AYDOĞDU c. TURQUIE

Publicat la 19 iulie 2021 A DOUA RĂSPUNSIUNE NR 52473/20 Mahmut AYDO sancțiunea de revocare a funcției publice a reclamantului, profesor într-un liceu public la momentul faptei, din cauza unui număr de publicații pe care le-a făcut în contul său Facebook. Autoritățile au considerat că aceste publicații îl glorificau pe PKK (Parțiul Muncitorilor din Kurdistan, organizație ilegală armată), au încercat să justifice actele violente ale acestei organizații și au inclus expresii acuzatoare și insultatoare referitoare la președintele Republicii și că acestea sunt, prin urmare, la dreptul de a imprima, multiplica și distribui publicații interzise, sau tracte, afișe, pancarte, pancarte, sau pancarte cu scopuri politice sau ideologice sau le afișează și le dezvăluie într-un loc de muncă, astfel cum se prevede la art. 125/E/b din Legea nr. 657 privind funcționarii statului. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de sancțiunea de revocare a funcției publice care i-a fost aplicată pe baza publicațiilor, care, în opinia sa, nu aveau nici un caracter infracțional și erau protejate prin libertatea sa de exprimare. Întrebări cu privire la părți A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, din cauza revocării funcției publice În acest sens, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) (Bakac. Ungaria [GC], n 20261/12, § 162, 23 iunie 2016) În special, instanțele naționale au efectuat, în hotărârile pronunțate în speță, o examinare suficientă și o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese implicate, în conformitate cu criteriile enunțate și puse în aplicare de aceasta în cauzele referitoare la libertatea de exprimare (Gözel și Özer c. Turcia), 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010, Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018, și Mart și alții c. Turcia, n 57031/10, § 32, 19 martie 2019)

Publié le 19 juillet 2021

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

52473/20

Mahmut AYDOĞDU

contre la Turquie

introduite le 13 novembre 2020

communiquée le 29 juin 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

la sanction de révocation de la fonction publique infligée au requérant, professeur dans un lycée public à l’époque des faits, en raison d’un certain nombre de publications qu’il avait faites sur son compte Facebook. Les autorités ont considéré que ces publications glorifiaient le PKK (Parti des travailleurs de Kurdistan, organisation illégale armée), cherchaient à justifier les actes violents de cette organisation et contenaient des expressions accusatoires et insultantes concernant le Président de la République et qu’elles constituaient ainsi l’infraction d’imprimer, multiplier et distribuer des publications interdites, ou des tracts, affiches, pancartes, ou banderoles ayant des fins politiques ou idéologiques ou les afficher et divulguer à un endroit du lieu de travail, prévue à l’article 125/E/b) de la loi n

o

657 sur les fonctionnaires de l’État.

Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint de la sanction de révocation de la fonction publique qui lui a été infligée à raison des publications, qui selon lui, n’avaient aucun caractère infractionnel et étaient protégés par sa liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article

10 §

1 de la Convention en raison de sa révocation de la fonction publique

?

Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article

10 §

2 (

Baka c. Hongrie

[GC], n

o

20261/12, § 162, 23

juin 2016)

?

En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce,

un examen suffisant et une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu

au regard des critères énoncés et mis en œuvre par elle dans les affaires relatives à la liberté d’expression (

Gözel et Özer c. Turquie

, n

os

43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010,

Kula c. Turquie

, n

o

20233/06, §§

45 et 46, 19 juin 2018, et

Mart et autres c. Turquie

, n

o

57031/10, § 32, 19

mars 2019)

?