totodată, a apreciat că pretinsa eroare la încheierea contractului de ipotecă nu a fost demonstrată prin probe, contractul și acordurile adiționale fiind autentificate notarial, semnate fără rezerve și executate în raporturile ulterioare dintre părți.

În motivarea apelului, a susținut că, după retragerea licenței, B.C. „Unibank” S.A. nu ar mai fi fost în drept să urmărească independent creanța, fiind obligată, în opinia apelantului, să înstrăineze datoriile debitoare ori să prezinte autorizarea Băncii Naționale pentru renunțarea la drepturile asupra activelor.

De asemenea, a reiterat că contractul de ipotecă ar fi fost încheiat sub influența erorii, că pct. 4 al acestuia nu ar fi fost negociat și că instanța de fond ar fi apreciat greșit probele privind întinderea consimțământului debitorilor ipotecari.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că probele cauzei confirmă acordarea creditului, existența garanțiilor și neexecutarea obligațiilor contractuale, iar calculele datoriei nu au fost infirmate prin probe pertinente.

Curtea de Apel a constatat că contractul de ipotecă a fost autentificat notarial și înregistrat, iar Cîvîrjic Mihail și Cîvîrjic Olga au declarat în fața notarului că au citit și au înțeles conținutul și consecințele acestuia; în plus, ulterior au fost încheiate acte juridice de creditare garantate prin aceleași bunuri, împrejurări incompatibile cu pretinsa eroare asupra naturii ori obiectului garanției.

Cu privire la capacitatea B.C. „Unibank” S.A., instanța de apel a reținut că, potrivit Legii instituțiilor financiare nr. 550/1995, banca rămâne subiect de drept pe durata lichidării, în măsura necesară recuperării și lichidării activelor, iar lichidatorul are dreptul de a intenta acțiuni pentru recuperarea creanțelor.

Totodată, apelantul nu a demonstrat radierea băncii din Registrul de stat al persoanelor juridice. În consecință, instanța de apel a considerat că prima instanță a elucidat circumstanțele relevante și a motivat suficient soluția adoptată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că hotărârile instanțelor inferioare sunt arbitrare și se bazează pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

În esență, a reiterat că, după retragerea licenței, B.C. „Unibank” S.A. nu ar mai fi avut dreptul să urmărească de sine stătător creanța, că procesul urma să fie încetat pentru lipsa capacității de folosință a reclamantei, precum și că instanțele au respins nejustificat argumentele privind nulitatea contractului de ipotecă pentru eroare.

De asemenea, a reproșat instanțelor că nu ar fi verificat și motivat toate circumstanțele relevante și a invocat garanțiile procesului echitabil și obligația instanțelor de a examina efectiv argumentele esențiale ale părților.

Prin referința nr. 0815/064 din 12 mai 2025, B.C. „Unibank” S.A., în proces de lichidare, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

În susținerea poziției sale, intimata a arătat că recurentul reia, în esență, aceleași argumente examinate și respinse de instanțele inferioare, fără a demonstra existența unei erori care să se încadreze în art. 432 din Codul de procedură civilă.

A susținut că instanța de apel a verificat circumstanțele și raporturile juridice relevante, a apreciat probele în ansamblu și a răspuns chestiunilor determinante pentru soluționarea litigiului.

Totodată, a relevat că măsurile de recuperare a creanțelor băncii în proces de lichidare sunt permise de Legea instituțiilor financiare și că simpla nemulțumire față de soluția pronunțată nu poate fundamenta recursul.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Articolul 433 alin. (1), lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Decizia motivată a instanței de apel a fost comunicată recurentului Cîvîrjic Mihail la 10 decembrie 2024, fapt confirmat prin avizul de recepție a trimiterilor poștale anexat la materialele cauzei (f.d. 104, Vol. V).

În aceste condiții, recursul declarat de avocatul Covaliov Vitali, în interesele lui Cîvîrjic Mihail, la 21 ianuarie 2025, se consideră depus în termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Examinând motivele cererii de recurs prin prisma art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată constată că recurentul a invocat expres temeiul prevăzut la lit. e), susținând caracterul arbitrar al deciziei contestate și aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată reține că art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă nu transformă recursul într-un al treilea grad de jurisdicție asupra situației de fapt.

Pentru incidența acestui temei este necesar ca recurentul să identifice o eroare evidentă și determinantă în aprecierea probelor ori o deficiență de asemenea gravitate încât concluzia instanței de apel să depășească limitele unei evaluări judiciare rezonabile. Faptul că partea propune o interpretare diferită a probelor sau consideră că acestea trebuiau să conducă la o altă soluție nu demonstrează, prin el însuși, caracterul arbitrar al hotărârii.

În speță, critica referitoare la pretinsa lipsă a capacității B.C. „Unibank” S.A. de a urmări creanța după retragerea licenței a primit un răspuns expres și argumentat din partea instanței de apel.

Curtea de Apel a interpretat dispozițiile Legii nr. 550/1995 în sensul că banca își păstrează personalitatea și capacitatea juridică pe durata lichidării, în măsura necesară dobândirii, recuperării și lichidării activelor, iar lichidatorul dispune de atribuții pentru valorificarea creanțelor, inclusiv prin sesizarea instanței de judecată. Recurentul nu indică o probă determinantă ignorată de instanța de apel și nici nu demonstrează radierea băncii din Registrul de stat al persoanelor juridice, ci reiterează interpretarea juridică susținută anterior în apel.

Nici argumentele referitoare la nulitatea contractului de ipotecă pentru eroare nu relevă o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. Instanța de apel a raportat această critică la împrejurări concrete: autentificarea notarială și înregistrarea contractului, consemnarea faptului că debitorii ipotecari au citit și au înțeles conținutul actului, lipsa contestării sale o perioadă îndelungată și încheierea ulterioară a unor raporturi de credit garantate prin aceleași bunuri.

Recursul nu identifică un element probator decisiv care ar fi fost omis ori denaturat, ci urmărește substituirea aprecierii instanțelor inferioare cu propria apreciere a recurentului.

Cu privire la susținerea că instanțele nu ar fi răspuns tuturor argumentelor, Completul observă că decizia recurată examinează chestiunile esențiale pentru soluționarea cauzei: existența și întinderea obligației de plată, neexecutarea contractului de credit, efectele fidejusiunii și ipotecii, capacitatea băncii aflate în lichidare de a-și recupera creanțele, precum și motivele de nulitate invocate prin cererea reconvențională.

Obligația de motivare nu presupune un răspuns separat la fiecare formulare a părții, fiind suficient ca raționamentul hotărârii să permită înțelegerea motivelor decisive ale soluției, exigență respectată în cauză.

Referirea recurentului la principiile contradictorialității, egalității armelor și dreptului la un proces echitabil nu este însoțită de indicarea unei limitări procesuale concrete care să fi împiedicat prezentarea poziției ori administrarea mijloacelor de apărare.

Din criticile formulate rezultă, în realitate, dezacordul cu concluziile la care instanțele au ajuns după examinarea probatoriului și a normelor aplicabile, iar nu existența unei deficiențe structurale a procedurii.

Prin urmare, motivele recursului nu demonstrează că decizia Curții de Apel Cahul ar fi lipsită de o bază juridică ori de o legătură inteligibilă între faptele constatate, normele aplicate și soluția pronunțată.

Criticile invocate tind la o nouă examinare a fondului cauzei și la o reapreciere a probelor, operațiuni care excedează limitelor controlului de legalitate exercitat de Curtea Supremă de Justiție în procedura de recurs.

În consecință, Completul de judecată constată că temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă nu este incident, iar recursul nu conține critici apte să justifice intervenția instanței supreme asupra deciziei contestate, fiind vădit neîntemeiat în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de avocatul Covaliov Vitali, în interesele lui Cîvîrjic Mihail, urmează a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Covaliov Vitali, în interesele lui Cîvîrjic Mihail, împotriva deciziei din 18 octombrie 2024 a Curții de Apel Cahul. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător /semnătură/ Stela Procopciuc Judecători /semnătură/ Elena Croitor Ion Munteanu /semnătură/ Ion Munteanu