Publicat la 19 iulie 2021 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 53658/20 R.N. împotriva Poloniei depusă la 19 noiembrie 2020 comunicată la 29 iunie 2021 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna R. N., este un național polonez, născut în 1966 și trăiește în Banie. La 9 iulie 2018 reclamantul s-a dus la cumpărături la un supermarket local, unde a găsit un portofel întins pe podea. După ce a întrebat un telespector dacă portofelul era al lui – la care a răspuns negativ – a pus-o în sacul ei cu scopul de a-l duce la o secție de poliție. Pe drumul ei, a întrebat din nou despre proprietarul său în zona de cumpărare și a dat portofelul M., care a susținut că este al său. Nici reclamantul, nici M. nu au verificat conținutul portofelului. Când M. a încercat să plătească pentru cumpărăturile sale, el a descoperit că cartea de identitate, permisul de conducere, cardul de credit și numerar au dispărut. El a raportat acest lucru managerului supermarketului, cu care a examinat casetele CCTV și a observat reclamantul în căutarea intensivă de ceva în sacul ei de mână, chiar înainte de a scoate portofelul. În ziua următoare, M. a raportat furtul la secția locală de poliție. El a declarat că el a suspectat că reclamantul, pe care el credea că a golit portofelul înainte de a-l returna. La 25 iulie 2018 Procurorul District Gryfino ( Prokurator Rejonowy ) a ordonat ca casa reclamantului să fie căutat. Căutarea nu a descoperit nici o probă utilă. La 3 iulie 2019 Poliția Gryfino a elaborat o cerere de impunere a unei sancțiuni ( wniosek o ukaranie ), acuzând reclamantul de infracțiune minoră ( wykroczenie ) furt de portofel și numerar M.. Valoarea elementelor furate a fost indicată ca 350 zloty polonez (aproximativ 77 euro (EUR). La o dată neespecificată, cererea a fost depusă la Curtea de District Gryfino ( Sād Rejonowy La 9 ianuarie 2020, Curtea de district Gryfino a achitat reclamantul acuzației de infracțiune minoră, susținând că dovezile nu au fost concludente cu privire la vina reclamantului și că declarațiile sale au fost credibile și convingătoare. De asemenea, a susținut că femeile au avut adesea probleme să găsească obiecte mici în sacul lor de mână și nimic nu a sugerat că reclamantul ar fi putut îndepărta conținutul portofelului folosind doar o mână. Poliția nu a apelat împotriva acestei hotărâri, care a devenit finală la scurt timp după aceea. Procedințe privind acuzațiile de furt La 24 martie 2019 Poliția Gryfino a redactat un proiect de acuzație împotriva reclamantului, acuzând-o de furtul cardului de credit al lui M., ID și permisul de conducere. Factura de acuzație a fost aprobată de procurorul districtului Gryfino și a depus la Curtea de District a Gryfino într-o dată neespecificată. La 2 septembrie 2019, instanța a condamnat reclamantul de furt și a condamnat-o la o amendă de 1000 de zloți polonezi (220). În declarația sa de motive, instanța a făcut o trimitere explicită la procedura infracțională și a determinat că principalul scop al reclamantului a fost să fure banii. Curtea a constatat că declarațiile ei nu sunt credibile și a concluzionat că ea a eliminat conținutul portofelului în timp ce se face să arate ca și cum ar fi fost în căutarea pentru altceva în sacul ei. La 2 octombrie 2019 avocatul reclamantului a apelat împotriva acestei hotărâri la Curtea Regională Szczecin ( Sād Okręgowy ), argumentând o evaluare incorectă a probelor și a încălcării în dubio pro reo La 9 iunie 2020, Curtea Regională Szczecin a susținut hotărârea de la 2 Septembrie 2019. Se susține că dovezile au arătat faptul că reclamantul a furat cardul de credit și documentele M., pe care trebuie să le fi eliminat înainte de a returna portofelul la M. El a afirmat, de asemenea, că procedurile infracțiunilor mici au fost depășite de cogniția sa, care nu se referă la acuzațiile de furt de portofel și numerar. art. 17 § 1 din Codul de procedură penală ( „CPC”) (kodeks postępowania karnego ), în măsura în care este relevant, se reda: „§ 1. Nu se inaugură proceduri penale sau, dacă s-a instituít anterior, se întrerupe, atunci când: (...) 7) proceduri penale privind același act comis de aceeași persoană au fost încheiate în mod valabil sau, dacă s-a instituit anterior, sunt încă în așteptare.” art. 437 § 2 din CCP afirmă: „§ 2. Curtea de apel modifică hotărârea sub rezerva reexaminării, hotărând în mod diferit în ceea ce privește fondul, sau încheierea procedurii și încetarea procedurii; în alte cazuri, aceasta anulează decizia și trimite cazul la instanța de primă instanță de reexaminare.” art. 439 § 1 din CCP, în măsura în care este cazul, spune: „Articul 278 § 1 din Codul Penal „Respectând limitele recursului și a susținut argumente și efectul încălcării asupra conținutului deciziei, instanța de apel în sesiunea sa anulează decizia care face obiectul unei reexaminări în cazul în care: (...) 8) a fost pronunțată în ciuda faptului că procedurile penale referitoare la același act al aceleiași persoane au fost deja încheiate în sfârșit.” Codeks karny ) citește: „§ 1. Oricine, în scopul de a se apropia, ia în mod deliberat proprietatea mobilă a altcuiva este supus pedepsirii privației de libertate pentru un termen de 3 luni și 5 ani.” art. 119 § 1 din Codul delictului ( kodeks wykroczeń ) citește: „§ 1. Cel care fură sau se apropie în mod deliberat de proprietatea mobilă a altcuiva, dacă valoarea sa nu depășește 500 de zloti polonezi, este supus pedeapsa de detenție, limitare a libertății sau a amenzii.” COMPLAINTA Reclamantul se plânge în temeiul art. 6 § 1 din Convenție că a fost judecată pentru o infracțiune a cărei a fost deja achitată în sfârșit. Reclamantul a fost judecat de două ori pentru aceeași infracțiune pe teritoriul statului contestat, în conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Protocolul nr. 7 (a se vedea Sergey Zolotukhin c. Rusia [GC], nr. 14939/03, CEDH 2009)?
Published on 19 July 2021
Application no. 53658/20
R.N.
against Poland
lodged on 19 November 2020
communicated on 29 June 2021
The applicant, Ms R. N., is a Polish national, who was born in 1966 and lives in Banie.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
Background to the case
On 9 July 2018 the applicant went shopping to a local supermarket, where she found a wallet lying on the floor. Having asked a bystander whether the wallet was his – to which he replied in the negative– she put it in her handbag with the aim to take it to a police station. On her way out, she inquired again about its owner in the checkout area and handed the wallet to M., who claimed it as his. Neither the applicant, nor M. checked the contents of the wallet.
When M. tried to pay for his groceries, he discovered that his ID card, driving licence, credit card and cash were missing. He reported this fact to the supermarket’s manager, with whom he reviewed CCTV tapes and noticed the applicant intensively searching for something in her handbag, just before pulling out the wallet.
On the following day M. reported the theft at the local police station. He stated that he suspected the applicant, whom he believed had emptied the wallet before returning it.
On 25 July 2018 the Gryfino District Prosecutor (
Prokurator Rejonowy
) ordered the applicant’s home to be searched. The search did not uncover any useful evidence.
Proceedings concerning the petty offence
On 3 July 2019 the Gryfino Police drafted a request for imposition of a penalty (
wniosek o ukaranie
), accusing the applicant of petty offence (
wykroczenie
) theft of M.’s wallet and cash. The value of stolen items was indicated as 350 Polish zlotys (approximately 77 euros (EUR). On an unspecified date the request was lodged with the Gryfino District Court (
Sąd Rejonowy
).
On 9 January 2020 the Gryfino District Court acquitted the applicant of the petty offence charge. It held that the evidence was inconclusive as to the applicant’s guilt and found her statements credible and convincing. It further held that women often had trouble finding small objects in their handbags and nothing suggested that the applicant could have removed the contents of the wallet using only one hand. The police did not appeal against that judgment, which became final shortly thereafter.
Proceedings concerning charges of theft
On 24 March 2019 the Gryfino Police drafted a bill of indictment against the applicant, accusing her of the theft of M.’s credit card, his ID and driving license. The bill of indictment was approved by the Gryfino District Prosecutor and lodged with the Gryfino District Court on an unspecified date.
On 2 September 2019 that court convicted the applicant of theft and sentenced her to a fine of 1,000 Polish zlotys (EUR 220). In its statement of reasons, the court made an explicit reference to the petty offence proceedings and determined that the applicant’s main purpose had been to steal the money. It further held that the documents and credit card had been removed by her only inadvertently. The court found her statements not to be credible and concluded that she had removed the wallet’s contents while making herself look as if she had been searching for something else in her handbag.
On 2 October 2019 the applicant’s lawyer appealed against that judgment to the Szczecin Regional Court (
Sąd Okręgowy
), arguing incorrect assessment of evidence and violation of the
in dubio pro reo
principle.
On 9 June 2020 the Szczecin Regional Court upheld the judgment of 2
September 2019. It held that the evidence pointed to a fact that the applicant had stolen M.’s credit card and documents, which she must have removed before returning the wallet to M. It further stated that the petty offence proceedings were beyond its cognition, which did not concern charges of theft of wallet and cash.
A cassation appeal was not available.
Relevant domestic law
Article 17 § 1 of the Code of Criminal Procedure (“CCP”) (
kodeks postępowania karnego
), in so far as relevant, reads:
Ҥ 1. Criminal proceedings shall not be instituted, or, if previously instituted, shall be discontinued, when:
(...)
7) criminal proceedings concerning the same act committed by the same person have been validly concluded or, if previously instituted, are still pending.”
Article 437 § 2 of the CCP reads:
“§ 2. The appellate court shall amend the decision subject to review, deciding differently as to the merits, or quash it and discontinue the proceedings; in other cases it shall quash the decision and remit the case to the first instance court for re-examination.”
Article 439 § 1 of the CCP, in so far as relevant, reads:
Ҥ 2. Irrespective of the boundaries of appeal and raised arguments and effect of the violation on the contents of the decision, the appellate court at its session shall quash the decision subject to review if:
(...)
8) it was delivered despite the fact that criminal proceedings concerning the same act of the same person had already been finally concluded.”
Article 278 § 1 of the Criminal Code (
kodeks karny
) reads:
“§ 1. Whoever, with the purpose of appropriating, wilfully takes someone else’s movable property shall be subject to the penalty of deprivation of liberty for a term of between 3 months and 5 years.”
Article 119 § 1 of the Petty Offence Code (
kodeks wykroczeń
) reads:
“§ 1. Whoever steals or wilfully appropriates someone else’s movable property, if its value does not exceed 500 Polish zlotys, shall be subjected to the penalty of detention, limitation of liberty or a fine.”
The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that she was tried for an offence of which she had already been finally acquitted.
Has the applicant been tried twice for the same offence in the territory of the respondent State, as prohibited by Article
4 §
1 of Protocol No.
7 (see
Sergey Zolotukhin v. Russia
[GC], no. 14939/03, ECHR 2009)?