Tartaglia împotriva Italiei și alte 2 cereri

Publicat la 22 septembrie 2025 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 5296/20 Sandro TARTAGLIA împotriva Italiei și a altor două cereri (a se vedea lista anexată) comunicată la 2 septembrie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cerințele se referă la prevederea condamnării reclamanților pentru abuzul de poziție oficială în temeiul articolului 323 din Codul Penal („CC”). Reclamanții au fost în judecată, , printre altele , pe baza numărului de abuzuri de poziție oficială ( abuso di officio ) infracțiunile au fost prevăzute de art. 323 din CC și a pedepsit funcționarul public sau persoana responsabilă pentru un serviciu public ( incaricato di pubblico servizio ) care a obținut în mod intenționat un avantaj financiar nejustificat acționând în încălcarea normelor legale de conduită în desfășurarea funcțiilor sale.

Reclamanții au fost acuzați în calitate de director general (domnul Tartaglia, „primul reclamant”), de președintele consiliului de auditori (domnul Carlesso, al doilea reclamant) și de șef al serviciilor (domnul Campedelli, „al treilea reclamant”) a unei întreprinderi speciale create de municipiul Verona (Azienda Speciale del Comune di Verona – denumit în continuare „AGEC” ) în temeiul secțiunii 114 din decretul legislativ nr. 267 din 2000 au fost acuzați că au manipulat selecția 2012 pentru numirea noului director general al AGEC, acționând în încălcarea normelor privind publicitatea, imparțialitatea și echitatea procedurii prevăzute de legea care reglementează recrutare în administrația publică.

Judecătorul Verona pentru audierea preliminară, în urma procesului în cadrul procedurii de rezumat, a constatat că reclamanții sunt vinovați, având în vedere faptul că, având în vedere rolurile lor, și având în vedere faptul că AGEC ar putea fi caracterizată, în esență, ca parte a unei administrații publice (în forma unei „entități publice non-economice”; ente publique non economico ), au fost încheiate elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de poziție oficială. Curtea de Apel din Veneția a susținut condamnarea, precum și Curtea de Casație prin hotărâre nr. 35095 din 29 aprilie 2019, depusă la registrul la 31 iulie 2019. Pe parcursul procedurii, reclamanții au susținut că condamnarea lor nu are nicio bază juridică, întrucât AGEC ar trebui să fie caracterizată ca o „entitate economică publică” (ent public economico ), adică un actor privat, care nu este obligat de normele care reglementează performanța administrației publice.

, hotărârile nr. 931 din 2011 și nr. 712 din 2012) și de către Diviziunile Civile Combinate ale Curții de Casație (între altele , hotărârile nr. 14101 din 2006, și nr. 96 din 2011), în care întreprinderile speciale în temeiul articolului 114 din decretul legislativ nr. 267 din 2000 au fost caracterizate ca actori privați sau în care recrutarea angajaților lor au fost considerate ca fiind supuse dreptului civil, mai degrabă decât dreptului public.

Instanțele interne și-au respins cererile, subliniind legăturile strânse care leagă AGEC cu municipalitatea Verona și se bazează pe hotărâri diferite de către Consiliul de Stat (între altele, hotărârile nr. 4850 din 2000, nr. 820 din 2014, nr. 1842 din 2015 și nr. 4435 din 2017) și de diviziunile civile combinate ale Curții de Casație (în special , hotărârea nr. 15105 din 2005, nr. 6573 din 2006, și nr. 48036 din 2014), conform căreia întreprinderile speciale instituite de municipalități au fost considerate ca fiind incluse în noțiunea de administrație publică. Curtea de Casație, care se bazează pe propria jurisprudență (denumită în continuare hotărârea nr. 38431 din 2017, nr. 39350 din 2017 și nr. 58235 din 2018) au observat că, în orice caz, reclamanții ar trebui să fie caracterizați ca funcționari publici sau cel puțin ca persoane responsabile de o slujbă publică.

În temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 7 din Convenție, reclamanții se plâng de neprevăzurea caracterizării AGEC ca entitate publică neeconomică și, în consecință, de condamnarea lor pentru abuz de poziție oficială care, în opinia lor, rezultă din aplicarea unei linii de jurisprudență nefavorabile a apărut ulterior la acțiunile lor. Primul reclamant se plânge în continuare că Curtea de Casație l-a inclus în categoriile de funcționari publici și de persoane responsabile de un serviciu public care se bazează pe o linie de jurisprudență posterioră la timpul material. Cononov v. Letonia [GC], nr. 36376/04, § 187, CEDH 2010)? 1.1.

În special, dispozițiile relevante pe baza cărora instanța internă a condamnat reclamanții (denumit în continuare art. 323 din Codul penal și dispozițiile menționate în acest articol, adică dispozițiile care definesc întreprinderile speciale și noțiunea de „administrație publică”) definesc cu suficientă precizie domeniul lor de aplicare (a se vedea Avizul consultativ cu privire la utilizarea tehnicei de „referință la blanket” sau „legislație prin referință” în definiția unei infracțiuni și a standardelor de comparație între dreptul penal în vigoare la momentul comisionării infracțiunii și a dreptului penal modificat [GC], cererea nr. P16-2019-001, Curtea Constituțională Armeniană, §§ 72 și suiv., 29 mai 2020; compară Žaja c. Croația , nr. 37462/09, în amendă , 4 octombrie 2016 , și Kokkinakis v. Grecia , 25 mai 1993, § 40, Serie A nr. 260-A)?

Având în vedere legislația internă relevantă și interpretarea instanței interne cu privire la aceasta la momentul material, ar putea reclamanții să prevădă, dacă este necesar, cu consiliere juridică adecvată, că acțiunile lor ar putea să le facă responsabile în mod penal (a se vedea Žaja , citată mai sus , § 102; compare Contrada v. Italia (n. , nr. 66655/13, § 75, 14 aprilie 2015; Tristan v. Republica Moldov , nr. 13451/15, §§ 62-64, 4 iulie 2023)? Apendice Lista cererilor: Nr. cerere nr. Denumirea cazului Lodged on Candidat An of Residence Nationality Reprezentat de 5296/20 Tartaglia v. Italia 17/01/2020 Sandro TARTAGLIA 1955 Vérone Italian Emanuele FRAGASSO 7891/20 Carlesso v. Italia 30/01/2020 Marco CARLESSO 1978 Vérone Italian Iolanda DE FRANCESCO 8726/20 Campedelli c. Italia 31/01/2020 Stefano CAMPEDELLI 1959 Vérone Italian Federico LUGOBONI

Published on 22 September 2025

FIRST SECTION

Application no. 5296/20 Sandro TARTAGLIA against Italy and 2 other applications (see list appended) communicated on 2 September 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications concern the foreseeability of the applicants’ conviction for abuse of official position under Article 323 of the Criminal Code (“the CC”). The applicants were brought to trial, inter alia , on a count of abuse of official position ( abuso di ufficio ). The offence was provided for by Article 323 of the CC and it punished the public official, or the person responsible for a public service ( incaricato di pubblico servizio ) who intentionally obtained an undue financial advantage by acting in violation of statutory rules of conduct in the discharge of his or her functions.

The applicants were charged in their capacity of general director (Mr Tartaglia, “the first applicant”), president of the board of auditors (Mr Carlesso, “the second applicant”) and head of services (Mr Campedelli, “the third applicant”) of a special undertaking created by the Verona municipality ( Azienda Speciale del Comune di Verona – hereinafter “AGEC ” ) under Section 114 of Legislative Decree no. 267 of 2000. In these capacities they were accused of having manipulated the 2012 selection for the appointment of the new general director of AGEC, acting in breach of the rules on publicity, impartiality and fairness of the procedure prescribed by the law governing recruitment in the public administration.

The Verona judge for the preliminary hearing, following trial under the summary procedure, found the applicants guilty as charged, considering that, given their roles, and given the fact that AGEC could be characterised, in substance, as part of a public administration (in the form of a “non-economic public entity”; ente pubblico non economico ), the constitutive elements of the offence of abuse of official position had been made out. The Venice Court of Appeal upheld the conviction, as did the Court of Cassation by judgment no. 35095 of 29 April 2019, filed with the registry on 31 July 2019. Throughout the proceedings the applicants contended that their conviction had no legal basis, since AGEC should be characterised as a “public economic entity” ( ente pubblico economico ), that is a private actor, not bound by the rules governing the performance of the public administration.

In support of their contention, they relied on judgments by the Council of State ( inter alia , judgments no. 931 of 2011 and no. 712 of 2012) and by the Combined Civil Divisions of the Court of Cassation ( inter alia , judgments no. 14101 of 2006, and no. 96 of 2011), in which special undertakings under Section 114 of Legislative Decree no. 267 of 2000 had been characterised as private actors, or in which the recruitment of their employees had been considered as being subjected to civil law rather than to public law.

The domestic courts dismissed their claims, emphasising the tight links connecting AGEC to the Verona municipality and relying on different judgments by the Council of State ( inter alia , judgments no. 4850 of 2000, no. 820 of 2014, no. 1842 of 2015, and no. 4435 of 2017) and by the Combined Civil Divisions of the Court of Cassation ( inter alia , judgments no. 15105 of 2005, no. 6573 of 2006, and no. 48036 of 2014), according to which special undertakings instituted by municipalities had been considered as falling within the notion of public administration. The Court of Cassation, relying on its own case-law ( inter alia , judgments no. 38431 of 2017, no. 39350 of 2017, and no. 58235 of 2018), observed that, in any event, the applicants should be characterised as public officials or at least as persons responsible for a public service.

Under Article 6 § 1 and Article 7 of the Convention, the applicants complain of the unforeseeability of the characterisation of AGEC as a non-economic public entity and, consequently, of their conviction for abuse of official position which, in their view, stemmed from the application of an unfavorable line of case-law arisen subsequently to their actions. The first applicant further complains that the Court of Cassation had included him within the categories of public officials and persons responsible for a public service relying on a line of case-law posterior to the material time.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was there a sufficiently clear and accessible legal basis for the applicants’ conviction, as required by Article 7 § 1 of the Convention (see Kononov v. Latvia [GC], no. 36376/04, § 187, ECHR 2010)? 1.1.

In particular, did the relevant provisions on the basis of which the domestic courts convicted the applicants (namely, Article 323 of the Criminal Code and the provisions referred to therein, that is the provisions defining special undertakings and the notion of “public administration”) define with sufficient precision their scope (see Advisory opinion concerning the use of the “blanket reference” or “legislation by reference” technique in the definition of an offence and the standards of comparison between the criminal law in force at the time of the commission of the offence and the amended criminal law [GC], request no. P16-2019-001, Armenian Constitutional Court, §§ 72 et seq., 29 May 2020 ; compare Žaja v. Croatia , no. 37462/09, § 97 in fine , 4 October 2016; and Kokkinakis v. Greece , 25 May 1993, § 40, Series A no. 260-A)?

2. In the light of the relevant domestic law and of the domestic court’s interpretation of it at the material time, could the applicants foresee, if need be with appropriate legal advice, that their actions could make them criminally liable (see Žaja , cited above, § 102; compare Contrada v. Italy (no. 3) , no. 66655/13, § 75, 14 April 2015; Tristan v. the Republic of Moldov a , no. 13451/15, §§ 62-64, 4 July 2023)? APPENDIX List of applications: No. Application no. Case name Lodged on Applicant Year of Birth Place of Residence Nationality Represented by 1. 5296/20 Tartaglia v. Italy 17/01/2020 Sandro TARTAGLIA 1955 Vérone Italian Emanuele FRAGASSO 2. 7891/20 Carlesso v. Italy 30/01/2020 Marco CARLESSO 1978 Vérone Italian Iolanda DE FRANCESCO 3. 8726/20 Campedelli v. Italy 31/01/2020 Stefano CAMPEDELLI 1959 Vérone Italian Federico LUGOBONI