CASE OF BRODA AND BOJARA v. POLAND - [Ukrainian Translation] summary by the Supreme Court of Ukraine
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Civil proceedings;Article 6-1 - Access to court);Pecuniary and non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Pecuniary damage;Just satisfaction)
CASE OF BRODA AND BOJARA v. POLAND - [Ukrainian Translation] summary by the Supreme Court of Ukraine (CtEDO, 2021)
BRODA AND BOJARA v. Poland (No 26691/18, 27 367/18) Cazul a vizat plângerile reclamantelor că nu au avut nici o cale de apărare juridică care să le permită să facă apel la decizia ministrului justiției privind încetarea prealabilă a competențelor lor ca președinți adjuncți ai Curții Regionale din Celtic.
17 (1) din Legea din 12 iulie 2017 privind modificarea Legii privind organizarea instanțelor de jurisdicție generală (denumită în continuare Legea).Apetanții s-au adresat Secretarului de Stat Adjunct al Ministerului Justiției cu cererea de a le informa de motivele adoptării deciziilor menționate și de căile de atac la care au acces.În răspuns, aceștia au fost informați că, în conformitate cu art. 17 din Legea, ministrul justiției, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a acestei legi, adică din 12 august 2017 până în 12 februarie 2018, a fost împuternicit să demisioneze președinții instanțelor fără a fi necesar să respecte condițiile stabilite la art. 2325 din Legea, care intră în vigoare la 12 august 2017, și fără nicio obligație a ministrului de a informa părțile interesate.
De asemenea, au fost informați despre motivele deciziei lor. Au fost informați că deciziile ministrului Justiției nu sunt supuse unei contestații. Reclamanții au adresat din nou întrebări. Ei au susținut că din scrisorile ministrilor adresate lor, era clar că îndepărtarea lor a avut loc din cauza unor presupuse deficiențe administrative la Curtea Regională din Celta și că menținerea lor la funcție a fost considerată ca prejudiciând buna funcționare a instanțelor. Ei au considerat astfel de afirmații absolut nefondate și astfel încât le-au prejudiciat reputația de vicepreședinți ai instanțelor și judecători. Ei au susținut că îndeplinirea de către ei a obligațiilor lor nu a fost niciodată pusă la îndoială, ci, dimpotrivă, valoarea lor profesională a fost întotdeauna declarată.
Ministrul Justiției și-a exercitat dreptul exclusiv de a-i demisiona pe președinții instanțelor în conformitate cu art. 17 (1) din Legea din 12 iulie 2017, precum și că aceștia au interpretat greșit declarația ministrului cu privire la aceștia.Ministerul a adăugat că ministrul are dreptul de a aplica diferite măsuri aflate la dispoziția sa, nu numai pentru a elimina deficiențele observate în instanțe, ci și pentru a îmbunătăți situația, chiar și atunci când situația era satisfăcătoare.La 1 aprilie 2019, reclamanta B. a ieșit în pensie prematură. © Traducerea și procesarea acestei decizii au fost efectuate de Curtea Supremă.
În primul rând, CEDO a remarcat că din scrisorile ministeriale era evident că deciziile Ministerului Justiției privind suspendarea reclamantelor de la funcții nu pot fi contestate. Conform conținutului afirmațiilor, excluderea posibilității de a contesta decizia de suspendare a Guvernului nu a avut ca scop promovarea implementării reformelor ministeriale în sistemele judiciare poloneze și. CEDO a subliniat că Consiliul Europei și alte organizații internaționale, precum și practica instanțelor internaționale acordă o importanță tot mai mare principiului respectării corectitudinii procedurale în cauzele referitoare la suspendarea sau demiterea judecătorilor, și, în plus, a subliniat că, în cazul în care o instanță judecătorească a adoptat o decizie de suspendare, aceasta nu este în conformitate cu principiul justiției.
Intervenția unui organ de putere independent de ramurile executivă și legislativă a puterii în orice decizie care afectează încetarea competențelor unui judecător. CEDO observând că reclamanții au fost îndepărtați în mod preliminar de la funcția de președinți ai instanțelor de către Ministrul Justiției în conformitate cu art. 17 din Legea din 12 iulie 2017 . Această lege a avut dispoziții tranzitorii și a permis ministrului să elibereze președinții instanțelor la propria lui discreție, fără a se limita la condiții materiale sau procedurale. Deciziile contestate ale ministrului Justiției nu conțineau motive și nu erau supuse revizuirii de către un organ extern independent de ministrul în cauză. În lumina tuturor informațiilor disponibile, CEDO a ajuns la concluzia că, în primul rând, îndepărtarea reclamantelor de la funcția de președinte a fost motivată de legislația în vigoare, conform căreia, în cazul în care o instanță judecătorească a respins o decizie, nu a fost necesară o reexaminare.
Curtea a remarcat că legislația națională aplicabilă la momentul în care au fost expulzați reclamanții nu i-a protejat în niciun fel de întreruperea prematură și arbitrară a obligațiilor lor de reprezentanți ai președintelui instanței. Curțile de protest trebuie să se bucure de protecție împotriva acțiunilor arbitrare ale autorităților executive, iar numai o revizuire a legalității acestei decizii de către o autoritate judiciară independentă ar putea face acest drept eficient. Curtea a subliniat importanța protejării independenței ramurii judiciare și a respectării justiției arbitrale în procesele care constituie o problemă.
Curtea Europeană a Justiției a observat că, în ceea ce privește cererile de despărțire, legislația națională privind eliminarea nu a precizat condițiile în care președinții instanțelor pot fi îndepărtați din funcție în ordinea de vinere din © Traducerea și procesarea acestei decizii a fost efectuată de Curtea Supremă. 3 principiul potrivit căruia un judecător trebuie să aibă garanția de a rămâne în funcție pe durata mandatului său. Aproape toate competențele în astfel de chestiuni au fost concentrate în mâinile unui organ al puterii executive, iar organele de auto-guvernare judiciară, cum ar fi, în special, Consiliul Național al Justiției, au fost excluse din proces.
Ministerul Justiției. CEDO a remarcat cu îngrijorare că, în observațiile sale, Guvernul pârât a afirmat că baza legislativă privind eliminarea prematură a șefilor de instanță le-a permis să ocolească procedurile corespunzătoare. Cu toate acestea, CEDO a remarcat că tocmai aceste proceduri asigurau garanțiile care stau la baza principiului, consacrat la art. 6 din Convenție, potrivit căruia o instanță independentă (în sensul acestei dispoziții a Convenției) trebuie să asigure obligatoriu garantarea deținerii în funcție, indiferent dacă judecătorul respectiv se abține de la îndeplinirea obligațiilor sale judiciare sau doar de la funcțiile administrative pe care le îndeplinește în sistemele judiciare. Având în vedere importanța rolului judecătorilor în protejarea drepturilor prevăzute de Convenție, CEDO a considerat necesară crearea de garanții procedurale pentru a asigura
Deoarece termenul limită de încetare a competențelor reclamantelor ca reprezentanți ai președintelui instanței nu a fost examinat nici de o instanță de jurisdicție generală, nici de altă autoritate care îndeplinește funcții judiciare, statul și pârâtul au încălcat esența dreptului reclamantului la acces la instanță. Astfel, există puține motive pentru încălcarea dreptului la acces la instanță, garantat de art. 6 alineatul 1 din Convenție.