3r-204/26 — Contestarea actelor administrative

La 20 martie 2018, Valerii Petcu a depus acțiune în contencios administrativ împotriva IP „Agenția Servicii Publice”, Serviciului Cadastral Teritorial Chișinău, lui Vasile Bobeico și Verei Bobeico, solicitând anularea dosarului tehnic, a proiectului de formare a bunului imobil nr. xx și a deciziei privind formarea bunurilor imobile cu numerele cadastrale xx și xx, întocmite la 17 martie 2015 în beneficiul lui Vasile Bobeico și al Verei Bobeico.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 16 iulie 2025, acțiunea în contencios administrativ a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 31 iulie 2025, Valerii Petcu a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 16 iulie 2025.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 24 martie 2026, apelul a fost declarat inadmisibil în temeiul art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, din motivul că motivarea acestuia a fost depusă după expirarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) din același cod. Instanța de apel a reținut că hotărârea motivată a primei instanțe i-a fost comunicată apelantului prin poșta electronică la 3 decembrie 2025, la adresa indicată de acesta în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, iar termenul de depunere a motivării apelului a expirat la 2 ianuarie 2026, aceasta fiind depusă la 5 ianuarie 2026.

La 14 iulie 2026, Valerii Petcu a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 24 martie 2026, solicitând casarea acesteia și remiterea cauzei instanței de apel pentru rejudecarea chestiunii privind admisibilitatea apelului.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că hotărârea motivată a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 16 iulie 2025 nu i-a fost comunicată în mod legal la 3 decembrie 2025. Acesta a menționat că indicarea adresei electronice în actele procesuale nu constituie acceptarea expresă a notificării prin această modalitate, iar încheierea nu conține dovada aplicării semnăturii electronice pe documentul transmis. A susținut că în lipsa unei notificări valabile, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ nu a început să curgă, motiv pentru care motivarea apelului depusă la 5 ianuarie 2026 nu era tardivă. 1

Recurentul a invocat caracterul disproporționat al declarării apelului ca inadmisibil pentru o întârziere de trei zile calendaristice, care a inclus zile de repaus, și a solicitat repunerea în termenul de prezentare a motivării apelului, susținând că incertitudinea privind valabilitatea notificării electronice constituie o cauză justificată.

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanţa de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătoreşti, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic.”

Art. 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ: „(1) Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie prin care declară recursul inadmisibil.”

Art. 96 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Notificările şi comunicările către participanţii la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură. Autorităţile publice trebuie să se asigure că participanţii la procedură indică, în cadrul procedurii, o modalitate principală de comunicare, precum şi modalităţi alternative.”

Art. 195 din Codul administrativ: „Procedura acţiunii în contenciosul administrativ se desfăşoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepţia art.169–171”.

Art. 22 alin. (3), (4), (5) din Codul civil: „Notificarea produce efecte din momentul când ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întârziat. Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: a) când este predată destinatarului; b) când este predată la adresa poştală indicată de destinatar în acest scop ori, în lipsa acesteia, la sediul destinatarului persoană juridică sau la domiciliul destinatarului persoană fizică; c) în cazul unei notificări transmise prin poştă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, când poate fi accesată de către destinatar; sau d) când este pusă în orice alt fel la dispoziţia destinatarului într-un loc şi într-un mod care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără întârziere. Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerinţele prevăzute la alin.(4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.”

Art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ: 2 „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaştere a recepţionării; b) notificare prin poştă cu act de notificare; c) notificare prin poştă cu scrisoare recomandată.”

Art. 18 din Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004 privind serviciile societății informaționale: „Comunicarea electronică după puterea juridică şi puterea doveditoare se echivalează cu informația în formă scrisă. În cazul în care legea prevede ca informația să fie prezentată în scris, această cerință se consideră executabilă prin comunicarea electronică, cu condiția că informația ce se conține în ea este accesibilă pentru utilizare repetată. Comunicarea electronică nu poate fi lipsită de putere juridică sau de putere doveditoare numai din motivul că este întocmită în formă electronică. Responsabilitatea pentru conținutul comunicării electronice o poartă persoana care a întocmit comunicarea electronică, dacă contractul sau legea nu prevede altfel. Modul de acces la informaţia ce se conţine în comunicarea electronică şi de protecţie a acesteia se stabileşte prin lege.”

Art. 21 alin.(1) Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004 privind serviciile societății informaționale: „Comunicarea electronică se consideră comunicare a alcătuitorului, dacă a fost expediată nemijlocit de alcătuitor; de persoana autorizată să acţioneze în numele alcătuitorului comunicării electronice, inclusiv de intermediarul în comerţul electronic; prin sistemul informaţional al alcătuitorului sau, în numele lui, printr-un sistem ce funcţionează în regim automat.”

Art. 65 alin. (1) și (2) Cod administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază şi, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.”

Art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Participanţii la procedura administrativă şi procedura de contencios administrativ trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanţi. Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.”

Potrivit materialelor dosarului, încheierea Curții de Apel Centru din 24 martie 2026 i-a fost notificată lui Valerii Petcu la 17 aprilie 2026, prin intermediul poștei electronice, la adresa valerii.petcu66@mail.ru (f.d. 38). Această adresă a fost indicată de recurent în cererea de chemare în judecată, în cererea de apel și în celelalte acte procesuale depuse pe parcursul examinării cauzei. Prin indicarea și utilizarea adresei respective în actele procesuale, Valerii Petcu și-a exprimat acordul pentru comunicarea actelor judecătorești prin intermediul poștei electronice reținute în materialele dosarului.

În acest context, este de menționat că în corespundere cu prevederile art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96-114.

Sub acest, aspect, instanța de recurs precizează că art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, reglementează modalitatea de comunicare a actelor judecătorești prin mijloace electronice. Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este necesar ca acest mijloc să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui. Așadar, confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații cu privire aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e- mailuri.

Prin urmare, luând în considerare lipsa acestor mențiuni, extrasul atașat la materialele cauzei de către instanței de apel demonstrează incontestabil că încheierea din 24 martie 2026 a Curții de Apel Centru a fost notificată apelantului Valerii Petcu la 17 aprilie 2026, prin intermediul poștei electronice a acestuia și se încadrează în rigorile art. 96 alin. (1) din Codul administrativ.

În acest context, instanța de recurs menționează că, în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică, notificarea se consideră ajunsă la destinatar când poate fi accesată de către destinatar. Or, ține de responsabilitatea destinatarului de a verifica poșta electronică, mai cu seamă când este de interesul său să prezinte un act.

În cauză, recurentul a indicat aceeași adresă electronică atât în cererea de chemare în judecată, cât și în cererea de apel, pentru corespondență cu instanțele, ceea 4 ce atrage obligația acestuia de a verifica periodic căsuța poștală electronică. Comunicarea actului procedural s-a realizat la adresa indicată, ceea ce este suficient pentru a considera încheierea comunicată potrivit legii.

Argumentul recurentului privind lipsa semnăturii electronice nu infirmă valabilitatea notificării, întrucât actul transmis corespunde celui pronunțat și anexat la dosar, iar extrasul poștei electronice confirmă expedierea acestuia la adresa indicată de recurent.

Prin urmare, în speță, încheierea din 24 martie 2026 a Curții de Apel Centru a fost notificată apelantului Valerii Petcu la 17 aprilie 2026. Prin prisma prevederilor art. 242 Cod administrativ, termenul de procedură de 15 zile instituit de legiuitor pentru valorificarea dreptului de a ataca în ordine de recurs încheierea din 24 martie 2026 a Curții de Apel Centru de către recurent şi-a început curgerea din data de 18 aprilie 2026 - ziua imediat următoare datei notificării actului judecătoresc și a expirat la 4 mai 2026 – zi de luni.

Cu toate acestea, recurentul a depus recursul la 14 iulie 2026, peste termenul stabilit de lege, nefiind confirmată temeinicia unei asemenea întârzieri, prin anumite probe.

Totodată, recurentul nu a depus o cerere cu privire la repunerea recursului în termen şi nici nu a prezentat instanței probe incontestabile ce ar demonstra imposibilitatea îndeplinirii actului procedural în termenul prevăzut de lege.

Astfel, recurentul trebuia să dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale și fiind interesat în soluționarea prezentei cauze, urma să întreprindă măsurile necesare pentru protejarea drepturile său de acces la instanță.

Din considerentele menționate şi ținând cont de faptul că recurentul nu a respectat prevederile articolului 242 Cod administrativ, Completul Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Valerii Petcu.

În conformitate cu art. 230, 243 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Codul administrativ