ZAWADZKA c. POLOGNE

Publicat la 19 iulie 2021 Prima secțiune Cerere nr. 50554/19 Jolanta Anna ZAWADZKA împotriva Poloniei introdusă la 20 septembrie 2019 comunicată la 29 iunie 2021 EXPOSAT DE FAPTE CENTRALĂ, domnul Jolanta Anna Zawadzka, este un resortisant polonez născut în 1973 și rezident în Tłuszcz. Este reprezentată în fața Curții de către domnul Pietrzak, A. Mączka-Pacholak și A. Ploszka, avocați. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Prin hotărârea din 13 septembrie 2018, Tribunalul Districtual Varșovia a declarat reclamanta vinovată de încălcarea dreptului comunitar pedepsită prin art. 195 alineatul (1) din Codul Penal ( (a se vedea mai jos, dreptul intern) și, în acest sens, i-a acordat o pedeapsă de 500 PLN. În așteptarea hotărârii sale cu privire la acest punct tribunalul a luat în considerare următoarele: - Recurenta a publicat pe rețelele sociale un mesaj care îi invita pe toți cei care ar fi dorit să participe la un eveniment care trebuia să aibă loc într-una din bisericile din Varșovia și care trebuia să constea într-o ieșire ostensibilă a protestanților din biserica în cauză în semn de protest împotriva conținutului comunicatului episcopilor polonezi intitulat "Viața oricărei ființe umane este protejată de cea de-a cincea poruncă a Decalogului: Tu nu vei ucide mai sus; - Recurenta și-a pus în aplicare proiectul la 3 aprilie 2016 în timpul unei liturghii ținute în biserica menționată mai sus. Chiar în momentul în care protestanții au început să părăsească locul reclamantei și a fost ridicată țipând Tu cu legea împotriva violenței, care le proteja pe aceste biete femei de încălcarea integrității lor corporale, de ce nu te ocupi tu de crima de pedofilie din rândurile tale? De ce spui un lucru și crezi că nu pot suporta asta? - Entuziastă și agresivă verbal, reclamanta nu a răspuns la solicitările din partea credincioșilor prezenți la fața locului invitându-se să se calmeze sau să le părăsească. În urma acestui incident liturghia a fost întreruptă; - Prin comportamentul său, irațional sau chiar scandagios, recurenta a avut în mod necuviincios deranjat serviciul religios în curs. Cuvintele pe care le-a rostit cu această ocazie au fost răutăcioase și jignitoare față de credincioșii și n Õ aveau nici o legătură cu problemele, obiect al scrisorii episcopilor polonezi în cauză. Nu numai reclamanta încălcase normele de comportament aplicabile oficiilor religioase, ci, în plus, avea în mod serios ordinea publică. Limitele libertății de exprimare au fost depășite ca urmare a comportamentului lui Iehova și nu a conținutului cuvintelor sale. A fost îndreptățită reclamanta să-și exprime criticile împotriva scrisorii episcopilor polonezi menționați anterior, fără a se comporta astfel; - Chiar daca incidentul care a implicat o persoana a fost intentionat, comportamentul sus-menționat al acesteia cu privire la aceaceasta a fost infatisat cu o atat de mare incat reclamanta nu a reusit sa le controleze. În aceste circumstanțe și având în vedere pericolul scăzut al faptelor incriminate, cea mai adecvată sancțiune în speță ar fi fost abandonarea urmăririi penale cu o perioadă de probă. Cu toate acestea, condiția sine qua non (a) aplicarea acestei măsuri a fost faptul că persoana în cauză înțelege caracterul reprobabil al acțiunilor sale, ceea ce în acest caz nu era cazul. În consecință, sancțiunea sub formă de t ă ț ii modice a fost cea mai adecvată, având în vedere situația financiară a persoanei în cauză și circumstanțele atenuante. Recurenta și Parchetul au interjat fiecare apel al acestei hotărâri. În acțiunea sa în justiție, Tribunalul de District a susținut în special faptul că instanța de district nu a luat în considerare în mod suficient faptul că cauza care o privește își punea în joc dreptul la libertatea de exprimare. Aceasta a arătat că dreptul în discuție în sine, inclusiv declarațiile controversate în ochii altora. Comisia a susținut că sancțiunea aplicată era susceptibilă să o descurajeze de la luarea de poziții publice în ceea ce privește problema dreptului femeilor la avort, subiect al dezbaterii de interes general care se desfășoară atunci în Polonia. În cele din urmă, Comisia susținea că hotărârea de primă instanță era, în opinia sa, contrară art. 54 alin. (1) din Constituție și art. 10 din Convenția europeană a drepturilor omului. Prin hotărârea din 5 aprilie 2019, Tribunalul Regional din Varșovia a respins cele două cereri. Prin comportamentul său, în mod deliberat răutăcios și lipsit de respect față de credincioșii prezenți la fața locului, recurenta încălcase dreptul acestora de a-și practica în mod pașnic cultul. Chiar dacă persoana respectivă fusese supusă unor considerații de interes general, aceasta nu justifica în sine orice obstrucționare din partea sa în exercitarea acestui drept de către alții. Condamnarea în temeiul articolului 195 alineatul (1) din CP a recurentei a fost ulterioară mijloacelor sale de exprimare și nu conținutului cuvintelor sale. Printr-o scrisoare din 29 iunie 2020, Apărătorul drepturilor a informat reclamanta că nu se poate pronunța în favoarea sa împotriva hotărârii Tribunalului Regional din Varșovia. La art. 195 alineatul (1) din acest cod se prevede că orice persoană care, în mod rău, împiedică practica unui cult religios în cadrul unei biserici sau al unei asociații religioase care are un statut recunoscut din punct de vedere juridic este o persoană care are dreptul la o amendă, la o măsură restrictivă la libertate sau la o pedeapsă cu închisoarea cu închisoarea pentru o perioadă de până la doi ani. GRIEF Recurenta se plânge că condamnarea sa în temeiul articolului 195 alineatul (1) din CP a fost contrară articolului 10 din Convenție. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Condamnarea recurentei în temeiul articolului 195 alineatul (1) din Codul penal a fost prevăzută cu o interferență în dreptul la libertatea de exprimare a persoanei în cauză, în sensul articolului 10 din Convenție ? În cazul în care nu a respectat condițiile prevăzute la alineatul (2) din această dispoziție convențională, intervenția în temeiul dreptului în cauză al recurentei a fost conformă cu condițiile prevăzute la alineatul (2) din această dispoziție

Publié le 19 juillet 2021

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

50554/19

Jolanta Anna ZAWADZKA

contre la Pologne

introduite le 20 septembre 2019

communiquée le 29 juin 2021

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, M

me

Jolanta Anna Zawadzka, est une ressortissante polonaise née en 1973 et résidant à Tłuszcz. Elle est représentée devant la Cour par M

es

M. Pietrzak, A. Mączka-Pacholak et A. Ploszka, avocats.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.

Par un jugement du 13 septembre 2018, le tribunal de district de Varsovie déclara la requérante coupable de l’infraction punie par l’article

195 § 1 du code pénal («

CP

») (voir, le droit interne ci-dessous) et lui infligea à ce titre une peine d’amende de 500 PLN. Dans les attendus de son jugement sur ce point le tribunal releva ce qui suit.

- La requérante avait publié sur les réseaux sociaux un message invitant tous ceux qui l’auraient souhaité à prendre part à un évènement qui devait avoir lieu dans l’une des églises de Varsovie et qui devait consister en une sortie ostensible des protestataires de l’église en question en signe de protestation contre le contenu du communiqué des évêques de Pologne intitulé « La vie de tout être humain est protégée par le cinquième commandement du Décalogue : Tu ne tueras pas

» ;

- La requérante avait mis son projet à exécution le 3 avril 2016 au cours de l’une des messes célébrées dans l’église mentionnée ci-dessus. A

l’instant-même où les protestataires avaient commencé à quitter les lieux la requérante s’était levée en criant «

Je ne peux pas écouter ça

», «

Je ne peux pas partir d’ici, vous m’inscrivez dans vos statistiques

», «

Pourquoi interférez

-

vous avec la loi contre la violence, qui protégeait ces pauvres femmes des atteintes à leur intégrité corporelle

?

Pourquoi ne vous vous-occupez pas du crime de pédophilie dans vos propres rangs

?

Pourquoi dites-vous une chose et pensez le contraire ? Je ne peux pas supporter cela, je m’en vais

!

»

- Excitée et verbalement agressive, la requérante n’avait pas réagi aux demandes de la part des fidèles présents sur les lieux l’invitant à se calmer ou à les quitter. À la suite de cet incident la messe avait été interrompue ;

- De par son comportement, irrationnel, voire tapageux, la requérante avait malicieusement perturbé l’office religieux en cours. Les propos qu’elle avait tenus à cette occasion avaient été malveillants et blessants envers les fidèles et n’avaient non plus aucun rapport avec les problématiques, objet de la lettre des évêques de Pologne en question. Non seulement la requérante avait enfreint les règles de comportement applicables aux offices religieux mais en plus elle avait troublé l’ordre publique. Les limites de la liberté d’expression avaient été dépassées en conséquence de comportement de l’intéressée et non de la teneur de ses propos. Il était loisible à la requérante de formuler ses critiques à l’encontre de la lettre des évêques de Pologne susmentionnées sans se comporter de la sorte;

- Même si l’incident impliquant l’intéressée avait été délibéré, le comportement susmentionné de celle-ci quant à lui avait été empreint d’émotions d’une ampleur telle que la requérante n’était pas parvenue à les contrôler. Dans ces circonstances, et eu égard à la faible dangerosité des faits incriminés, la sanction la plus adéquate en l’espèce aurait été l’abandon des poursuites assorti d’une période mise à l’épreuve. Cependant, la condition

sine qua non

d’application de cette mesure était que l’intéressée comprenne le caractère repréhensible de ses actes, ce qui en l’occurrence n’était pas le cas. Par conséquent, la sanction sous forme d’amende modique était la plus appropriée, eu égard à la situation financière de l’intéressée et aux circonstances atténuantes.

La requérante et le parquet interjetèrent chacun appel de ce jugement. Dans son recours l’intéressée soutint, tout particulièrement, que le tribunal de district avait insuffisamment tenu compte du fait que l’affaire la concernant mettait en jeu son droit à la liberté d’expression. Elle indiqua que le droit en question s’appliquait y compris aux déclarations controversées aux yeux des autres. Elle allégua que la sanction infligée était susceptible de la décourager de ses prises de position publiques sur la question du droit des femmes à l’avortement, objet du débat d’intérêt général alors en cours en Pologne. Elle soutint enfin que le jugement de première instance était, selon elle, contraire à l’article 54 § 1 de la Constitution et à l’article 10 de la Convention européenne des droits de l’homme.

Par un jugement du 5 avril 2019, le tribunal régional de Varsovie rejeta les deux appels. Dans ses attendus, le tribunal régional observa ce qui suit. De par son comportement, délibérément malveillant et irrespectueux des fidèles présents sur les lieux, la requérante avait enfreint le droit de ceux-ci de paisiblement pratiquer leur culte. Même si l’intéressée avait été mue par des considérations d’intérêt général, cela ne justifiait pas en soi une quelconque obstruction de sa part à l’exercice de ce droit par autrui. La condamnation au titre de l’article 195 § 1 du CP de la requérante avait été consécutive à ses moyens d’expression et non à la teneur de ses propos.

Par une lettre du 29 juin 2020, le Défenseur des droits informa la requérante qu’il n’allait pas se pourvoir en cassation en sa faveur contre le jugement du tribunal régional de Varsovie.

Le droit interne pertinent

Le code pénal

L’article 195 § 1 de ce code stipule que quiconque malicieusement entrave la pratique d’un culte religieux au sein d’une église ou d’une association religieuse jouissant d’un statut juridiquement reconnu est passible d’une amende, d’une mesure restrictive à la liberté ou d’une peine d’emprisonnement d’une durée pouvant aller jusqu’à deux ans.

GRIEF

La requérante se plaint que sa condamnation au titre de l’article 195 §

1 du CP a été contraire à l’article 10 de la Convention.

QUESTION AUX PARTIES

La condamnation de la requérante au titre de l’article 195 § 1 du code pénal a-t-elle été constitutive d’une ingérence dans le droit à la liberté d’expression de l’intéressée, au sens de l’article 10 de la Convention

? Dans l’affirmative, l’ingérence alléguée dans le droit en question de la requérante a-t-elle été respectueuse des conditions énoncées au paragraphe 2 de cette disposition conventionnelle

?