Sönmezsoy și alții împotriva Turciei

DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 22658/10 Mustafa SÖNMEZSOY împotriva Turciei și a celorlalte cereri (a se vedea tabelul apendice) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care așeză la 17 iunie 2021 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Pauliine Koskelo, Marko Bošnjak, judecători și Viktoriya Maradudina, grefier adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este prezentată în tabelul adăugat.

Prezenta cerere se referă în principal la daunele de proprietate suportate de solicitanți după o explozie subterană mare care a avut loc la Batman la 3 mai 2004. Denumirile reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, privind incapacitatea lor de a accesa instanțe civile de a solicita daune din cauza aplicării presupusului eronate a normelor privind termenele și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în ceea ce privește presupusa încălcare a drepturilor lor de proprietate ca urmare a exploziei, au fost comunicate guvernului turc („Guvernului”). Prin o scrisoare din 5 februarie 2020, Guvernul a informat Curții cu privire la moartea reclamantului dl Cemal Altun (denumită în continuare „denumită în continuare „Guvernul”) la 2 Noiembrie 2018. La 16 aprilie 2020, reprezentantul reclamantului a informat Curtea cu privire la dorința moștenitorilor de a urmări cererea și a prezentat certificatul de moștenire și formularele de autoritate.

DREPTUL având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Curtea ia act de moartea dlui Cemal Altun și de dorința moștenitorilor săi (așa cum este indicat în tabelul atașat mai jos) de a continua procedurile inițiate. Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării chestiunilor abordate în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și a solicitat în continuare Curții să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut că procedura civilă care este obiectul prezentelor cereri nu a îndeplinit standardele prevăzute la art. 6 din Convenție în ceea ce privește dreptul de acces la instanță.

Acestea au oferit reclamanților să plătească sumele indicate în tabelul adăugat și au invitat Curtea să elimine cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 litera (c) din convenție. Sumele ar fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamanții au fost trimiși termenii declarațiilor unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Ei au refuzat termenii declarațiilor. Curtea observă că art. 37 § litera (c) îi permite să ia o procedură din lista sa în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea, în special, Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, ECHR 2003-VI).

Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la dreptul de acces la instanță (a se vedea, de exemplu, Kurșun c. Turcia , nr. 22677/10, §§ 93-106, 30 octombrie 2018). Remarcarea admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și a sumelor de compensație propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor în această parte (art. 37 §§ §§ c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu solicită continuarea examinării cererilor din partea reglementată de declarațiile unilaterale (art. 37 § în amendă) În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile pot fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul în ceea ce privește plângerea reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție.

Reclamanții se plângeau, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție: (i) că autoritățile de stat nu au reușit în obligațiile lor pozitive de a lua măsurile de precauție necesare pentru a evita explozia și daunele rezultate asupra proprietăților lor; (ii) faptul că restricțiile de construcție impuse de autoritățile în urma exploziei, care erau încă în vigoare din cauza scurgerii continue și a riscului de alte exploziuni, au restricționat în mod sever utilizarea proprietăților lor; și (iii) că nu au fost furnizate reparații pentru daunele pe care le-au susținut în ciuda recunoașterii sale de către experți.

În ceea ce privește plângerile (i) și (ii), Curtea a examinat aceste plângeri și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri fie nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție, fie nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consacrate în Convenție sau în protocolurile sale (a se vedea Kurșun , citat mai sus, § 109, 125 și 129-33 … În ceea ce privește cea de-a treia plângere a reclamanților (iii) de mai sus – cu privire la incapacitatea lor de a obține remediere pentru daunele cauzate de proprietatea lor din cauza exploziei –, Curtea consideră că având în vedere recunoașterea guvernului a unei încălcări în ceea ce privește deficiențele procedurii civile în cauză, nu este necesar să se examineze admisibilitatea sau meritul acestei plângeri în mod separat (a se vedea Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declară că moștenitorii dlui Cemal Altun (așa cum este indicat în tabelul atașat mai jos) sunt în măsură să continue procedurile în locul său; ia act de termenii declarațiilor guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acesta;

Decide să elimine această parte a cererilor din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție; decide că nu este necesară examinarea admisibilității sau a fondurilor plângerii în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind incapacitatea reclamanților de a obține compensații în ceea ce privește prejudiciile materiale care rezultă din explozia Declară restul cererilor inadmisibile.

Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 8 iulie 2021. {signe_p_2} Viktoriya Maradudina Branko Lubarda Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Solicitări depunând plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția nr. de cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Suportul acordat pentru daune și cheltuieli și morale (în euro) [1] 22658/10 30/03/2010 Mustafa SÖNMEZSOY 1953 Çakan Abdulhamit Batman 22/02/2021 31/03/2021 5.400 22671/10 30/03/2010 Salih OKAY 1955 Emine GÜLMÜȘ 1983 Çakan Abdulhamit Batman 15/04/2021 07/05/2021 5,400 împreună cu reclamanții 22687/10 30/03/2010 Abdullah YARGI 1970 Çakan Abdulhamit Batman 22/02/2021 30/03/2021 6,300 69989/10 03/09/2010 Zübeyir İPEKYÜZ 1963 Çakan Abdulhamit Batman 22/02/2021 31/03/2021 6,300 32021/11 14/01/2011 Cemal ALTUN 1947 (Mortată la 02/11/2018) Heirs Nurullah Altun Asiye Topçoğlu Hacer Direkçi Celal Altun Altun Altun Ayșete Cengiz Fethullah Altunlah Melike Türkan İbrahim Altun Melek Demir Türkan Tașan Zehra Yıldız Leyla Altunbaș Mehmet Senan Altun Perihan Altun Altun Erken Mehmet Masum Batman 22/02/2021 02/04/2021 5.400 împreună moștenitorilor Cemal Altun [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților.

SECOND SECTION

DECISION Application no. 22658/10 Mustafa SÖNMEZSOY against Turkey and 4 other applications (see appended table) The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 17 June 2021 as a Committee composed of: Branko Lubarda, President, Pauliine Koskelo, Marko Bošnjak, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table. The present applications mainly concern the property damage sustained by the applicants following a large underground explosion that took place in Batman on 3 May 2004. The applicants’ complaints under Article 6 § 1 of the Convention, concerning their inability to access civil courts to claim damages on account of the allegedly erroneous application of the time-limit rules, and under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, regarding the alleged violation of their property rights as a result of the explosion, were communicated to the Turkish Government (“the Government”).

By a letter dated 5 February 2020, the Government informed the Court of the death of the applicant Mr Cemal Altun (application no. 32021/11) on 2 November 2018. On 16 April 2020 the applicant’s representative informed the Court of the wish of the heirs to pursue the application and submitted the certificate of inheritance and the authority forms. THE LAW Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision. The Court takes note of the death of Mr Cemal Altun and of the wish of his heirs (as indicated in the table attached below) to pursue the proceedings he had initiated. It finds that Mr Cemal Altun’s heirs have standing to continue the present proceedings in the applicant’s stead.

The Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issues raised under Article 6 § 1 of the Convention. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention. The Government acknowledged that the civil proceedings that are the subject-matter of the present applications did not meet the standards enshrined in Article 6 of the Convention in respect of the right of access to court. They offered to pay the applicants the amounts indicated in the appended table and invited the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The amounts would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. The applicants were sent the terms of the Government’s unilateral declarations several weeks before the date of this decision.

They refused the terms of the declarations. The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see, in particular, the Tahsin Acar v. Turkey judgment (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the right of access to court (see, for example, Kurșun v. Turkey , no. 22677/10, §§ 93-106, 30 October 2018). Noting the admissions contained in the Government’s declarations as well as the amounts of compensation proposed – which are consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications in this part (Article 37 § 1 (c)). In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications in the part covered by the unilateral declarations (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the applications may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (see Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list as regards the applicants’ complaint under Article 6 § 1 of the Convention.

The applicants also complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention: (i) that the State authorities had failed in their positive obligations to take the necessary precautions to avoid the explosion and the resulting damage to their property; (ii) that the building restrictions imposed by the authorities in the aftermath of the explosion, which were still in force on account of the continuing leakage and risk of further explosions, had severely restricted the use of their property; and (iii) that they had not been provided with redress for the damage they had sustained despite its recognition by experts.

As regards complaints (i) and (ii), the Court has examined these complaints and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto (see Kurșun , cited above, §§ 109, 125 and 129-33). It follows that this part of the applications must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.

As for the applicants’ third complaint (iii) above – concerning their inability to obtain redress for the damage inflicted on their property because of the explosion –, the Court considers that having regard to the Government’s acknowledgment of a violation regarding the shortcomings in the civil proceedings at issue, there is no need to examine the admissibility or the merits of this particular complaint separately (see Kurșun , cited above, § 128). For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Holds that Mr Cemal Altun’s heirs (as indicated in the table attached below) have standing to pursue the proceedings in his stead; Takes note of the terms of the respondent Government’s declarations and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike this part of the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Decides that there is no need to examine the admissibility or the merits of the complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention concerning the applicants’ inability to obtain compensation in respect of their pecuniary damage arising from the explosion ; Declares the remainder of the applications inadmissible.

Done in English and notified in writing on 8 July 2021. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Branko Lubarda Acting Deputy Registrar President APPENDIX Applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Date of receipt of Government’s declaration Date of receipt of applicant’s comments Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses (in euros) [1] 22658/10 30/03/2010 Mustafa SÖNMEZSOY 1953 Çakan Abdulhamit Batman 22/02/2021 31/03/2021 5,400 22671/10 30/03/2010 Salih OKAY 1955 Emine GÜLMÜȘ 1983 Çakan Abdulhamit Batman 15/04/2021 07/05/2021 5,400 jointly to the applicants 22687/10 30/03/2010 Abdullah YARGI 1970 Çakan Abdulhamit Batman 22/02/2021 30/03/2021 6,300 69989/10 03/09/2010 Zübeyir İPEKYÜZ 1963 Çakan Abdulhamit Batman 22/02/2021 31/03/2021 6,300 32021/11 14/01/2011 Cemal ALTUN 1947 (Died on 02/11/2018) Heirs Nurullah Altun Asiye Topçoğlu Hacer Direkçi Celal Altun Bilal Altun Ayșete Cengiz Fethullah Altun Melike Türkan İbrahim Altun Melek Demir Türkan Tașan Zehra Yıldız Leyla Altunbaș Mehmet Senan Altun Perihan Altun Hatun Altun Erken Mehmet Masum Batman 22/02/2021 02/04/2021 5,400 jointly to the heirs of Cemal Altun [1] Plus any tax that may be chargeable to the

applicants.