2r-246/26 — Încasarea datoriei.

La 12 decembrie 2023, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 16 din Chișinău - în procedura falimentului, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Budu și Vioricăi Budu privind încasarea datoriei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 25 octombrie 2024, acțiunea a fost admisă integral. S-a încasat, în mod solidar, de la Andrei Budu și Viorica Budu datoria în sumă totală de 19 693,46 lei și taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 590,80 lei.

La 25 noiembrie 2024, Andrei Budu și Viorica Budu au declarat apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. Apelanții au menționat că motivele de fapt și de drept vor fi prezentate suplimentar după ce vor lua cunoștință de hotărârea motivată.

Prin încheierea din 16 iulie 2025, Curtea de Apel Centru nu a dat curs cererii de apel și le-a acordat apelanților un termen de 10 zile din momentul recepționării încheierii pentru prezentarea apelului motivat, a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 712,04 lei și a taxei de timbru în mărime de 200 lei. Totodată, apelanților li s-a explicat că, în cazul neînlăturării neajunsurilor în termenul acordat, cererea de apel va fi restituită.

Încheierea din 16 iulie 2025 a fost expediată prin scrisoare recomandată la adresa indicată de Andrei Budu și Viorica Budu în cererea de apel: mun. *****, str. ***** *****, ap. *****. Potrivit avizului de recepție anexat la dosar, corespondența a fost recepționată la 8 aprilie 2026.

Prin încheierea din 3 iunie 2026, Curtea de Apel Centru a restituit cererea de apel depusă de Andrei Budu și Viorica Budu.

La 23 iunie 2026, Andrei Budu și Viorica Budu au declarat recurs împotriva încheierii din 3 iunie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea acesteia și restituirea spre rejudecare a chestiunii soluționate prin încheiere.

Recurenții au susținut că încheierea din 3 iunie 2026 le-a fost comunicată la 17 iunie 2026, astfel încât recursul este depus în termen. 1

Subsidiar, au solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului. În motivarea recursului, Andrei Budu și Viorica Budu au invocat că nu au recepționat încheierea Curții de Apel Centru din 16 iulie 2025, prin care nu s-a dat curs cererii de apel.

Aceștia au contestat semnătura aplicată pe avizul de recepție, susținând că semnătura nu le aparține și că nu au fost informați despre existența corespondenței expediate de Curtea de Apel Centru. Recurenții au mai susținut că perioada dintre emiterea încheierii din 16 iulie 2025 și data indicată în avizul de recepție, 8 aprilie 2026, demonstrează că instanța de apel nu a întreprins în timp util acțiunile necesare pentru examinarea apelului.

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.”

Articolul 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.”

Articolul 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înştiinţarea participanţilor la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.”

Articolul 369 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.”

Articolul 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, 2 sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară. (11) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităţilor publice, persoanelor juridice de drept privat şi avocaţilor prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sunt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.”

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Articolul 111 alin. (2), (3) din Codul de procedură civilă: „(2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 115 din Codul de procedură civilă: „La cererea participanților la proces interesați, instanţa de judecată poate prelungi termenul de procedură stabilit de instanța de judecată. Termenul poate fi prelungit pentru același temei o singură dată. Termenul de procedură stabilit de lege nu poate fi prelungit, fiind aplicabil art. 116.”

Articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente. 3

Din materialele cauzei rezultă că Andrei Budu și Viorica Budu au declarat apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 25 octombrie 2024. În cererea de apel, aceștia au indicat că motivele de fapt și de drept vor fi prezentate ulterior, după ce vor lua cunoștință de hotărârea motivată.

Prin încheierea din 16 iulie 2025, Curtea de Apel Centru nu a dat curs cererii de apel și le-a acordat apelanților un termen de 10 zile din momentul recepționării încheierii pentru prezentarea apelului motivat, a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 712,04 lei și a taxei de timbru în mărime de 200 de lei. Totodată, apelanților le-a fost explicat că, în cazul neînlăturării neajunsurilor în termenul acordat, cererea de apel va fi restituită.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a reținut că neajunsurile constatate prin încheierea de a nu da curs cererii de apel trebuie înlăturate în totalitate și în modul corespunzător (deciziile nr. 2r-191/25 și nr. 2r-297/25).

În prezenta cauză, încheierea din 16 iulie 2025 a fost expediată prin scrisoare recomandată, cu aviz de recepție, la adresa indicată de apelanți în cererea de apel: mun. *****, str. ***** *****, ap. *****.

Potrivit avizului de recepție anexat la dosar (f.d. 42) și informației publice disponibile în serviciul (Track & Trace) al Î.S. „Poșta Moldovei”, corespondența a fost recepționată la 8 aprilie 2026. În aceste condiții, termenul acordat pentru înlăturarea neajunsurilor a expirat la 21 aprilie 2026.

Până la această dată, Andrei Budu și Viorica Budu nu au prezentat apelul motivat, dovada achitării taxei de stat și a taxei de timbru. De asemenea, aceștia nu au informat instanța de apel despre existența vreunui impediment și nu au solicitat prelungirea termenului acordat.

În acest sens, Curtea Supremă de Justiție a reținut că prelungirea termenului stabilit de instanță poate fi solicitată numai înainte de expirarea acestuia (decizia nr. 2r-208/25, §32-33). După expirarea termenului, acesta nu mai poate fi prelungit în condițiile art. 115 din Codul de procedură civilă.

Principala critică a recurenților constă în faptul că nu ar fi recepționat încheierea din 16 iulie 2025 și că semnătura aplicată pe avizul de recepție din 8 aprilie 2026 nu le-ar aparține.

Completul de judecată consideră acest argument neîntemeiat. Potrivit art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, actele de procedură pot fi comunicate prin poștă, cu scrisoare recomandată și aviz de primire.

În speță, instanța de apel a utilizat această modalitate. Încheierea a fost expediată la adresa indicată de apelanți, iar la materialele dosarului se află avizul care confirmă recepționarea corespondenței la 8 aprilie 2026. 4

Recurenții se limitează la afirmația că semnătura de pe aviz nu le aparține. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că această afirmație nu este susținută prin probe.

La recurs nu au fost anexate acte ale operatorului poștal, înscrisuri sau alte probe care să confirme că trimiterea nu a fost recepționată la adresa indicată ori că mențiunile din aviz nu corespund realității.

O situație similară a fost examinată de Curtea Supremă de Justiție în cauza nr. 2r-500/25. În acea cauză, recurentul a susținut că nu a primit încheierea de a nu da curs și că nu a semnat avizul de recepție. Curtea Supremă de Justiție a reținut că asemenea susțineri sunt declarative și lipsite de suport probator atunci când actul a fost expediat la adresa indicată de apelant, iar avizul din dosar confirmă recepționarea acestuia.

Completul de judecată consideră că același raționament este aplicabil și în prezenta cauză.

Simpla contestare a semnăturii de pe aviz, fără prezentarea unor probe care să pună la îndoială datele consemnate în acesta, nu este suficientă pentru a constata că încheierea nu a fost comunicată.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurenților potrivit căruia încheierea trebuia comunicată exclusiv personal și contra semnătură. Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede mai multe modalități de comunicare a actelor de procedură, inclusiv prin poștă, cu scrisoare recomandată și aviz de primire. Prin urmare, legea nu limitează comunicarea actului la o singură modalitate.

Recurenții au mai invocat că perioada dintre emiterea încheierii din 16 iulie 2025 și recepționarea acesteia la 8 aprilie 2026 ar demonstra lipsa de diligență a instanței de apel.

Nici acest argument nu justifică casarea încheierii contestate. Termenul de 10 zile pentru înlăturarea neajunsurilor nu a început să curgă la 16 iulie 2025. Potrivit încheierii de a nu da curs, termenul urma să curgă din momentul recepționării acesteia.

Astfel, perioada anterioară datei de 8 aprilie 2026 nu a redus termenul acordat apelanților. După recepționarea încheierii, aceștia au beneficiat de întregul termen stabilit de instanță pentru înlăturarea neajunsurilor.

Mai mult, Andrei Budu și Viorica Budu au inițiat ei înșiși procedura de apel la 25 noiembrie 2024. Apelul depus era nemotivat, iar aceștia au indicat expres că motivele de fapt și de drept urmau să fie prezentate ulterior.

În aceste condiții, recurenții cunoșteau că procedura de apel era în curs și că pentru examinarea căii de atac urmau să întreprindă acțiuni procesuale suplimentare. 5

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a reținut că partea care depune un apel nemotivat cunoaște atât existența procedurii de apel, cât și faptul că sunt necesare acțiuni procesuale suplimentare pentru continuarea acesteia. În asemenea condiții, partea nu poate rămâne în pasivitate și ulterior să invoce că nu a cunoscut despre actele emise de instanța de apel (decizia nr. 2r-69/25, §33).

Din materialele cauzei nu rezultă că, după declararea apelului nemotivat, Andrei Budu și Viorica Budu s-ar fi interesat despre stadiul examinării apelului, ar fi prezentat apelul motivat ori ar fi întreprins alte acțiuni pentru continuarea procedurii.

În același timp, chiar după data de 8 aprilie 2026, consemnată în avizul de recepție, aceștia nu au executat indicațiile instanței și nici nu au comunicat vreo dificultate care i-ar fi împiedicat să le execute.

În asemenea circumstanțe, nu poate fi imputată instanței de apel lipsa de diligență a apelanților în exercitarea propriilor drepturi procesuale.

Curtea Supremă de Justiție a reținut în jurisprudența sa că participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile procedurale (decizia nr. 2rc-58/25, §21).

Completul de judecată reține că art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă stabilește expres consecința neîndeplinirii în termen a indicațiilor date prin încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1): restituirea cererii de apel.

La caz, sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestei norme. Încheierea de a nu da curs a indicat în mod clar neajunsurile, termenul pentru înlăturarea lor și consecința neexecutării. Actul a fost expediat la adresa indicată de apelanți, iar avizul de recepție confirmă primirea acestuia. În termenul acordat, neajunsurile nu au fost înlăturate.

În aceste condiții, restituirea cererii de apel nu constituie un formalism excesiv, ci reprezintă aplicarea consecinței procesuale prevăzute expres de lege pentru neexecutarea în termen a indicațiilor instanței.

Prin urmare, Completul de judecată constată că Curtea de Apel Centru a aplicat corect art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă atunci când a restituit cererea de apel depusă de Andrei Budu și Viorica Budu.

Argumentele recursului nu răstoarnă constatările instanței de apel și nu demonstrează existența unor temeiuri pentru casarea încheierii contestate.

În consecință, încheierea din 3 iunie 2026 a Curții de Apel Centru urmează a fi menținută, iar recursul declarat de Andrei Budu și Viorica Budu urmează a fi respins.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, 6