CASE OF PIRTSKHALAVA AND TSAADZE v. GEORGIA - [Georgian Translation] legal summary by the Supreme Court of Georgia, Human Rights Centre of the Analytical Department

RESPONDENT

GEO

HOTĂRÂRE

23.03.2023

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: No violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF PIRTSKHALAVA AND TSAADZE v. GEORGIA - [Georgian Translation] legal summary by the Supreme Court of Georgia, Human Rights Centre of the Analytical Department (CtEDO, 2023)

HUDOC · oficial

Permission to republish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion time in the European Court of Human Rights database HUDOC. Fără îndoială, Tsakhaniadze a fost primul director al Departamentului de Poliție Criminală din 1972 și al doilea director al Departamentului de Poliție Criminală din 1968.

Cauza se referă la acuzația plângerilor pentru rolul lor în eveniment, împreună cu alte nouă persoane. Cazul împotriva celorlalte șapte persoane a fost separat împotriva primului pârât (în cazul în care aceștia erau egali cu plângerii) iar acești ultimi ofițeri, împreună cu alții, au devenit martori împotriva plângerilor. Plângerii au fost condamnați în instanță pentru circumstanțe agravante, iar în cazul în care au fost condamnați în instanță pentru motive de apărare, au avut dreptul de a se sinucide. În conformitate cu art. 6 din Convenția Europeană a Părților (dreptul de a depune mărturie în justiție), plângerii nu pot fi depuse în instanță printr-un acord permanent, iar plângerile nu pot fi depuse în favoarea acestora.

Deși dreptul la o judecată echitabilă este garantat de art. 6 din Convenție, acesta nu stabilește nicio regulă privind admisibilă a probelor care, în primul rând, reprezintă o chestiune de reglementare a legislației naționale (vezi Schenk v. Elveția, 12 iulie 1988, § 46, Seria A nr. 140; Jalloh v. Germania [GC], no. 54810/00 , §§ 94-96, CEDO 2006‐IX; și Moreira Ferreira v. Portugal (no. 2) [84], no. 19867/12 , § 83, 11 iulie 2017). 51. Se face o distincție între admisibilă a probelor prezentate (adică despre ce elemente ale probelor finalizate nu pot fi prezentate în legătură cu procesele în instanță) și admisibilă a probelor prezentate în instanță, care pot fi evaluate în favoarea instanței în cauză (adică prin hotărârea Curții de Apel din 27 octombrie 2020, nr. 1191/08, Ayetullah v. Turcia, nr. 52-65, respectiv prin hotărârea Curții de Apel din 27 octombrie 2020, respectiv prin hotărârea Curții de Apel din 27 octombrie 2020, respectiv prin hotărârea Curții de Apel din 27 octombrie 2020, respectiv prin hotărârea Curții de Apel din 27 octombrie 2020, respectiv prin hotărârea Curții de Apel din 27 octombrie 2020, respectiv prin hotărârea Curții de Apel din 27/07 / Ayullah, respectiv prin hotărârea Curții de judecată din 27/07 / Ayut), precum și dacă există alte elemente de probă care sunt protejate în temeiul dreptului de a protecție în ceea ce privește dreptul de a obținerea unei probe în cauză, având în cauză, în ceea ce privește dreptul de a obținerea unei probe în cauză, în cauză, în care nu este în conformitate cu dreptul de a unei părți.

Acest lucru implică încălcarea legii litigiului și, atunci când este vorba de încălcarea unui alt drept convențional, a constatării că o încălcare a fost admisă în cadrul examinării naturii probelor (vezi Bykov v. Russia [GC], no. 4378/02, § 89, 10 martie 2009; Lee v. Belgium , no. 18704 , 28 iulie 2009; Sdecade v. Romania , no. 904 , 28 februarie 2009; Sdecade v. Romania , no. 30/04 , 30 decembrie 2010; Sdecade v. Germania , no. 30/04 , 30 decembrie 2010; Sdecade v. Romania , no. 30/04 , no. 30 decembrie 2013; No. 536 , no. 30 decembrie 2010; No. 306 , no. 30 decembrie 2010; No. 30/04 , no. 30 decembrie 2013; No. 53 , no. 30 decembrie 2013; No. 30 decembrie 2010), în special, în cazul în care nu a fost utilizată în mod legal, în afara de proba de natură a obținerii protecției (a se vedea Bykov v. Russia [GC], no. 4378/02 , no. 2010); în cazul în care nu a fost obținută o dovadă în legătură cu circumstanțele de natură a dovezii (a se vedea, de asemenea, noțiunea de mai sus, no.

Deși problema corectitudinii nu apare neapărat acolo unde dovezile obținute nu au fost susținute de alte materiale, se poate observa că acolo unde dovezile sunt foarte puternice și nu există riscul de neîncredere, necesitatea de dovezi suplimentare este în mod corespunzător redusă (vezi Lee Davies, citat mai sus, § 42; Bykov, citat mai sus, § 90; și Bašić v. Croatia , no. 22251/13 , § 48, 25 octombrie 2016).În acest sens, se poate observa, de asemenea, că sarcina probatoriei revine procurorului și că orice suspiciune de a fi folosită de o persoană suspectată poate fi respinsă (citate de A. Jallah Ayyetloh, citate de A. Jallah Ayyetloh, citate de A. Ayyetloh, § 127, și 55.6), iar în cazul în care nu este utilizată în interesul public, poate fi folosită în interesul public în ansamblu, în interesul juridic și în interesul particular al persoanei în cauză (citate de A. Prade, § 97, și de la § 35), în scopul de a obține o judecată în interesul public și în interesul public.

Curtea a remarcat că reclamanții au susținut că condamnarea lor s-a bazat pe declarații făcute împotriva lor de către ofițeri care (a) au fost ținuți în aceeași unitate de izolare, în încălcarea legislației naționale, și că, în consecință, li s-a oferit posibilitatea de a se înțelege cu privire la declarațiile lor, și (b) au colaborat cu autoritățile și i-au acuzat pe reclamanți, în schimbul imunității lor de a fi judecați.

În plus, în ceea ce privește argumentul reclamantelor cu privire la presupusele avantaje pe care acești martori le-au primit de la autoritățile de urmărire penală în schimbul declarațiilor lor, instanța menționează că ancheta împotriva a șapte ofițeri (care inițial erau egali ai reclamantelor) a fost separată de procesul penal împotriva reclamantelor.Deși reclamanții nu au fost informați cu privire la mijloacele de a contesta această separare (în cazul Navalnyy și Ofitserov împotriva Rusiei, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procurorilor, în cazul procuror, în cazul procuror, în cazul procuror, în cazul procuror, în cazul procuror, în cazul procuror, în cazul procuror, în cazul procuror, în cazul procuror, în cazul procuror, în cazul procuror, în cazul procuror, în cazul procuror, în cazul procuror, în cazul în cazul procuror, în cazul în cazul în cazul procuror, în cazul în cazul în cazul procuror, în cazul în cazul în cazul în instanța, în instanța, în instanța, în instanța, în instanța, în instanța, în instanța, în cazul în instanța, în instanța, în instanța, în instanța, în instanța

Guvernul nu a putut să ofere o explicație în această privință Curții Europene, iar instanțele naționale nu au luat în considerare această problemă, pentru a putea decide în mod rapid, de către Curtea de Apel din Tbilisi. Mai mult, procesul penal împotriva ofițerilor a fost în întregime oprit pe bază de neînțelegere, la scurt timp după ce Curtea de Apel a găsit vinovați acuzații. Guvernul nu a putut să ofere o explicație în această privință Curții Europene, iar instanțele naționale nu au luat în considerare această problemă. În aceste condiții, nici nu se poate spune că instanțele naționale au introdus în întregime o declarație de calitate a dreptului de a depune mărturie în legătură cu acuzațiile de învinuire a acuzațiilor (decretul din 7 decembrie 1999 în cazul Adam Xenočo v. România, nr. 657/256 și România, nr. 128/127/257), precum și în cazul altor probe de importanță de natură juridică, în afară de cele de natură să fie considerate de către instanța națională (decretul din 9 decembrie 1999 în cazul Adam Xenočo v. România, nr. 687/127 și România, nr. 128/127), precum și de asemenea, în cazul lui Erdemir, nr. 657/127 (decretul din 9 decretul din 12 decembrie 2002), nr. 657/127 și România, nr. 657/127), precum și de asemenea, în cazul celorlalte, de pe care nu au fost examinate de către Curtea național, în această privință, de asemenea, în ciuda fapt, că toate aceste dovezile au fost considerate de importanță, de natură, în ceea ce privește, în ceea ce privește procesul de a fost în cauză, în cazul în care au fost în cauză, în cazul în care au fost depuse.

În acest context, Curtea nu a uitat faptul că dovezile împotriva celor doi reclamante, inclusiv declarațiile celor șapte reclamante menționate mai sus, au fost prezentate în timpul audierii publice, în prezența reclamantelor și a reprezentanților lor, care nu au fost excluse de la participarea la interogatoriul crucific al acestor martori (vezi Cornelis v. the Netherlands (dec.), no. 994/03), iar Curtea de Apel a observat că, pe lângă faptul că au fost observați și susținuți în procesul de judecată pentru infracțiuni, au fost susținuți și în procesul de judecată pentru infracțiuni (Odin v. Peștră, 22/11/2017, no. 68, România, 7/11/2017, no. 68, România, no. 78, România, no. 68, România, no. 108/117, no. 68, România, no. 68, România, no. 108/117, no. 68, România, no. 108/117, no. 69, România, no. 108/117, no. 69, România, no. 108/117, no. 69, România, no. 108/117, no. 89, România, no. 108/117, no. 89, România, no. 108/117, no. 108/118, no. 108/118, România, no. 108/118, no. 108/119, România, no. 108/119, România, no. 108/119, România, no. 108/119, no. 119, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, Rom. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, Rom. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 118, no. 11

În concluzie, în afară de mărturia dată de șapte ofițeri, a fost vorba despre două martori independenți care au fost martori la o operațiune de autoturism, fără un temei legal și cu scopul de răzbunare personală, iar aceasta s-a bazat pe declarații de martori și documente care nu au fost legate de șapte ofițeri. a concluzionat că împușcătura nu a fost provocată de victime, în afară de mărturia dată de șapte ofițeri, care s-a bazat pe două martori independenți care au fost martori la o operațiune de autoturism, care au fost martori la o autoturismă de autoturism, și pe două martori la o procedură de autoturism, care au fost martori la o procedură de autoturism, și pe două martori la o procedură de autoturism, care au fost martori la o procedură de autoturism, și pe două martori la o procedură de autoturism, care au fost martori la o procedură de autoturism, care nu a fost provocată de autoturismul victimei; vezi, de asemenea, Hotărârea din 6 noiembrie 2017, GGC No. No. 49, v. Hollanda, nr. 13499, § 849 (a se vedea, de asemenea, § 849), și, în cazul C. 1349 (a se vedea, de asemenea, C.G.G.G.G.G.G. No. No. No. No. 849), iar în cazul acesta, a fost singurul martor independent care a fost independent, în afară de cel de cel de cel de la tribunal, care a fost învinstalat, iar în cazul în care a fost înconstruit în față, în față de către cel de mai multe alte două martori, a fost, în cazul în care a fost în cazul în care, în cazul în care, a fost în cazul în care, în cazul în cazul în care, a fost în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în cazul

În plus, Curtea de Apel a examinat recursul apelantului referitor la faptul că instanța de instanță inferioară s-a bazat pe declarațiile celor șapte ofițeri în concluziile sale și a concluzionat că excluderea unor astfel de dovezi nu ar fi condus la justificarea reclamantului în funcție de alte materiale ale procedurii penale, inclusiv de dovezile martorilor, care au fost ridicate împotriva lor. Curtea de Apel din Strasbourg nu consideră astfel de pedepse ca fiind în mod evident neintenționate sau în mod evident intenționate.