V împotriva Franței

Publicat la 12 iulie 2021 SECȚIUNEA CINCICE A DOUA RĂSPUNSURI N 48932/20 împotriva Franței introduse la 6 noiembrie 2020 (raportat la 23 iunie 2021) Această cerere se referă la o procedură de expulzare a reclamantului, resortisantul rus de origine cecenă, către Rusia. Cererea se bazează pe articolele 2 și 3 din Convenția adoptată în mod individual, precum și împreună cu art. 13 din convenție. Reclamantul a obținut în 2011 statutul de refugiat în Polonia și a ajuns în Franța în 2012 cu soția și copiii săi. După retragerea statutului său de refugiat de către autoritățile poloneze în ianuarie 2019, reclamantul a depus în Franța o cerere de reexaminare a cererii sale de azil la Oficiul francez de protecție a refugiaților și apatrizilor (OFPRA).

La 19 octombrie 2020, OFPRA a respins această cerere în lumina în special a unei note albe a serviciilor de informații care fusese adusă la cunoștința sa. La 9 noiembrie 2020, Curtea a decis să nu indice guvernului francez măsura provizorie solicitată de solicitant. Prin decretul din 2 decembrie 2020, prefectul l-a obligat pe reclamant să părăsească imediat teritoriul francez și a stabilit Polonia ca țară de destinație. La 8 decembrie 2020, instanța administrativă a respins acțiunea reclamantului. La 10 martie 2021, Curtea Națională a Drepturilor de Azil (CNDA) a emis un aviz conform căruia autoritățile franceze îl puteau îndepărta pe reclamant către Polonia în sarcina acestora de a verifica dacă autoritățile poloneze nu ar revoca acest lucru către Rusia.

La data de 8 aprilie 2021, ministrul de lacu a luat împotriva reclamantului un ordin de expulzare în Rusia, unde a fost efectiv expulzat a doua zi. La 11 aprilie 2021, reclamantul ar fi fost răpit de forțe cecene și ar fi fost închis din 13 aprilie 2021 la postul de poliție din Urus Martan situat în Cecenia, la 20 de kilometri de Grozny. Invocând articolele 2 și 3 din convenție, reclamantul susține că, în țara sa de origine, va fi supus unor tratamente inumane și degradante și precise, care au păstrat calitatea de refugiat după revocarea statutului său de către autoritățile poloneze, principiul nerecunoscării era legat de expulzarea sa către Rusia. Pe de altă parte, acesta se plânge că nu a beneficiat de o cale de atac efectivă împotriva articolului 13 din convenție pentru a-și exercita obiecțiunile întemeiate pe articolele 2 și 3, în măsura în care acțiunea pe care a introdus-o CNDA cu câteva ore înainte de data de 9 aprilie 2021 a fost suspensivă de drept.

În măsura în care, în conformitate cu jurisprudența Curții, riscul din țara de destinație a fost apreciat în special pe baza elementelor disponibile în momentul expulzării, dar evenimentele care au urmat la deportare pot fi relevante într-o anumită măsură, care sunt faptele care au avut loc în Rusia după expulzarea reclamantului Având în vedere obiecțiunile reclamantului și documentele prezentate, trebuie să se considere că trimiterea acestuia la Federația Rusă a dus la un risc real de tratament contrar articolelor 2 și 3 din convenție, autoritățile franceze au efectuat un control atent și riguros al obiecțiunilor sale întemeiate pe articolele 2 și 3 din convenție (F.G.

Suedia [GC], n 43611/11, § 119, 23 martie 2016)? În special, existau elemente specifice situației personale a reclamantului care caracterizau existența sau absența unui risc, în special având în vedere cele mai recente decizii și opinii ale instanțelor interne care excludeseră trimiterea acesteia către Rusia ? Dacă este cazul, pe ce elemente din dosar și pe ce rapoarte internaționale se bazează guvernul pentru a ajunge la concluzia că nu există nici un risc Ce sunt activitățile de asigurare pe care le-au luat eventual guvernul francez de la autoritățile ruse înainte de a-l trimite pe reclamant înapoi în Rusia Autoritățile franceze au avut au fost în contact cu autoritățile ruse în ceea ce privește reclamantul și, în special, în ceea ce privește suspiciunile de terorism care îl afectează, indiferent dacă este vorba despre: "deportare," cererea unui permis de trecere consulară sau în afara acestei proceduri (a se vedea, mutatis mutandis X. c. Suedia, n 36417/16, 9 ianuarie 2018) Au luat autoritățile măsuri pentru a-l însoți pe reclamant în momentul trimiterii sale și pentru a-l preda autorităților ruse ./..

reclamantul a avut la dispoziție o cale de atac eficientă pentru a invoca presupusele obiecții care intră sub incidența articolelor 2 și 3 din convenție, astfel cum prevede art. 13 din convenție? În special, reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din convenție. are un recurs suspensiv de drept pentru a face să se facă recurs împotriva … o cronologie detaliată a evenimentelor care au avut loc în speță la 8 și 9 aprilie 2021, pe de altă parte, orice nouă hotărâre privind reclamantul pronunțată, după caz, de instanțele interne și, în cele din urmă, de a informa Curtea fără întârziere cu privire la stadiul procedurilor care ar fi pendinte.

Publié le 12 juillet 2021

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 48932/20 V contre la France introduite le 6 novembre 2020 communiquée le 23 juin 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La présente requête concerne une procédure d’expulsion du requérant, ressortissant russe d’origine tchétchène, vers la Russie. La requête est fondée sur les articles 2 et 3 de la Convention pris isolément ainsi que combinés avec l’article 13 de la Convention. Le requérant obtint en 2011 en Pologne le statut de réfugié et serait arrivé en France en 2012 avec son épouse et leurs enfants. La famille déposa une demande d’asile en France. Après le retrait de son statut de réfugié par les autorités polonaises au mois de janvier 2019, le requérant déposa en France une demande de réexamen de sa demande d’asile auprès de l’Office français de protection des réfugiés et des apatrides (OFPRA). Le 19 octobre 2020, l’OFPRA rejeta cette demande à la lumière notamment d’une note blanche des services de renseignements qui avait été portée à sa connaissance.

Le 9 novembre 2020, la Cour décida de ne pas indiquer au Gouvernement français la mesure provisoire sollicitée par le requérant. Par un arrêté du 2 décembre 2020, le préfet obligea le requérant à quitter le territoire français sans délai et fixa la Pologne comme pays de destination. Le 8 décembre 2020, le tribunal administratif rejeta le recours du requérant. Le 10 mars 2021, la Cour nationale du droit d’asile (CNDA) émit un avis selon lequel les autorités françaises pouvaient éloigner le requérant vers la Pologne à charge pour elles de vérifier que les autorités polonaises ne le refouleraient pas vers la Russie. Le 8 avril 2021, le ministre de l’Intérieur prit à l’encontre du requérant un arrêté d’expulsion vers la Russie où il fut effectivement expulsé le lendemain.

Le 11 avril 2021, le requérant aurait été enlevé par des forces tchétchènes et serait emprisonné depuis le 13 avril 2021 au poste de police d’Urus ‑ Martan situé en Tchétchénie, à vingt kilomètres de Grozny. Invoquant les articles 2 et 3 de la Convention, le requérant allègue que dans son pays d’origine, il subira des traitements inhumains et dégradants et précise qu’ayant conservé la qualité de réfugié après la révocation de son statut par les autorités polonaises, le principe de non ‑ refoulement s’opposait à son éloignement vers la Russie. Il se plaint par ailleurs de ne pas avoir bénéficié d’un recours effectif au mépris de l’article 13 de la Convention pour faire valoir ses griefs tirés des articles 2 et 3 dans la mesure où le recours qu’il avait introduit devant la CNDA quelques heures avant que l’arrêté d’expulsion du 9 avril 2021 ne soit mis à exécution était suspensif de plein droit.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Dans la mesure où, selon la jurisprudence de la Cour, le risque dans le pays de destination s’apprécie surtout sur la base des éléments disponibles au moment de l’expulsion mais que les évènements qui ont suivi l’expulsion peuvent être pertinents dans une certaine mesure, quels sont les faits qui sont survenus en Russie après l’expulsion du requérant ? 2. Eu égard aux griefs du requérant et aux documents qui ont été soumis, doit ‑ on considérer que le renvoi de celui-ci vers la Fédération de Russie lui a fait courir un risque réel de traitements contraires aux articles 2 et 3 de la Convention ? Les autorités françaises ont ‑ elles procédé à un contrôle attentif et rigoureux de ses griefs tirés des articles 2 et 3 de la Convention ( F.G.

c. Suède [GC], n o 43611/11, § 119, 23 mars 2016) ? Plus particulièrement, y avait ‑ il des éléments propres à la situation personnelle du requérant qui caractérisaient l’existence ou l’absence d’un risque, notamment eu égard aux dernières décisions et avis des juridictions internes qui avaient exclu son renvoi vers la Russie ? Le cas échéant, sur quels éléments au dossier et sur quels rapports internationaux s’est fondé le Gouvernement pour conclure à l’absence de risque ? Quelles sont les assurances qu’avaient éventuellement prises le Gouvernement français auprès des autorités russes avant de renvoyer le requérant vers la Russie ? 3. Les autorités françaises avaient ‑ elles été en contact avec les autorités russes s’agissant du requérant et plus particulièrement relativement aux soupçons de terrorisme pesant sur lui, que ce soit dans le cadre de l’arrêté d’expulsion, de la demande d’un laissez ‑ passer consulaire ou en dehors de cette procédure (voir, mutatis mutandis , X. c. Suède , n o 36417/16, 9 janvier 2018) ? Est-ce que les autorités avaient pris des mesures pour accompagner le requérant lors de son renvoi et pour le remettre aux autorités russes ? ./..

4. Le requérant avait-il à sa disposition un recours effectif pour faire valoir les griefs allégués relevant des articles 2 et 3 de la Convention comme l’exige l’article 13 de la Convention ? Plus particulièrement, le requérant disposait ‑ il d’un recours suspensif de plein droit pour faire valoir à l’encontre l’arrêté d’expulsion du 9 avril 2021 son grief tiré de l’article 3 de la Convention ? Les parties sont invitées à produire d’une part, une chronologie détaillée des évènements survenus en l’espèce les 8 et 9 avril 2021, d’autre part, toute nouvelle décision concernant le requérant rendue le cas échéant par les juridictions internes et enfin, d’informer la Cour sans délai de l’état d’avancement des procédures qui seraient pendantes.