CASE OF GALSTYAN AND MEDVEDEV v. RUSSIA

SECȚIUNEA III CAUZĂ DE GALSTYAN ȘI MEDVEDEV v. RUSSIA (Aplicații nr. 50796/12 și 38594/18) JUDGMENT Strasburg 10 iunie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Galstyan și Medvedev v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 20 mai 2021, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioară sau postconviință. Reclamanții au prezentat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA DE APLICAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. Cererea guvernului de a ataca aplicația nr. 50796/12 din lista cazurilor sale În ceea ce privește cererea nr. 50796/12, Guvernul a depus o declarație prin care au recunoscut că, de la 28 ianuarie 2014 la 6 noiembrie 2015, condițiile de detenție a reclamantului în închisoarea de închidere nr. IZ-47/1 la San Petersburg nu au respectat cerințele prevăzute la art. 3 din Convenție și faptul că el nu a avut un remediu eficace în acest sens, în contravenție cu art. 13 din Convenție. Ei au oferit să plătească reclamantul 7,375 euro (EUR) și au invitat Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a informat Curtea că este de acord cu termenii declarației. Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern, cazul, în ceea ce privește plângerea în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție în ceea ce privește detenția reclamantului de la 28 ianuarie 2014 la 6 Noiembrie 2015 ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile în cauză și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a acestei părți a cererii. 10. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se elimine această parte a cererii nr. 50796/12 din lista cazurilor în conformitate cu art. 39 din Convenție. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 8 din Convenția 11. Reclamanții s-au plâns de supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioară sau postconvicțională, care se bazau, în mod expres sau substanțial, pe art. 8 din Convenție, care se citește, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „1. Toată lumea are dreptul la respectarea vieții sale private ... ... (2) Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt conforme cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, pentru prevenirea tulburărilor sau a criminalității, pentru protecția sănătății sau a moralității, pentru protecția drepturilor și libertăților țării 12. Curtea a stabilit deja, într-un caz anterior împotriva Rusiei, că cadrul juridic național care reglementează plasarea deținuților sub supraveghere video permanentă în instituțiile penale nu este conform standardelor prevăzute la art. 8 din Convenție (a se vedea Gorlov și alții c. Rusia (n. 27057/06 și altele 2 iulie 2019). În Gorlov și alții Curtea a rezumat principiile generale referitoare la dreptul deținutului de a respecta viața privată care reiterează că plasarea unei persoane sub supraveghere video permanentă în timpul detenției trebuia considerată o ingerință gravă cu dreptul persoanei la respectarea vieții private (ibid., §§ 81-82). De asemenea, a concluzionat că legislația națională nu poate fi considerată suficient de clară, precisă sau detaliată pentru a oferi protecție adecvată împotriva interferențelor arbitrare de către autoritățile cu dreptul deținuților la respectarea vieții lor private (ibid., §§ 97-98). 13. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Acesta consideră, având în vedere jurisprudența menționată mai sus, că, în cazul instantaneu, plasarea reclamanților sub supraveghere video permanentă atunci când se limitează la celulele lor în centrele de detenție anterioare și postconvicțională nu a fost „în conformitate cu legea”. 14. Aceste plângeri sunt, prin urmare, admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 8 din convenție. Dl Medvedev (depunerea nr. 38594/18) a prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, chestiuni în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că, de asemenea, acestea dezvăluie încălcări ale Convenției în lumina jurisprudenței sale bine stabilite (a se vedea Idalov v. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§§ 103-08, 22 mai 2012, și Tomov și alții c. Rusia c. , nr. 18255/10 și altele 5 , §§ 92-156, 9 aprilie 2019, privind condițiile de detenție în timpul transportului și lipsa unui remediu eficace în acest sens; și Gorlov și alții , citați mai sus , au legătură cu lipsa unui remediu eficace pentru o plângere privind supravegherea video permanentă . 17. Curtea a examinat cererile și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererilor trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 18. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 19. Legea privind doar satisfacția pentru încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile slabe de transport al deținuților (a se vedea Pukhachev și Zaretskiy c. Rusia , nr. 17494/16 și 29203/16 §§ 14-16, 7 Noiembrie 2017), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului, dl Medvedev, a sumei indicate în tabelul adăugat. În ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru constatarea unei încălcări a articolului 8 din Convenție în ceea ce privește ambele reclamante, Curtea își reiterează constatarea în Gorlov și altele , citată mai sus, în special § 120, care impune statului contestat o obligație juridică, în temeiul articolului 46 din Convenție, pentru a pune în aplicare, sub supravegherea Comitetului de Miniștri, măsurile care consideră adecvate pentru a asigura dreptul reclamanților și altor persoane în poziția lor de a respecta viața privată și consideră că constatarea unei încălcări constituie o satisfacție suficientă în acest sens. 20. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; decide să lovească cererea nr. 50796/18 în partea referitoare la condițiile de detenție în închisoarea anterioară nr. IZ-47/1 din S. Petersburg, 28 ianuarie 2014 până la 6 noiembrie 2015 și absența unui remediu eficace în acest sens din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție; plângerile privind supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioară sau postconviință și celelalte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum sunt stabilite în tabelul apendice, admisibile și restul cererilor inadmisibile; că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioare sau postconvicțională; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, dl Medvedev, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; deține că constatarea unei încălcări constituie, în sine, suficientă satisfacție echitabilă în ceea ce privește plângerea reclamanților în temeiul articolului 8 din Convenție. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 10 iunie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APPENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție (Vizualizare video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioară sau postconvicție) Nr. de cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Detenție Perioada de detenție Circumstanțe specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] Sumele acordate în conformitate cu decontarea prietenoasă atinsă de părți (în euro) [2] 50796/12 14/12/2014 Agaron Garuchovich GALSTYAN 1970 Belinskaya Marina Aleksandrovna St Petersburg IZ-47/1 St Petersburg 28/01/2014-06/11/2015 detenție în diferite celule cu supraveghere video, operatori de sex opus 7,375 38594/18 16/07/2018 Aleksandr Yevgenyevich MEDVEDEV 1986 IK-23 Irkutsk, regiunea IK-5 Krasnoyarsk 20/01/2018 - 14/11/2018 03/12/2018 - în așteptarea operatorilor de sex opus Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește condițiile inumane de transport și supraveghere video permanentă; Art. 3 - condiții de detenție inadecvate în timpul transportului - 14/11/2018-23/11/2018 transport prin furgonetă, 11 ore de călătorie, suprapopulare severă; acces limitat la toaletă; lipsă de apă potabilă și alimente [1] Plus orice impozit care poate fi percepabil reclamantului. [2] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF GALSTYAN AND MEDVEDEV v. RUSSIA

(Applications nos. 50796/12 and 38594/18)

JUDGMENT

STRASBOURG

10 June 2021

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Galstyan and Medvedev v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Dmitry Dedov,

Peeter Roosma,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 20 May 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities. The applicants also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

The government’s request to strike applicatoin no.

50796/12 out of its list of cases

6.

As regards application no.

50796/12, the Government submitted a declaration whereby they acknowledged that from 28

January 2014 to 6

November 2015 the conditions of the applicant’s detention in remand prison no.

IZ-47/1 in St Petersburg had not complied with the requirements set out in Article

3 of the Convention and that he had not had an effective remedy in that respect in contravention of Article

13 of the Convention. They offered to pay the applicant 7,375 euros (EUR) and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article

37

§

1

(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay that amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the case.

7.

The applicant informed the Court that he agreed to the terms of the declaration.

8.

The Court finds that, following the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government, the case, as regards the complaint under Articles

3 and 13 of the Convention in respect of the applicant’s detention from 28

January 2014 to 6

November 2015 should be treated as a friendly settlement between the parties.

9.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto and finds no reasons to justify the continued examination of this part of the application.

10.

In view of the above, it is appropriate to strike this part of application no.

50796/12 out of the list of cases in accordance with Article

39 of the Convention.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

11.

The applicants complained of the permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities. They relied, expressly or in substance, on Article 8 of the Convention, which reads, in so far as relevant, as follows:

“1.

Everyone

has

the

right

to

respect

for

his

private

... life

...

.

or

for the protection of the rights and freedoms of

others”

12.

The Court has already established, in an earlier case against Russia, that the national legal framework governing the placement of detainees under permanent video surveillance in penal institutions falls short of the standards set out in Article 8 of the Convention (see

Gorlov and Others v.

Russia

(nos. 27057/06 and 2 others, 2 July 2019). In

Gorlov and Others

the Court summed up the general principles concerning the detainees’ right to respect for private life reiterating that placing a person under permanent video surveillance whilst in detention was to be regarded as a serious interference with the individual’s right to respect for his or her privacy (ibid., §§ 81-82). It has further concluded that the national law cannot be regarded as being sufficiently clear, precise or detailed to have afforded appropriate protection against arbitrary interference by the authorities with the detainees’ right to respect of their private life (ibid., §§ 97-98).

13.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. It considers, regard being had to the case-law cited above, that in the instant case the placement of the applicants under permanent video surveillance when confined to their cells in pre-trial and post-conviction detention facilities was not “in accordance with law”.

14.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

8 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

15.

Mr Medvedev (application no.

38594/18) submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well

‑

established case-law of the Court (see the appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its well-established case-law (see

Idalov v. Russia

[GC], no. 5826/03, §§

103-08, 22 May 2012, and

Tomov and Others v. Russia

, nos. 18255/10 and 5 others, §§

92-156, 9 April 2019, concerning conditions of detention during transport and lack of an effective remedy in that respect; and

Gorlov and Others

, cited above, related to the lack of an effective remedy for a complaint about permanent video surveillance).

REMAINING COMPLAINTS

16.

The applicants also raised other complaints under Articles

3 and 13 of the Convention.

17.

The Court has examined the applications and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the applications must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

18.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

19.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law related to just satisfaction for a violation of Article 3 of the Convention in respect of poor conditions of transport of detainees (see,

Pukhachev and Zaretskiy v. Russia

, nos. 17494/16 and 29203/16, §§

14-16, 7

November 2017), the Court considers it reasonable to award the applicant, Mr Medvedev, the sum indicated in the appended table. As regards the just satisfaction for the finding of a violation of Article 8 of the Convention in respect of both applicants, the Court reiterates its finding in

Gorlov

and Others

, cited above, in particular §

120, which imposed on the respondent State a legal obligation, under Article

46 of the Convention, to implement, under the supervision of the Committee of Ministers, such measures as they consider appropriate to secure the right of the applicants and other persons in their position to respect of their private life, and considers that the finding of a violation constitutes a sufficient just satisfaction in this regard.

20.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Decides

to strike application no.

50796/18 in the part concerning the conditions of detention in remand prison no.

IZ-47/1 in St Petersburg 28

January 2014 to 6

November 2015 and the absence of an effective remedy in this respect out of its list of cases in accordance with Article

39 of the Convention;

Declares

the complaints concerning the permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities and the other complaints under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible,

and the remainder of the applications inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article 8 of the Convention concerning the permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see the appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, Mr Medvedev, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Holds

that the finding of a violation constitutes

in itself sufficient

just satisfaction in respect of the applicants’ complaint under Article 8 of the Convention.

Done in English, and notified in writing on 10 June 2021, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 8 § 1 of the Convention

(permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Detention facility

Period of detention

Specific circumstances

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded in accordance with the friendly settlement reached by the parties

(in euros)

[2]

50796/12

14/12/2014

Agaron Garushovich GALSTYAN

1970

Belinskaya Marina Aleksandrovna

St Petersburg

IZ-47/1 St Petersburg

28/01/2014-06/11/2015

detention in different cells with video surveillance, opposite-sex operators

-

7,375

38594/18

16/07/2018

Aleksandr Yevgenyevich MEDVEDEV

1986

IK-23 Irkutsk Region,

IK-5 Krasnoyarsk Region

20/01/2018 - 14/11/2018

03/12/2018 - pending

opposite-sex operators

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of inhuman conditions of transport and permanent video surveillance,

Art. 3 - inadequate conditions of detention during transport - 14/11/2018-23/11/2018 transport by van, 11 hours of trip, severe overcrowding; restricted access to toilet; lack of potable water and food.

1,000

not applicable

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.