CASE OF GACHECHILADZE v. GEORGIA - [Georgian Translation] legal summary by the Supreme Court of Georgia, Human Rights Centre of the Analytical Department

Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the European Court of Human Rights database HUDOC. Permisul de a publica din nou traducerea a fost acordat exclusiv pentru a fi plasat în baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului.Eng: The document was provided by the Supreme Court of Georgia, Human Rights Centre of the Analytical Department (www.supremecourt.ge).Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the European Court of Human Rights database HUDOC.Permisul de a publica din nou traducerea a fost acordat exclusiv pentru a fi plasat în baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului (www.supremecourt.ge).Eng: The document was provided by the Supreme Court of Georgia, Human Rights Centre of the Analytical Department (www.supremecourt.ge).Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the European Court of Human Rights database HUDOC.Pentru a fi inclus în baza de date HUDOC, prima dovadă corespunzătoare a fost dată în cazul Ghila Ghilabaidze împotriva Georgiei, care a fost depusă în cauza N2591/19 din cauza Georgia, a fost depusă în judecata din 22 iulie, 2021 Fapte: Purturiile: Purturiile de la judecată, Purturi de judecată, Purturi de judecată, Purturi, Purturi de judecată, Purturi, Purturi de judecată, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi, Purturi

Evaluarea Curții de la Strasbourg: 54. în legătură cu circumstanțele cazului în cauză, Curtea menționează că părțile nu au putut să fie de acord dacă desenul folosit de reclamant avea sau nu o exclusivă expresie comercială, în consecință, autoritățile naționale au folosit un cadru larg de evaluare a intereselor publice, în funcție de cât de mult au avut nevoie de motive de interes public în legătură cu o cauză de interes public, în funcție de cât de mult au fost folosite în cazul în care au fost invocate motive de interes public și în funcție de cât de multe au fost utilizate în cazul în care au fost invocate motive de interes public și în funcție de cât de multe au fost utilizate în cazul în care au fost invocate motive de interes public și în funcție de cât de multe au fost utilizate în cazul în care au fost invocate motive de interes public.

De asemenea, este relevant să se remarce că organizația care a prezentat plângerea în legătură cu marca reclamantului a fost activă în probleme civile și politice. Prin urmare, astfel, argumentul guvernului că reclamantul ar fi fost "expresia" ar trebui să fie discutată numai în context comercial, ar trebui să fie studiată cu atenție, deoarece în acest caz, o marjă largă de evaluare a autorității la nivel național a fost împiedicată. În acele circumstanțe în care, din cauza prețurilor, nu a fost posibilă o diferență semnificativă între orice persoană sau instanță, în cazul în care nu a fost posibilă o diferență semnificativă între cele patru aspecte de interes public.

Curtea de Apel a subliniat faptul că Curtea de Apel a subliniat importanța istorică, culturală și religioasă a sacramentului, importanța reprezentării sale în mod expres și în raport cu prezența Bisericii creștine din Georgia. A indicat că, în timp ce a subliniat importanța unei declarații de încredere în contextul local, a subliniat importanța unei declarații de încredere în contextul internațional, declarația de încredere în contextul național nu a fost o declarație de încredere în contextul național.

În special, în ceea ce privește imaginea de panda și menționarea zilei sfântă pentru creștini, Curtea de Apel din Strasbourg a menționat argumentarea Curții de Apel că imaginea și textul însoțit ofensau neîndreptățit viața și învățătura religioasă a creștinilor ortodocși, că relațiile sexuale ar trebui să fie evitate în timpul postului legat de sărbătorile religioase importante, că trebuie să se evite timpul de post, că nu era necesar să se folosească doar YouTube, dar și că nu era suficient să se folosească aceste argumente pentru a se pronunța asupra unor întrebări de drept, în special în cazul în care au fost folosite de diferite grupuri religioase, care au avut deja o viziune diferită.

Celelalte două modele reprezentau mâna stângă a unei femei cu un prezervativ pe cele două degete ridicate și imaginea unei coroane, făcută din prezervativ și cu o inscripție legată de un eveniment istoric.

În schimb, este surprinzător că instanțele naționale au insistat să indice că imaginea trebuie să fie considerată o figură îndepărtată, deoarece a existat o conotație religioasă, deoarece designul a fost dat de mâna stângă a unei femei, nu de mâna dreaptă, care a fost folosită în context religios, ceea ce a indicat lipsa unui temei juridic necesar pentru o intervenție [în libertatea de exprimare].În schimb, este surprinzător că instanțele naționale au insistat să indice că imaginea trebuie să fie considerată o figură îndepărtată, în conformitate cu o definiție istorică.Designul nu a fost limitat la importanța unei imagini drepturi de stat, ca fiind o reprezentare a credinței creștine.

O astfel de influență este contrară opiniei Curții Constituționale, potrivit căreia este inadmisibilă o persoană să se implice într-o anumită instanță sau grup de persoane în conformitate cu normele etice sau cu convingerile sale, în conformitate cu conventiile și opiniile sale, și să se implice în alte grupuri sociale, în conformitate cu conventiile instituțiilor de stat, precum cele ale Curții, prin încălcarea libertății publice, precum și să se facă referire la justiția internațională în favoarea instituțiilor de drepturi publice (§§ 48, §§ 41-10), precum și a celorlalte instanțe, în cazul în care acestea au fost respinsă de Curtea Națională de Justiție (§§ 48, §§ 41-10), de către Curtea din Turcia (§§ 48, § 41, § 48, § 10), de către Institutul pentru Conviziuni religioase și de alte instituții religioase (§ 48, § 10), de către Curtea din România (§ 41, § 10), de asemenea, de către Curtea din România (§ 48, § 10), de asemenea, de către Curtea din România (§ 10), de asemenea, de către Curtea din România (§ 10), de la art. 41 și de la art. 10 din Convenția Turcia, de la care se citează că persoanele respective au fost în mod de asemenea învinse în favoarea Curții publice și în favoarea lor (§§§ 48, § 10), de la art. 10 din Convenția din Constituția din România, § 10), de la care se citează că, de asemenea, în cazul în cazul în care au fost învinse învinse în favoarea lor, în favoarea lor, în față, în față de către Curtea Curtea de drepturi religioase și de drepturi și de drepturi religioase și de altul lor.

Reclamantul nu a depus o cerere legată de satisfacerea justă pe baza articolului 41 din Convenție. prin urmare, instanța nu va acorda despăgubiri pentru daune.

Geo: დოკუმენტი მომზადებულია საქართველოს უზენაესი სასამართლოს ანალიტიკური განყოფილების ადამიანის უფლებათა ცენტრის (

www.supremecourt.ge

) მიერ. თარგმანის ხელახალი გამოქვეყნების ნებართვა გაცემულია მხოლოდ ადამიანის უფლებათა ევროპული სასამართლოს HUDOC-ის მონაცემთა ბაზაში განთავსების მიზნით.

Eng: The document was provided by the Supreme Court of Georgia, Human Rights Centre of the Analytical Department (

www.supremecourt.ge

).

Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the European Court of Human Rights’ database HUDOC.

გაჩეჩილაძე საქართველოს წინააღმდეგ

Gachechiladze v. Georgia

საჩივარი N2591/19

გადაწყვეტილება

22 ივლისი, 2021

ფაქტები:

მომჩივანი აწარმოებს კონდომებს, შეფუთვაზე სხვადასხვა დიზაინით, რომელსაც ყიდის ინტერნეტით და სავაჭრო აპარატებით. მისი ოთხი დიზაინი გახდა ადმინისტრაციულ სამართალდარღვევათა საქმის განხილვის საგანი იმ საფუძვლით, რომ ისინი წარმოადგენდნენ არაეთიკურ რეკლამას, რეკლამის შესახებ კანონის შესაბამისად.

პირველი ინსტანციის სასამართლოში საქმის წარმოების დროს, მომჩივანი წარუმატებლად დაეყრდნო საკონსტიტუციო სასამართლოს მიერ განხილულ სხვადასხვა საქმეს, რომლითაც ამტკიცებდა რომ არ არსებობდა საკმარისი დასაბუთება იმის თაობაზე, თუ რატომ დაირღვა შესაბამისი კანონი.

მომჩივანი დაჯარიმდა, აეკრძალა შესაბამისი დიზაინის გამოყენება და გავრცელება და დაევალა პროდუქციის გაყიდვიდან ამოღება. მან აღნიშნული გადაწყვეტილება წარუმატებლად გაასაჩივრა.

მომჩივანი ადამიანის უფლებათა ევროპული სასამართლოს წინაშე დავობდა, რომ მის გამოხატვის თავისუფლებაში განხორციელდა გაუმართლებელი ჩარევა იმის გამო, რომ მის წინააღმდეგ ჩატარდა ადმინისტრაციული სამართალწარმოება, რაც დასრულდა მისთვის სანქციის დაკისრებით.

სტრასბურგის სასამართლოს შეფასება:

Sekmadienis Ltd

. მთავრობამ ანალოგიური მოსაზრება გამოთქვა.

იდენტობა და სხვები საქართველოს წინააღმდეგ

). ზოგიერთი დიზაინი ასევე იყო სოციალური, ისევე როგორც პოლიტიკური კომენტარი სხვადასხვა მოვლენასა და საკითხთან დაკავშირებით. ასევე რელევანტურია იმის აღნიშვნა, რომ მომჩივნის ბრენდთან დაკავშირებით საჩივრის წარმდგენი ორგანიზაცია აქტიური იყო სამოქალაქო და პოლიტიკურ საკითხებში. შესაბამისად, ამრიგად, მთავრობის არგუმენტი, რომ მომჩივნის,,გამოხატვა’’ განხილულ უნდა იქნეს მხოლოდ კომერციულ კონტექსტში, ფრთხილად უნდა იქნეს შესწავლილი, ვინაიდან ამ შემთხვევაში ეროვნულ დონეზე ხელისუფლებას შეფასების ფართო ფარგლები აქვს. იმ გარემოებებში, რომლებშიც ნაწილობრივ მაინც იკვეთება საჯარო ინტერესის მქონე საკითხებზე მოსაზრების დაფიქსირება, ეროვნული სასამართლოებისთვის მიკუთვნებული შეფასების ფარგლები უფრო ვიწროა იმ შემთხვევებისგან განსხვავებით, რომლებიც ეხება მხოლოდ კომერციულ გამოხატვას.

Sekmadienis Ltd

., cited above, §

80, with further references). სტრასბურგის სასამართლო კიდევ ერთხელ იმეორებს, რომ პლურალისტურ დემოკრატიულ საზოგადოებაში, ისინი ვინც ირჩევენ რელიგიის თავისუფლებით სარგებლობას, უნდა შეეგუონ და მიიღონ სხვების მიერ მათი რელიგიური მრწამსის უარყოფა და მათი რწმენისადმი მტრული მოძღვრების გავრცელებაც კი (იხ. სხვა მითითებებთან ერთად

Otto

‑

Preminger-Institut

, §

47, and

İ.A.

v.

Turkey, §

28,).

ყოველივე ზემოთქმულიდან გამომდინარე, სტრასბურგის სასამართლო ადგენს, რომ ოთხი სადავო დიზაინიდან სულ მცირე სამის შემთხვევაში, ეროვნული სასამართლოების მიერ დასახელებული მიზეზები არ იყო შესაბამისი და საკმარისი კონვენციის მე-10 მუხლის მე-2 პუნქტის შესაბამისად ჩარევის გასამართლებლად.

შესაბამისად, მოცემულ საქმეში დაირღვა კონვენციის მე-10 მუხლი.

დასკვნა: დარღვევა (ერთხმად)

კონვენციის 41-ე მუხლი:

მომჩივანს კონვენციის 41-ე მუხლის საფუძველზე სამართლიან დაკმაყოფილებასთან დაკავშირებული მოთხოვნა არ წარუდგენია. შესაბამისად, სასამართლო ზიანის ანაზღაურებას არ გასცემს.