Publicat la 22 septembrie 2025 PRIMEA SECȚIUNE Cereri nr. 2001/23 și 31914/23 Ivo SANADER împotriva Croației și Zsolt Tamás HERNÁDI împotriva Croației depuse la 30 decembrie 2022 și, respectiv, 11 august 2023 comunicate la 2 septembrie 2025 OBIECTUL CAZULUI Cerințele se referă la procedurile penale efectuate împotriva reclamanților în ceea ce privește acuzațiile de corupție în legătură cu acordurile încheiate în ianuarie 2009 între guvernul croat și o societate maghiară de petrol și gaz MOL, prin care MOL a dobândit controlul asupra unei companii petroliere croate INA. Procedura, denumită în mod comun „INA-MOL”, a atras o mare publicitate. Procedura penală în cauză Dl Sanader (aplicant în cererea nr. 2001/23, Prim-ministrul Croației la momentul respectiv), a fost judecat singur și a fost condamnat de o hotărâre care a devenit finală în 2014. În iulie 2015, condamnarea sa a fost anulată de Curtea Constituțională care a susținut că instanța inferioară nu ar fi trebuit să înceapă examinarea vinovăției sau nevinovăției reclamantului cu concluzia că acordurile dintre Guvernul croat și MOL sunt contrare intereselor Croației, deoarece aceasta a început diferența dintre răspunderea individuală a reclamantului pentru infracțiunile penale de primire a mităi și responsabilitatea politică a guvernului croat pentru încheierea acordurilor și a instrumentat interesul statului în scopul de a dovedi, în cadrul procedurilor penale, vinovăția dlui Sanader. În decembrie 2015, judecata împotriva dlui Sanader s-a alăturat la procesul împotriva dlui Hernádi (în cererea nr. 31914/23, un național maghiar și președintele și directorul executiv al MOL). La 27 decembrie 2019, reclamanții au fost condamnați pentru sută și condamnați la închisoare pe baza următoarelor concluzii: până la 30 octombrie 2008, cel târziu, dl Sanader a acceptat o mită de 10 milioane de euro (EUR) de la dl Hernádi în schimbul încheierii acordurilor care conferă controlului MOL asupra INA, chiar dacă nu a existat nici o bază pentru aceasta în participarea MOL, și transferul pierderii INA care fac afaceri cu gaze în statul croat; Dl Sanader și-a folosit apoi poziția și autoritatea pentru a influența membrii guvernului croat, care în ianuarie 2009 au votat în unanimitate în favoarea încheierii acestor acorduri, prin care cererile MOL în procesul de negociere cu statul croat au fost în întregime satisfăcute; în iunie 2009, dl Hernádi a asigurat plata suma convenită în favoarea dlui. Sanader, prin intermediul unei I.F., în special prin încheierea a două acorduri fictive de consultare, pe baza cărora o anumită companie elvețiană X. (conexionată cu o R.J.) a primit 5 milioane EUR din două companii cipriote. Banii ăstea ar fi trebuit să fie transferat mai târziu dlui Sanader de către R.J. Transferul de bani către dl Sanader nu a avut loc niciodată. După cum nu au ajuns niciodată la dl Sanader, instanța de judecată a ordonat unei companii elvețiane D. (succesor legal al companiei X. care a primit banii de la companiile cipriote și deținute de R.J.), să plătească banii la statul croat. Banii nu au fost plătiți statului și nu au fost colectați de stat prin proceduri de executare. Dovezile centrale din acest caz au fost cele ale lui R.J., un om de afaceri croat care a fost arestat în legătură cu o anchetă de corupție separată și, după ce a fost eliberat dintr-o detenție prealabilă de patru luni, a abordat autoritățile competente de urmărire și a declarat că dl Sanader i-a solicitat să asigure primirea banilor, pe care i-a făcut-o, indicând contractele încheiate în iunie 2009 între compania elvețiană X. și cele două companii cipriote. R.J. nu a fost niciodată urmărit în legătură cu această chestiune. În procedurile împotriva reclamanților, a fost refuzat că a fost acordat imunitate de către procuror. El a fost interogat ca martor de mai multe ori în timpul procesului. La 7 iulie 2021, Curtea Supremă a susținut condamnarea reclamanților. La 12 iulie 2022, Curtea Constituțională a respins plângerea constituțională ulterioară a dlui Sanader. Hotărârea sa a fost depusă la reprezentanții dlui Sanader la 2 septembrie 2022. La 18 aprilie 2023, Curtea Constituțională a respins plângerea constituțională a dlui Hernadi. Între timp, la 17 ianuarie 2014 Croația a depus o cerere de arbitraj în fața Curții permanente de arbitraj (PCA), în scopul de a declara acordul prin care MOL a asumat controlul asupra INA nul și nul pe baza, printre altele , a presupusului subort oferit dlui Sanader de CEO al MOL, dl Hernádi, pentru încheierea acordului. La 23 decembrie 2016, ACP a respins declarația de supunere nefondată a Croației, declarând că „a fost de acord că niciun judecător sau tribunal care să vadă sau să citească dovezile lui R.J. nu ar ajunge la o altă concluzie, dar că el este un martor în întregime nefidențial”. De asemenea, a constatat că niciuna dintre documentele prezentate nu a dus la dl Sanader; că, mărturia lui R.J., nimic nu a permis o constatare, chiar și pe baza probabilităților, că banii primiti de compania X au fost destinate dlui Sanader, și că Croația nu a demonstrat că sursa de bani a fost MOL. În plus, la 26 noiembrie 2013, MOL a inițiat proceduri împotriva Croației în cadrul Centrului Internațional pentru soluționarea litigiilor privind investițiile (ICSID), cerând remediere pentru presupusele încălcări ale Tratatului privind Carta Energiei. În aceste proceduri, Croația a susținut, de asemenea, că acordurile privind guvernul-MOL din Croația au fost rezultatul unei mităi oferite de MOL domnului Sanader. La 5 iulie 2022, ICSID a respins afirmația de corupție a Croației, menționând că aceaceasta a fost doar pe mărturia R.J., în timp ce declarațiile sale prezentate înainte de ICSID și în procedura penală din Croația (inclusiv în procesul efectuat din nou) au arătat că el este un martor nesigur, și că Croația nu a reușit să dovedească, conform standardului necesar, că s-a produs corupția. Croația a fost ordonată să plătească MOL o compensație multimilionară de dolari americani. În plus, la 4 octombrie 2022 MOL a prezentat o altă cerere de arbitraj (înainte de PCA), susținând că Croația a încălcat acordurile privind investițiile MOL în INA. În 2024 MOL a început, de asemenea, un alt arbitraj împotriva Croației înainte de ICSID. Ambele proceduri sunt în prezent în așteptare. Denumirile prezentate de către Curte de către ambele reclamante înaintea Curții, dl Sanader și dl Hernádi se plâng, în temeiul articolului 6 din Convenție, că condamnarea lor de către instanțele croate a fost arbitrară și a fost contrară garanțiilor unui proces echitabil și principiul egalității armelor. Acestea susțin că nu au putut prezenta apărarea lor, că instanța de judecată a respins (fără niciun motiv sau fără motive adecvate) propunerile lor de a adăuga sau de a divulga dovezi, în special în ceea ce privește credibilitatea mărturiei R.J. și neexistența legăturii între banii plătiți societății elvețiene și reclamanții, și că instanța internă nu a supus unei analize critice credibile și valoarea probativă a declarațiilor R.J.. Denumirile formulate de dl Sanader Sanader se plâng în continuare, în baza articolului 6 § 2 din Convenție, că următoarele publicații și declarații au pus presiune asupra instanțelor pentru a-l condamna și au încălcat presunția de inocenție: (i) publicarea pe site-ul Guvernului Croației la 6 februarie 2019 (de zece luni înaintea instanței de judecată a constatat că dl Sanader este vinovat de corupție), făcută în legătură cu procedura de arbitraj inițiată de MOL împotriva Croației înainte de ICSID în 2013, în care s-a declarat că „în timpul celei de-a patra audiere în cadrul procedurii de arbitraj cu MOL, Croația și-a prezentat argumentele sale; se preconizează că acestea vor fi acceptate” și că „Croația a susținut daune ca urmare a acordurilor care sunt rezultatul unor acțiuni coruptive”; (ii) Cererea de arbitraj a Guvernului Croației adusă în fața APC împotriva MOL în 2014, în care guvernul a declarat că principalele dovezi în sprijinul cererii au fost hotărârea instanței de primă instanță renduă în procesul INA-MOL în 2012, prin care dl Sanader a fost considerat vinovat de primirea de milioane de euro de mită pentru acordurile cu MOL, și că hotărârea și mită a pus la îndoială întreaga tranzacție prin care MOL a dobândit controlul asupra INA. Dl Sanader susține că succesul procedurii de arbitraj a fost, prin urmare, făcută dependență de rezultatul procesului INA-MOL și (iii) de următoarele declarații publicate în mass-media, care au încălcat presupunerea dlui Sanader de nevinovăție: Ž.J., ministrul științei, educației și sportului la momentul respectiv, care a declarat la 17 noiembrie 2013 că Croația a fost jefuită în numele familiei Sanader, I.V.S., membru al Parlamentului în acel moment, care a declarat la 4 octombrie 2015 într-o scrisoare deschisă domnului Sanader că a distrus Croația și a trimis un mesaj care furat a plătit, Z.M., deputat al Parlamentului în acel moment, care a declarat la 9 decembrie 2010 că este clar cum au fost finanțate averea personală și campaniile politice, D.K., deputat al Parlamentului în acel moment, care a declarat la 20 iulie 2011 că dl Sanader a sărit poporul, V.Š.O., deputat al Parlamentului în acel moment, care a declarat la 20 noiembrie 2012 că dl Sanader a plâns scena politică internă și a creat deja în timpul războiului un model de jefuire a statului, pe care a fost mai târziu, ca prim-ministru, perfecționat, și N.Z., membru al Parlamentului în acel moment, care a declarat la 21 februarie 2012 că cetățenii croați ar trebui să fie rușine de furturile făcute de dl Sanader și, la 12 martie 2013, a declarat că dl Sanader a rușinat țara. Dl Hernádi se plânge, de asemenea, în temeiul articolelor 6 și 7 din Convenție, că este condamnat pentru o infracțiune penală după expirarea statutului de limită pentru urmărire penală. El susține că, în temeiul jurisprudenței relevante, infracția penală de a acorda mită este considerată perpetrată prin încheierea acordului de corupție (în cazul său, presupus, până la 30 octombrie 2008), astfel încât statutul de limitări să fi fost calculat de la acel moment, nu de la 17 iunie 2009, atunci când supunerea mită a fost plătită. El se plânge că instanța de judecată a rămas tăcută în această privință, iar calculul Curții Supreme și al Curții Constituționale a termenului nu a avut nicio bază în lege. În special, a fost respectat principiul egalității armelor în ceea ce privește condițiile acordate apărării pentru prezentarea cazului său? Hotărârile instanțelor interne de a nu examina dovezile propuse de reclamanții subminează echitatea generală a procedurii (a se vedea Murtazaliyeva c. Rusia [GC], nr. 36658/05, §§§ 139-168, 18 decembrie 2018, și Abdullayev c. Azerbaidjan , nr. 6005/08, §§ 58-66, 7 martie 2019)? Dreptul reclamanților la o hotărâre motivată a fost bazat pe o examinare adecvată a cererilor și a dovezilor respectate în acest caz (a se vedea, de exemplu, Ilgar Mammadov c. Azerbaidjan (n. 2) , nr. 919/15, §§ 205 10, 16 noiembrie 2017)? Instanțele interne au abordat obiecțiile justificate formulate de solicitanți în ceea ce privește fiabilitatea și exactitatea dovezilor împotriva lor și au furnizat motive adecvate pentru modul în care au evaluat dovezile care se presupuneau contradictorii și extrem de discutabile (a se vedea, de exemplu, Huseyn și alții c. Azerbaidjan , nr. 35485/05 și altele 3 §§ 205-207, 26 iulie 2011, și Ajdarić v. Croația , nr. 20883/09, §§ 46 și 51, 13 decembrie 2011)? Instanțele interne au respectat cerința de bază a justiției penale pe care acuzația trebuie să-l dovedească cazul în afara îndoielilor rezonabile? Părțile sunt solicitate să sprijine răspunsurile lor la întrebările de mai sus prin trimiteri la pagini specifice ale hotărârilor (interne), deciziilor, tranșe de ședințe sau alte documente relevante. A existat o încălcare a articolului 6 §§ § 1 și 2 din Convenție în ceea ce privește dl Sanader din cauza publicării pe site-ul Guvernului Croației la 6 februarie 2019, declarații în cererea de arbitraj a Guvernului Croației adusă în 2014 împotriva MOL și declarațiile oficialilor publici în legătură cu acuzațiile penale împotriva acestuia? Curtea internă a stabilit data în care dl Hernádi a comis infracțiunea penală de a oferi o mită contrară cazului instanțelor interne În alternativa, există o jurisprudență divergentă a instanțelor interne privind stabilirea momentului în care infracțiunea penală de a da mită este comisă? Dacă este așa, a fost modul în care instanța internă a stabilit data în care dl Hernádi a comis infracțiunea penală de a oferi mită neprevăzută? În funcție de răspunsul la întrebările de mai sus, dl Hernádi a fost considerat vinovat de o infracțiune penală pentru care, între timp, urmărirea a devenit limitată la timp, în contradicție cu art. 6 § 1 și/sau cu art. 7 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Antia și Khupenia v. Georgia, nr. 7523/10, § 39, 8 iunie 2020, și Navalnyy și Ofitserov v. Rusia , nr. 46632/13 și 28671/14, § 101, 23 februarie 2016)?
Published on 22 September 2025
Applications nos. 2001/23 and 31914/23
Ivo SANADER against Croatia
and Zsolt Tamás HERNÁDI against Croatia
lodged on 30 December 2022 and 11 August 2023 respectively
communicated on 2 September 2025
The applications concern criminal proceedings conducted against the applicants on charges of bribery in relation to agreements concluded in January 2009 between the Croatian Government and a Hungarian oil and gas company MOL, by which MOL acquired control over a Croatian oil company INA. The proceedings, commonly referred to as “INA-MOL”, attracted great publicity.
Criminal proceedings at issue
Mr Sanader (applicant in application no. 2001/23, Prime Minister of Croatia at the time), initially stood trial alone and was convicted by a judgment which became final in 2014. In July 2015 his conviction was quashed by the Constitutional Court which held that the lower courts should not have started their examination of the applicant’s guilt or innocence with a conclusion that the agreements between the Croatian Government and MOL were contrary to the interests of Croatia, because that had blurred the difference between the applicant’s individual liability for the criminal offence of receiving a bribe and the political responsibility of the Croatian Government for the conclusion of the agreements, and had instrumentalised the State interest for the purpose of proving, in criminal proceedings, Mr Sanader’s guilt.
In December 2015 the retrial against Mr Sanader was joined to the trial against Mr Hernádi (applicant in application no. 31914/23, a Hungarian national and the Chairman and Chief Executive Officer of MOL).
On 27 December 2019 the applicants were convicted of bribery and sentenced to imprisonment on the basis of the following findings:
-
sometime, by 30 October 2008 at the latest, Mr Sanader agreed to accept a bribe of 10 million euros (EUR) from Mr Hernádi in exchange for ensuring the conclusion of the agreements giving MOL control over INA, even though there was no basis for it in MOL’s shareholding, and transferring INA’s loss
‑
making gas business to the Croatian State;
-
Mr Sanader then used his position and authority to influence members of the Croatian Government, who in January 2009 unanimously voted in favor of concluding those agreements, whereby MOL’s demands in the negotiation process with the Croatian State were entirely satisfied;
-
in June 2009 Mr Hernádi ensured payment of the agreed sum to Mr
Sanader through one I.F., specifically through concluding two fictitious consulting agreements, on the basis of which a certain Swiss company X. (connected to one R.J.) received EUR 5 million from two Cypriot companies. That money was sometime later supposed to be transferred to Mr Sanader by R.J. The transfer of money to Mr Sanader never took place.
The EUR 5 million were found to be proceeds of crime. As they never reached Mr Sanader, the trial court ordered a Swiss company D. (a legal successor of the X. company who received the money from the Cypriot companies, and owned by R.J.), to pay that money to the Croatian State. The money has to date not been paid to the State nor has it been collected by the State through enforcement proceedings.
The central evidence in the case was that of R.J., a Croatian businessman who had been arrested in relation to a separate corruption investigation and, after being released from a four-month pre-trial detention, approached the competent prosecuting authorities and stated that Mr Sanader had asked him to arrange the receipt of the money, which he had done, pointing to the contracts concluded in June 2009 between the Swiss company X. and the two Cypriot companies.
R.J. was never prosecuted in connection to the matter. In the proceedings against the applicants, it was denied that he had been given immunity by the prosecution. He was questioned as a witness multiple times during the trial.
On 7 July 2021 the Supreme Court upheld the applicants’ conviction. On 12 July 2022 the Constitutional Court dismissed Mr Sanader’s subsequent constitutional complaint. Its decision was served on Mr Sanader’s representatives on 2 September 2022. On 18 April 2023 the Constitutional Court dismissed Mr Hernadi’s constitutional complaint.
Arbitration proceedings
Meanwhile, on 17 January 2014 Croatia submitted a request for arbitration before the Permanent Court of Arbitration (PCA), seeking to declare the agreement by which MOL assumed control over INA null and void on the basis of,
inter alia
, the alleged bribery offered to Mr Sanader by MOL’s CEO Mr Hernádi for the conclusion of the agreement.
On 23 December 2016 the PCA dismissed as unfounded Croatia’s bribery allegation, stating that it was “quite satisfied that no judge or tribunal seeing or reading R.J.’s evidence would come to any other conclusion but that he was a wholly unreliable witness”. It further found that none of the presented documents led to Mr Sanader; that, R.J.’s testimony apart, nothing permitted a finding, even on the balance of probabilities, that the money received by the X. company had been intended for Mr Sanader, and that Croatia had failed to prove that the source of the money had been MOL.
Furthermore, on 26 November 2013 MOL instituted proceedings against Croatia in the International Centre for Settlement of Investment Disputes (ICSID), seeking redress for the alleged breaches of the Energy Charter Treaty. In those proceedings Croatia also argued that the Croatian Government-MOL agreements were a result of a bribe offered by MOL to Mr
Sanader.
On 5 July 2022 the ICSID dismissed Croatia’s corruption allegation, noting that it stood solely on R.J.’s testimony, whereas his statements given before the ICSID and in the criminal proceedings in Croatia (including in the trial conducted anew) showed that he was an unreliable witness, and that Croatia had not succeeded to prove, to the required standard, that the bribery had occurred. Croatia was ordered to pay a multi-million United States dollars compensation to MOL.
Furthermore, on 4 October 2022 MOL submitted another request for arbitration (before the PCA), arguing that Croatia had breached the agreements regarding MOL’s investments in INA. In 2024 MOL also started another arbitration against Croatia before the ICSID. Both proceedings are currently pending.
Complaints before the Court
Complaints raised by both applicants
Before the Court, Mr Sanader and Mr Hernádi complain, under Article 6 of the Convention, that their conviction by the Croatian courts was arbitrary and ran contrary to the guarantees of a fair trial and the principle of the equality of arms. They submit that they were unable to put forward their defence, that the trial court dismissed (without any or without adequate reasons) their proposals to adduce or have disclosed evidence, going in particular to the credibility of R.J.’s testimony and the non-existence of the link between the money paid to the Swiss company and the applicants, and that the domestic courts failed to subject to a critical analysis the credibility and the probative value of R.J.’s statements.
Complaints raised by Mr Sanader
Mr Sanader further complains, relying on Article 6 § 2 of the Convention, that the following publications and statements have put pressure on the courts to convict him and breached his presumption of innocence:
(i)
publication on the Government of Croatia’s website on 6 February 2019 (ten months before the trial court found Mr Sanader guilty of bribery), made in connection with the arbitration proceedings initiated by MOL against Croatia before the ICSID in 2013, in which it was stated that “during the fourth hearing in the arbitration proceedings with MOL, Croatia has put forward its arguments; it is expected that they would be accepted” and that “Croatia sustained damage as a result of the agreements which are a product of corruptive actions”;
(ii)
the Government of Croatia’s request for arbitration brought before the PCA against MOL in 2014, in which the Government had stated that the main evidence in support of the request was the first-instance court’s judgment rendered in the INA-MOL trial in 2012, by which Mr Sanader had been found guilty of receiving millions of euros of bribes for the agreements with MOL, and that the judgment and the bribe had put into question the entire transaction by which MOL had acquired control over INA. Mr Sanader argues that the success of the arbitration proceedings was thereby made dependent on the outcome of the INA-MOL trial, and
(iii)
the following statements published in the media, allegedly breaching Mr Sanader’s presumption of innocence:
-
Ž.J., Minister of Science, Education and Sport at the time, who stated on 17 November 2013 that Croatia had been robbed in the name of the Sanader family,
-
I.V.S., Member of Parliament at the time, who stated on 4 October 2015 in an open letter to Mr Sanader that he had destroyed Croatia and had sent a message that stealing paid off,
-
Z.M., Member of Parliament at the time, who stated on 9 December 2010 that it was clear how personal fortunes and political campaigns had been financed,
-
D.K., Member of Parliament at the time, who stated on 20 July 2011 that Mr Sanader had impoverished the people,
-
V.Š.O., Member of Parliament at the time, who stated on 20 November 2012 that Mr Sanader had plagued the domestic political scene and had already during the war created a model of robbing the state, which he had later on, as a Prime Minister, perfectioned, and
-
N.Z., Member of Parliament at the time, who stated on 21 February 2012 that the Croatian citizens should be ashamed of the thefts made by Mr
Sanader, and on 12 March 2013 stated that Mr Sanader had embarrassed the country.
Complaints raised by Mr Hernádi
Mr Hernádi also complains under Articles 6 and 7 of the Convention about being convicted of a criminal offence after the expiry of the statute of limitations for prosecution. He argues that under the relevant case-law the criminal offence of giving a bribe is considered perpetrated by the conclusion of the corruption agreement (in his case allegedly by 30 October 2008), so that the statute of limitations should have been calculated from that moment, and not from 17 June 2009, when the alleged bribe was paid. He complains that the trial court remained silent on the matter and the Supreme Court’s and the Constitutional Court’s calculation of the time limit had no basis in law.
1.
Did Mr Sanader and Mr Hernádi have a fair hearing in the determination of the criminal charges against them, in accordance with Article 6 of the Convention?
In particular, was the principle of equality of arms respected as regards the conditions afforded to the defence to present its case? Did the domestic courts’ decisions not to examine the evidence proposed by the applicants undermine the overall fairness of the proceedings (see
Murtazaliyeva v.
Russia
[GC], no. 36658/05, §§ 139-168, 18 December 2018, and
Abdullayev v. Azerbaijan
, no. 6005/08, §§ 58-66, 7 March 2019)?
Was the applicants’ right to a reasoned judgment based on a proper examination of the submissions and evidence respected in the present case (see, for example,
Ilgar Mammadov v. Azerbaijan (no. 2)
, no. 919/15, §§
205
‑
10, 16 November 2017)? Did the domestic courts address the substantiated objections raised by the applicants in respect of the reliability and accuracy of the evidence against them and have they provided adequate reasons for the manner in which they assessed evidence of allegedly contradictory and highly questionable nature (see, for instance,
Huseyn and
Others v. Azerbaijan
, nos. 35485/05 and 3 others, §§ 205-207, 26 July 2011, and
Ajdarić v. Croatia
, no. 20883/09, §§ 46 and 51, 13 December 2011)?
Did the domestic courts observe the basic requirement of criminal justice that the prosecution must prove its case beyond reasonable doubt?
The parties are requested to support their responses to the above questions by references to specific pages of the (domestic) judgments, decisions, transcripts of hearings, or other relevant documents.
2.
Has there been a breach of Article 6 §§ 1 and 2 of the Convention in respect of Mr Sanader on account of the publication on the Government of Croatia’s website on 6 February 2019, statements in the Government of Croatia’s request for arbitration brought before the PCA in 2014 against MOL, and the statements by public officials in connection with the criminal charges against him?
3.
Did the domestic courts establish the date when Mr Hernádi committed the criminal offence of giving a bribe contrary to the domestic courts’ case
‑
law? Alternatively, is there divergent case-law of the domestic courts on establishing the moment when the criminal offence of giving a bribe is committed? If so, was the manner in which the domestic courts established the date when Mr Hernádi committed the criminal offence of giving a bribe unforeseeable?
Depending on the answer to the above questions, was Mr Hernádi found guilty of a criminal offence the prosecution for which had in the meantime become time-barred, contrary to Article 6 § 1 and/or Article 7 of the Convention (see, for instance,
Antia and Khupenia
v. Georgia,
no. 7523/10, § 39, 8 June 2020, and
Navalnyy and Ofitserov v. Russia
, nos. 46632/13 and
28671/14, § 101, 23 February 2016)?