- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 iunie 2021
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 3, Articolul 5, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
- Încălcare — Articolul 3
- Încălcare — Articolul 13
Merzlyakov împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
A treia secțiune CAUZĂ DE MERZLYAKOV v. RUSSIA (Declarația nr. 12590/17) HOTĂRÂREA Strasburg 10 iunie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Merzlyakov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judecători și Viktoriya Maradodina, acționând Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 20 mai 2021, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 5 februarie 2017. Reclamantul a fost reprezentat de dna R. Magomedova, avocat practicant la Moscova.
Guvernul Rus (“Guvernul”) a primit notificarea cererii. Guvernul ucrainean a exercitat dreptul de a interveni în temeiul articolului 36 § 1 din Convenția și art. 44 din Regulamentul Curții și a prezentat observații scrise cu privire la fondul cererii. FACTE Detaliile reclamantului și alte informații relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de lipsa de revizuire rapidă a legalității detenției sale. De asemenea, el a formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. ÎNCĂLCAREA DREPTULUI ALEGAT A ARTICOLUL 5 § 4 din Convenție Reclamantul s-a plâns că apelurile sale împotriva ordinilor de detenție din 15 august și 9 noiembrie 2016 nu au fost hotărâte rapid.
El se bazează pe art. 5 § 4 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Toată persoana care este privată de libertate prin arestarea sau deținerea are dreptul să ia o procedură prin care legalitatea detenției sale este hotărâtă rapid de către o instanță și de eliberarea sa, dacă deținerea nu este legală.” Guvernul rus a recunoscut că apelurile reclamantului nu au fost considerate rapid. Guvernul ucrainean nu a făcut comentarii cu privire la presupusa încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție. Reclamantul a menținut plângerea.
Curtea reiterează că art. 5 § 4 din Convenție, în garantarea persoanelor reținute a dreptului de a institui o procedură de contestare a legalității deținerii lor, își proclamă, de asemenea, dreptul, în urma instituției acestei proceduri, la o decizie judiciară rapidă privind legalitatea deținerii și la ordonarea încheierii acesteia în cazul în care se dovedește ilegală (a se vedea Baranowski c. Polonia , nr. 28358/95, § 68, ECHR 2000-III).
În cazul în care libertatea personală a persoanei este în joc, Curtea dispune de standarde foarte stricte în ceea ce privește respectarea obligației statului de revizuire rapidă a legalității deținutului (a se vedea, de exemplu, Kadem c. Malta) , nr. 55263/00, §§ 44-45, 9 ianuarie 2003, în cazul în care Curtea a luat în considerare o perioadă de șaptezeci de zile în hotărârea de legalitate a detenției reclamantei a fost excesivă, și Mamedova c. Rusia , nr. 7064/05, § 96, 1 iunie 2006, în cazul în care durata procedurii de recurs care durează, printre altele, douăzeci și șase zile, s-a constatat că încălcarea cerinței de „velocitate” de la art. 5 § 4. 10. În principalele cazuri de Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 152 58, 22 mai 2012, și Khodorkovskiy c. Rusia , nr. 5829/04, §§ 237-41, 31 mai 2011, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz.
11. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate și ținând cont de recunoașterea guvernului cu privire la încălcarea drepturilor reclamantului (a se vedea punctul 8 de mai sus), Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantanei, procedurile de recurs pentru revizuirea licenței detenției reclamantului nu pot fi considerate compatibile cu cerințele prevăzute la art. 4 din Convenție. 12 Aceste plângeri sunt, prin urmare, admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 5 § 4 din Convenție.
ALTE VIOLĂȚI ALEGATE ÎN APLICARE A CAUZULUI BIEN ESTABITAT 13. Reclamantul a prezentat alte plângeri care au ridicat, de asemenea, probleme în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). 14. Guvernul rusesc nu a constatat încălcarea drepturilor reclamantului. Guvernul ucrainean a declarat că există o încălcare a art. 3 din Convenție. Reclamantul își menține plângerile. 15. Aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul art. (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, trebuie să fie declarate admisibile.
După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§§ 103-08, 22 mai 2012, și Tomov și alții c. Rusia c. , nr. 18255/10 și altele 5, §§ 92-156, 9 aprilie 2019, privind condițiile de detenție în timpul transportului și lipsa unui remediu eficace în acest sens. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale.
Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 18. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 19. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Pukhachev și Zaretskiy c. Rusia , nos 17494/16 și 29203/16, 14-16, 7 noiembrie 2017, Doherty c. Regatul Unit, nr. 76874/11, § 113-15, 18 februarie 2016, și Karaosmanoglu și Özden c. Turcia, nr. 4807/08, §§ 89-91, 17 iunie 2014), Tribunalul consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție.
20. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
plângerile privind lipsa unei revizuiri rapide a legalității detenției și a celorlalte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum sunt prezentate în tabelul adăugat, admisibile și restul cererii inadmisibile; deține că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 5 § 4 din Convenție; că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție.
Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 10 iunie 2021, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții.
{signe_p_2} Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție (deficiențe în cadrul procedurii de revizuire a legalității deținutului) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația Reprezentantului Tribunalul de primă instanță și data ordinii de detenție Instanța de apel și data hotărârii Deficiențe procedurale Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile per cerere (în euro) [2] 12590/17 05/02/2017 Maksim Sergheievich MERZLYAV 1983 Magomedova Roza Saidovna Moscova Curtea de district Babushkinskiy din Moscova la 15/08/2016; Curtea de oraș din Moscova la 9/11/2016 Curtea de oraș din Moscova la 14/09/2016; Divizia de apel a Curții de oraș din Moscova la 13/12/2016 lipsa de viteză de reexaminare a detenției (Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 154-58, 22/05/2012) Art. 3 - condiții de detenție inadecvate în timpul transportului - numeroase ocazii de transport între centrul de detenție și tribunalul de către furgonetă, începând cu 17/12/2015 și 09/11/2016; lipsa aerului proaspăt, lipsă sau insuficientă de igiene, lipsa sau cantitatea insuficientă de alimente,
accesul nu sau limitat la apă potabilă, suprapopularea Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește condițiile de detenție inadecvate în timpul transportului 1.500 850 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. [2] În plus, orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.
THIRD SECTION
CASE OF MERZLYAKOV v. RUSSIA (Application no. 12590/17) JUDGMENT STRASBOURG 10 June 2021 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Merzlyakov v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli, President, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 20 May 2021, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 5 February 2017.
The applicant was represented by Ms R. Magomedova, a lawyer practising in Moscow.
The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application.
The Ukrainian Government exercised their right to intervene under Article 36 § 1 of the Convention and Rule 44 of the Rules of the Court and submitted written comments on the merits of the application. THE FACTS
The applicant’s details and other information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant complained of the lack of speedy review of the lawfulness of his detention. He also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 4 of the Convention
The applicant complained that his appeals against the detention orders of 15 August and 9 November 2016 had not been decided “speedily”. He relied on Article 5 § 4 of the Convention, which reads as follows: “Everyone who is deprived of his liberty by arrest or detention shall be entitled to take proceedings by which the lawfulness of his detention shall be decided speedily by a court and his release ordered if the detention is not lawful.” 8 . The Russian Government admitted that the applicant’s appeals had not been considered speedily. The Ukrainian Government made no comments on the alleged violation of Article 5 § 4 of the Convention. The applicant maintained his complaint.
The Court reiterates that Article 5 § 4 of the Convention, in guaranteeing to detained persons a right to institute proceedings to challenge the lawfulness of their detention, also proclaims their right, following the institution of such proceedings, to a speedy judicial decision concerning the lawfulness of detention and the ordering of its termination if it proves unlawful (see Baranowski v. Poland , no. 28358/95, § 68, ECHR 2000-III). Where an individual’s personal liberty is at stake, the Court has very strict standards concerning the State’s compliance with the requirement of speedy review of the lawfulness of detention (see, for example, Kadem v. Malta , no. 55263/00, §§ 44-45, 9 January 2003, where the Court considered a time period of seventeen days in deciding on the lawfulness of the applicant’s detention to be excessive, and Mamedova v. Russia , no. 7064/05, § 96, 1 June 2006, where the length of appeal proceedings lasting, inter alia , twenty-six days, was found to be in breach of the “speediness” requirement of Article 5 § 4).
In the leading cases of Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 152 ‑ 58, 22 May 2012, and Khodorkovskiy v. Russia , no. 5829/04, §§ 237-41, 31 May 2011, the Court already found a violation in respect of the issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it and taking into account the Government’s acknowledgement of the violation of the applicant’s rights (see paragraph 8 above), the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the appeal proceedings for the review of the lawfulness of the applicant’s detention cannot be considered compatible with the requirements set out in Article 5 § 4 of the Convention.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 5 § 4 of the Convention.
OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW
13. The applicant submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see the appended table).
The Russian Government discerned no violation of the applicant’s rights. The Ukrainian Government stated that there was a violation of Article 3 of the Convention. The applicant maintained his complaints.
Those complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose a violation of the Convention in the light of its well-established case-law (see Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 103-08, 22 May 2012, and Tomov and Others v. Russia , nos. 18255/10 and 5 others, §§ 92-156, 9 April 2019, concerning conditions of detention during transport and lack of an effective remedy in that respect).
REMAINING COMPLAINTS
16. The applicant also raised other complaints under various Articles of the Convention.
The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
18. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Pukhachev and Zaretskiy v. Russia , nos. 17494/16 and 29203/16, § § 14-16, 7 November 2017, Doherty v. the United Kingdom, no. 76874/11, §§ 113-15, 18 February 2016, and Karaosmanoglu and Özden v. Turkey, no. 4807/08, §§ 89-91, 17 June 2014), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and dismisses the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the complaints concerning the lack of speedy review of the lawfulness of detention and the other complaints under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible, and the remainder of the application inadmissible; Holds that these complaints disclose a breach of Article 5 § 4 of the Convention; Holds that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints under the well-established case-law (see the appended table); Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicant ’s claims for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 10 June 2021, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 5 § 4 of the Convention (deficiencies in proceedings for review of the lawfulness of detention) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location First-instance court and date of detention order Appeal instance court and date of decision Procedural deficiencies Other complaints under well-established case-law Amount awarded for pecuniary and non ‑ pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 12590/17 05/02/2017 Maksim Sergeyevich MERZLYAKOV 1983 Magomedova Roza Saidovna Moscow Babushkinskiy District Court of Moscow on 15/08/2016; Moscow City Court on 9/11/ 2016 Moscow City Court on 14/09/2016; Appellate Division of the Moscow City Court on 13/12/2016 lack of speediness of review of detention (Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 154-58, 22/05/2012) Art. 3 - inadequate conditions of detention during transport - numerous occasions of transport between the detention facility and the courthouse by van, from 17/12/2015 and 09/11/2016; lack of fresh air, lack of or inadequate hygienic facilities, lack or insufficient quantity of food, no or restricted access to potable water, overcrowding Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of inadequate conditions of detention during transport 1,500 850 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.