Publicat la 4 octombrie 2021 PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 10685/18 A.G.-ש. împotriva Poloniei depusă la 16 februarie 2018 a comunicat la 15 septembrie 2021 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna A. G.-ש., este un național polonez, născut în 1960 și locuiește în Brzezie. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Stępkowski, un avocat practicant în Wrocław. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cazului În 2008, soțul reclamantului, A.ש., a fost acuzat de participare la un grup criminal organizat (acuzații legate de fraudă la scară largă și spălare de bani). În cursul anchetei, reclamantul a fost auzit ca martor. La 5 martie 2009, Procurorul Regional Cracovia a dat o ordonare de a cere filialei Małopolska a Fondului Național de Sănătate („NHF”) să furnizeze informații dacă A.ש. și rudele sale, inclusiv reclamantul, au utilizat servicii medicale în Polonia în ultimii cinci ani, adică la 1 ianuarie 2004. Cererea nu conține niciun motiv. La 5 și 6 martie 2009, NHF a trimis procurorului informații detaliate privind istoricul medical al reclamantului. În special, au fost furnizate următoarele: o listă de servicii medicale prestate reclamantului, numărul său de identificare personală (PESEL), tipurile și datele diferitelor tratamente, lista de prescripții medicale, inclusiv doza și o listă de medici care au tratat reclamantul. August 2021 a depus o plângere penală la Procurorul Regional Cracovia. Ea a afirmat că serviciile de urmărire penală au depășit competențele prin divulgarea dosarelor medicale. Biroul de urmărire penală a răspuns că plângerea ei nu are nicio bază, deoarece informațiile medicale au fost esențiale pentru ancheta penală, deoarece a avut legătură cu suspecții. Între timp, dosarul anchetei (cu privire la aproape treizeci de suspecți), care include dosarul medical al reclamantului, a fost pus la dispoziția părților și în alte proceduri judiciare. La 8 martie 2014, reclamantul a depus o cerere de protecție a drepturilor sale personale care se bazează pe articolele 23 și 24 din Codul Civil. Ea a solicitat instanței să își acorde daune din cauza încălcării drepturilor sale personale. La 18 decembrie 2014, Curtea Regională Cracovia și-a respins cererea. Curtea a constatat că drepturile personale ale reclamantului (dignitatea și dreptul la intimitate) nu au fost încălcate din cauza acțiunilor procurorului. În același timp, a constatat că acțiunile procurorului au fost legale. La 21 noiembrie 2015 Curtea de Apel Cracovia a anulat hotărârea de primă instanță și a ordonat procurorului regional să depună o declarație de scuze. Curtea a făcut trimitere la art. 8 din Convenție și la jurisprudența Curții. Procurorul regional Cracovia reprezentat de biroul Procurorului General (Procuratoria Generalna La 22 martie 2017, Curtea Supremă a anulat hotărârea de a doua instanță. Curtea a constatat că ordonanța procurorului nu a fost ilegală și, prin urmare, drepturile personale ale reclamantului nu au fost încălcate. art. 226 din Codul de Procedință Penală, astfel cum este aplicabil la momentul material, cu condiția: „În ceea ce privește utilizarea documentelor care conțin secrete de stat, oficiale sau profesionale ca dovezi în cadrul procedurii penale, interdicțiile și limitele prevăzute la articolele 178-181 se aplică în consecință. În cadrul procedurii pregătitoare, decizia dacă documentele privind secretele medicale pot fi utilizate ca probă este făcută de către un procuror.” COMPLAINTS Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 8 și 13 din Convenție că colectarea informațiilor sale medicale confidențiale de către biroul procurorului, în contextul unei anchete penale împotriva soțului ei în care a fost auzită ca martor, a constituit „pescă” pentru informații și a constituit o încălcare a dreptului ei la viață privată. În acest sens, ea se plânge că nu a fost informată cu privire la decizia de a ordona divulgarea datelor medicale, nu a putut apela la momentul material, și a aflat despre aceasta doar câțiva ani mai târziu. În sensul articolului 8 § 1 din Convenție a existat o ingerință în dreptul reclamanților de a-și respecta viața privată, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, având în vedere divulgarea dosarelor sale medicale către autoritățile de anchetă? Dacă este cazul, a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în conformitate cu art. 8 § 2 (a se vedea Avilkina și alții c. Rusia , nr. 1585/09, §§ 44-46, 6 iunie 2013; Radu v. Republica Moldova , nr. 50073/07, § 27-32, 15 aprilie 2014 și Y.Y. v. Rusia , nr. 40378/06, §§ 52-59, 23 februarie 2016)? Reclamantul a avut la dispoziția ei un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 8 la Convenția, conform articolului 13 din Convenție?
Published on 4 October 2021
Application no. 10685/18
against Poland
lodged on 16 February 2018
communicated on 15 September 2021
The applicant, Ms A. G.-Ś., is a Polish national, who was born in 1960 and lives in Brzezie. She is represented before the Court by Mr
Ł.
Stępkowski, a lawyer practising in Wrocław.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
Background to the case
In 2008, the applicant’s husband, A.Ś., was charged with participation in an organised criminal group (charges related to large scale fraud and money laundering). During the investigation the applicant was heard as a witness. On 5 March 2009 the Cracow Regional Prosecutor gave an order requesting the Małopolska branch of the National Health Fund (“NHF”) to provide information whether A.Ś. and his relatives, including the applicant, had used medical services in Poland during the last five years, that is as of 1
January 2004. The request did not contain any reasons.
On 5 and 6 March 2009, the NHF sent the prosecutor detailed information concerning the applicant’s medical history. In particular, the following was provided: a list of medical services provided to the applicant, her personal identification number (PESEL), types and dates of various treatments, list of medical prescriptions including the dosage and a list of medical practitioners who treated the applicant.
The applicant had only become aware of the order in 2012. On 16
August 2021 she lodged a criminal complaint with the Cracow Regional Prosecutor. She alleged that the prosecution services had exceeded their powers by disclosing her medical records. The prosecution office replied that her complaint lacked any basis since the medical information had been essential for the criminal investigation as it had concerned the suspects.
Meanwhile, the case file of the investigation (concerning nearly thirty suspects), which included the applicant’s medical records, was made available to the parties and in other court proceedings.
Proceedings for protection of personal rights
On 8 March 2014 the applicant lodged a claim for the protection of her personal rights relying on Articles 23 and 24 of the Civil Code. She asked the court to award her damages on account of the breach of her personal rights.
On 18 December 2014 the Cracow Regional Court dismissed her claim. The court found that the applicant’s personal rights (dignity and right to privacy) had not been breached on account of the prosecutor’s actions. At the same time, it found that the prosecutor’s actions had been legal.
The applicant appealed relying on Article 8 of the Convention.
On 21 November 2015 the Cracow Court of Appeal set aside the first instance judgment and ordered the Regional Prosecutor to issue a statement of apology. The court referred to Article 8 of the Convention and the Court’s case-law.
The Cracow Regional Prosecutor represented by the General Attorney’s office (
Prokuratoria Generalna
) lodged a cassation appeal with the Supreme Court on 21 January 2016.
On 22 March 2017 the Supreme Court reversed the second-instance judgment. The court found that the prosecutor’s order had not been unlawful and therefore the applicant’s personal rights had not been breached.
Relevant domestic law and practice
Article 226 of the Code of Criminal Procedure as applicable at the material time, provided:
“In matters concerning the use of documents containing State, official or professional secrets as evidence in criminal proceedings, the prohibitions and limitations set forth in Articles 178-181 shall apply accordingly. In the preparatory proceedings the decision whether documents regarding medical secrets could be used as evidence is made by a prosecutor.”
The applicant complains under Articles 8 and 13 of the Convention that the collection of her confidential medical information by the prosecutor’s office, in the context of a criminal investigation against her husband in which she was heard as a witness, constituted “fishing” for information and amounted to a breach of her right to private life. In that connection she complains that she was not informed of the decision ordering the disclosure of the medical data, she could not appeal it at the material time, and she learned about it only several years later.
1.
Has there been an interference with the applicants’ right to respect for her private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, on account of the disclosure of her medical records to the investigation authorities? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2 (see
Avilkina and Others v. Russia
, no.
1585/09, §§ 44-46, 6 June 2013;
Radu v. the Republic of Moldova
, no.
50073/07, §§ 27-32, 15 April 2014 and
Y.Y. v. Russia
, no. 40378/06, §§
52-59, 23 February 2016)?
2.
Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her complaint under Article 8 to the Convention, as required by Article
13 of the Convention?