CASE OF EDZGVERADZE v. GEORGIA - [Georgian Translation] legal summary by the Supreme Court of Georgia, Human Rights Centre of the Analytical Department

RESPONDENT

GEO

HOTĂRÂRE

20.01.2022

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Remainder inadmissible (Art. 35) Admissibility criteria;(Art. 35-3-a) Manifestly ill-founded;Violation of Article 2 - Right to life (Article 2-1 - Effective investigation) (Procedural aspect);Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF EDZGVERADZE v. GEORGIA - [Georgian Translation] legal summary by the Supreme Court of Georgia, Human Rights Centre of the Analytical Department (CtEDO, 2022)

HUDOC · oficial

Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of itsresearch in the European Court of Human Rights database HUDOC. Permisul de a publica din nou traducerea a fost acordat doar pentru a fi plasat în baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului.Eng: The document was provided by the Supreme Court of Georgia, Human Rights Centre of the Analytical Department (www.supremecourt.ge).Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of itsresearch in the European Court of Human Rights database HUDOC.Edzegradze susține că a fost ucis de un suspect.Edzegradze a fost ucis de un suspect.Edzegradze v. Georgia.

Potrivit părții corespunzătoare a articolului 2 al Convenției: Dreptul la viață al fiecărei persoane este protejat de lege. Nu poate fi o arestare intenționată a vieții...O anchetă probabil ineficientă a fost permisă pentru perioada de anchetă 34.Curtea Europeană a menționat că reclamația nu a fost nici evident ineficientă, nici ineficientă pentru ancheta prevăzută la art. 35 din Convenție. Prin urmare, aceasta trebuia să fie declarată ineficientă. În timpul procesului, în special în cazul în care nu era vorba de o procedură de urgență (art. 36-2), în cazul în care o anchetă nu avea o importanță juridică, aceasta nu era declarată ilegală, și, prin urmare, nu trebuia declarată ilegală în cazul în care nu era cazul să fie declarată ilegală în cazul în care nu era cazul să fie declarată ilegală în cazul în care nu era cazul să fie declarată ilegală ancheta prevăzută la art. 35 din Convenție. Prin urmare, aceasta trebuia declarată ilegală. În cazul în care nu era cazul să fie examinată în mod ilegal în cadrul unei anchete de urgență (art. 35-2), atunci când nu era cazul să fie examinată în mod independent de către o altă parte (art. 35-2), atunci când nu era cazul să fie examinată în mod personal de către o altă parte (art. 35-2), în cazul în care nu era cazul să fie declarată ilegală în cazul în cazul în care nu era cazul în care nu era cazul în cazul în care era cazul în care nu era cazul în cazul în cazul în care o anchetă de urgență.

În special, (a) a fost inițiată imediat; (b) Inspecția Generală a Ministerului de Interne a fost independentă din punct de vedere ierarhic și practic de poliție, deoarece era subordonată numai Ministerului de Interne (potrivit guvernului, în 2013, mai mulți funcționari ai ministerului, inclusiv vice-ministrul, au fost dați la răspundere pe baza unei anchete efectuate de Inspecție); și (c) a evaluat existența tuturor dovezilor relevante legate de acuzație, care ar putea fi găsite în anchete, în special în cazul lui Mustafa Turcan, în cazul lui Turcia, în cazul lui Nicolae Turcan, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în cazul lui Turcia, în

Cu toate acestea, având în vedere presupusa legătură cauzală dintre cele două evenimente - interogarea sa ca martor la secția de poliție și sinuciderea de a doua zi - precum și plângerile reclamantului, autoritățile au fost obligate să considere sinuciderea ca fiind comisă în circumstanțe suspecte (vezi Mustafa Tunç și Fecire Tunç , citat mai sus, § 171, și Vasîlca v. the Republic of Moldova , no. 69527/10 , § 28, 11 februarie 2014).

Cu toate acestea, deși presupusa legătură dintre sinuciderea soțului reclamantului și interogarea sa de către poliție cu o zi înainte era evidentă, cel puțin din momentul în care reclamantul a făcut o declarație oficială către anchetator - și deși ordinul relevant al ministrului prevedea că infracțiunile presupuse comise de polițiști trebuie să fie investigate de către parchet - procurorul a însărcinat o anchetă cu o singură inspecție generală a Ministerului Afacerilor Interne (un minister în cadrul căruia au fost interogate și poliția).

În plus, și în orice caz, ulterior, ancheta a fost încredințată procurorului și au fost reînnoite diferite măsuri de anchetă, cu posibilitatea de a corecta presupusele deficiențe în investigația penală efectuată de Inspectoratul General, cu posibilitatea de a corecta presupusele deficiențe (cf. Mikiashvili v. Georgia , 1899 no.6/06, §§ 87-88, 9 octombrie 2012).

Această concluzie, printre altele, s-a bazat pe declarația lui G.M., în care a menționat că nu a fost personal prezent la tratamentul nepotrivit al soțului reclamantei. Cu toate acestea, același procuror a menționat, de asemenea, că, din dovezile din dosarele de dosar, nu se pare că soțul reclamantei a fost dus din camera de judecată în aproximativ două minute și că nu a fost conștient de ce s-a întâmplat în timpul anchetei (nu a fost conștient de ce s-a întâmplat în timpul anchetei).

În plus, cel mai vizibil defect al anchetei a fost faptul că nu a prezentat nicio ipoteză cu privire la motivul pentru care persoana s-a sinucis după o întâlnire cu poliția, care nu avea intenții de investigație suicidară prealabilă, probleme psihologice sau orice altă problemă evidentă de comportament (de exemplu, în cazul în care a fost mutatis mutandis , în cazul în care Sergey Shevchenko v. Ukraine , no. 32478/02 , 69, § 44 din aprilie 2006).

În cele din urmă, deși reclamantul a avut ocazia să cunoască materialul de anchetă o dată și nu a susținut în mod clar în fața Tribunalului din Strasbourg că nu poate participa efectiv la proces, Curtea Europeană nu poate ignora faptul că nu a putut, datorită acordării statutului de victimă, să apeleze decizia procurorului. în consecință, ancheta nu a asigurat în mod suficient protecția intereselor legale ale rudelor apropiate ale criminalului în conformitate cu legea (exemplul Mikayil Mammadov împotriva Azerbaidjanului, no. 4762/05 , 17 decembrie 2009, § 132; pentru ancheta Europeană împotriva lui Mustafa Virginea, contra lui Tunisiu, contra lui Nicolae Fecioliu, § 414-1, § 47-25, § 24-25,000).