2ra-478/25 — Constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil si repararea prejudiciului moral

La 29 aprilie 2022, Evghenia Eșchileva a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral.

Reclamantul a indicat că prin hotărârea nr. 3-2274/19 din 19 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râşcani, a fost respinsă acțiunea înaintată de Ivanov Ivan și Evghenia Eșchileva împotriva Serviciului Vamal al RM, Biroului Vamal Centru, terț Veronica Murguleț cu privire la anularea chitanței seria AC nr. 165143 și ordinului de plată nr.474194 din 8 mai 2017, obligarea furnizării informației la cererea nr. I- 467 din 30 iunie 2017, restituirea diferenței sumei achitate în mărime de 174,90 lei, recalcularea sumei pentru devamarea autocamionului Renault Kango, obligarea pârâților să restituie suma de 18 710,90 de lei, repararea prejudiciului material și moral (dosarul nr. 12-3-58373-25082017), iar la moment cauza civilă sus-numită, se află spre examinare la Curtea de Apel Chișinău (dosarul nr. 2-17190770-02-3a- 22092021, Ivan Ivanov vs Serviciul Vamal al Republicii).

A menționat că, se plânge pe durata examinării cauzei civile la acțiunea în contencios administrativ, care în viziunea sa este incompatibilă cu cerința termenelor de judecare a cauzelor civile, prevăzută la art.192 alin.(2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia cauzele privind contestarea hotărârilor autorităților publice se judecă de urgență și în mod prioritar, invocând și jurisprudența de referință degajată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În opinia reclamantei, termenul de examinare a cauzei civile la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Ivan Ivanov și Evghenia Eșchileva, nu este unul rezonabil, demonstrând un caracter excesiv, deoarece cauza menționată se află în examinare mai mult de 4 ani și 8 luni, în condițiile în cure aceasta cauza nu este una complexa, nu a fost suspendată, iar vina în tergiversarea examinării cauzei nu-i aparține reclamantei, deoarece aceasta nu a solicitat strămutarea cauzei la o 1 altă instanță și nici nu a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate, fapt ce denotă că autoritățile competente nu au reacționat adecvat întru respectarea termenului rezonabil la examinarea cauzei civile, dând dovadă de un comportament inadecvat și cu rea credință.

Reclamanta a explicat că, este pensionară, având vârsta de 62 de ani, fiind nevoită să treacă pragurile instanțelor pentru a-și căuta dreptatea, se plânge că i-a fost cauzat un anumit nivel de stres și frustrare, datorită duratei excesive de examinare a cauzei civile la acțiunea în contencios administrativ, prin ce i-a fost cauzat un prejudiciu moral, pe care îl estimează la suma de 100 000 de lei.

Drept urmare, reclamanta solicită constatarea încălcării dreptul său la examinare în termen rezonabil a cauzei civile la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Ivanov Ivan și Eșchileva Evghenia împotriva Serviciului Vamal al RM, Biroului Vamal Centru, terț Murguleț Veronica, precum și încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul său a sumei de 100 000 de lei, cu titlu de compensare a prejudiciului moral, cauzat prin încălcarea dreptului său la examinare în termen rezonabil a cauzei civile.

La 17 iunie 2022 Evghenia Eșchileva a depus cerere concretizată, semnată și de Ivan Ivanov, cu privire la majorarea cercului participanților la proces, înaintând pretențiile către pârât din numele ambilor semnatari ale cererii.

Prin hotărârea din 18 iulie 2022 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru a fost admisă parțial acțiunea. S-a constatat încălcarea dreptului Evgheniei Eşchileva şi lui Ivan Ivanov la judecarea în termen rezonabil a acțiunii depuse la 18 august 2017, de către Evghenia Eşchileva şi Ivan Ivanov împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova şi Biroului Vamal Centru, persoană terță Veronica Murguleţ, cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea furnizării informației. S- a încasat în beneficiul Evgheniei Eşchileva de la bugetul de stat al Republicii Moldova prejudiciul moral, în sumă de 20 000 de lei. S-a încasat în beneficiul lui Ivan Ivanov de la bugetul de stat al Republicii Moldova prejudiciul moral, în sumă de 20 000 de lei. În rest, cerințele au fost respinse, ca fiind neîntemeiate.

Întru consolidarea soluției instanța de apel a reținut acțiunea în baza căreia reclamanții au invocat încălcarea termenului rezonabil de examinare a fost depusă la 18 august 2017. În cadrul examinării acesteia au avut loc multiple amânări determinate de aflarea judecătorilor în concediu medical, cererile părților de amânare, lipsa translatorului, examinarea recursului, cererea de strămutare, situația epidemiologică din țară, precum şi alte circumstanțe procesuale. După examinarea cauzei în prima instanță, hotărârea a fost contestată cu apel, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2021, unde, la rândul său, au fost amânate ședințe inclusiv în legătură cu examinarea unei cereri de recuzare, declararea stării de urgență, aflarea judecătorului în concediu medical şi necesitatea acordării apelantei a unui termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile prezentate. 3

Reieșind din conținutul raportului privind modul de respectare a termenului rezonabil, instanța de apel a considerat cert faptul încălcării termenului rezonabil la examinarea cauzei în contencios administrativ şi, respectiv, încălcarea dreptului reclamanților la judecarea în termen rezonabil a acțiunii.

Curtea de apel a reținut că examinarea cauzei a fost una vădit excesivă, or instanțele au rolul diriguitor şi urmează să asigure crearea condițiilor necesare pentru examinarea rapidă şi eficientă a cauzei. La examinarea dosarului în contencios administrativ, din 18 august 2017, trecuseră practic 5 ani, dosarul fiind examinat în prima instanță practic timp de 4 ani şi aflându-se ulterior aproximativ un an la Curtea de Apel, iar în total fiind desfășurate aproximativ 17 ședințe de judecată.

Instanța de apel a apreciat drept corectă concluzia primei instanțe că durata examinării cauzei a fost excesivă şi că termenul rezonabil de examinare a cauzei a fost încălcat. Totodată, a reținut că tergiversarea examinării cauzei a fost determinată atât de comportamentul părților, care a dus la amânarea ședințelor, cât şi de atitudinea pasivă a instanțelor de judecată, care, potrivit raportului, au amânat unele ședințe fără a indica cauzele amânării şi au admis în repetate rânduri cererile de amânare formulate de Serviciul Vamal.

Instanța de apel a notat că nu poate fi considerată plauzibilă amânarea repetată a ședințelor pe motivul lipsei translatorului, acest fapt nefiind imputabil judecătorului sau instanțelor, ci statului, care urmează să asigure judecătoriile cu un număr suficient de translatori. Totodată, statului şi, în special, instanțelor judecătorești le este imputabilă şi durata excesivă a procedurilor de expediere a cauzei de la o instanță la alta.

În aceste circumstanțe, instanța inferioară a conchis ca fiind corectă concluzia instanței de fond că termenul rezonabil nu a fost respectat şi că vinovate de încălcarea acestuia nu sunt doar părțile la dosar. Culpa în depășirea termenului rezonabil cade şi pe seama statului şi a instanțelor de judecată, care nu au întreprins măsurile necesare pentru curmarea comportamentului de rea-credință al participanților la proces care abuzau de drepturile procedurale şi duceau la amânarea nejustificată a cauzei.

A mai reținut drept relevantă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia modalitatea în care statul instituie mecanisme pentru a se conforma condiției de rezonabilitate a termenului examinării cauzei rămâne la discreția statului, însă, dacă acesta admite continuarea procedurilor peste „termenul rezonabil” prescris de art. 6 din Convenție, fără a întreprinde acțiuni pentru urgentarea lor, statul este responsabil pentru tergiversarea produsă. 4

Prin urmare, instanța de apel a constatat că perioada de examinare a acțiunii a fost una excesivă, reieșind inclusiv din imposibilitatea reclamanților de a se folosi de mijlocul de transport oprit de Serviciul Vamal, vizat în acțiunea în contencios administrativ.

Ajungând la concluzia că termenul rezonabil de judecare a cauzei a fost încălcat şi că reclamanții au suportat suferințe psihice, fiind puși timp de aproximativ 5 ani într-o situație de incertitudine şi inconveniență, instanța de apel a apreciat drept corectă concluzia instanței de fond privind necesitatea acordării unei despăgubiri bănești pentru repararea prejudiciului moral.

Apreciind în ansamblu circumstanțele speței şi având în vedere principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului moral, natura dreptului lezat, caracterul şi gravitatea suferințelor suportate şi statutul social al persoanelor, instanța de apel a considerat că încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul Evgheniei Eşchileva şi lui Ivan Ivanov, a câte 20 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral constituie, contrar aserțiunilor apelantului, o satisfacție echitabilă pentru compensarea prejudiciului moral suportat, iar în rest pretenția a fost întemeiat respinsă.

Referitor la argumentul apelantului privind calitatea procesuală a Evgheniei Eşchileva în cadrul cauzei nr. 3-2274/19, instanța de apel l-a considerat neîntemeiat şi declarativ, deoarece, prin cererea de concretizare din 12 iunie 2018, a fost majorat numărul reclamanților, fiind introdusă în procesul de contencios administrativ şi Eşchileva Evghenia, în calitate de intervenient principal, care, potrivit art. 65 din Codul de procedură civilă, dispune de drepturile şi obligațiile reclamantului.

Drept urmare, Curtea de apel a apreciat că toate argumentele şi afirmațiile invocate de apelant sunt lipsite de suport juridic, au fost examinate sub toate aspectele de prima instanță şi sunt inconsistente, fără raționament juridic valabil circumstanțelor speței. Totodată, apelantul, utilizând calea de atac, nu a prezentat în instanța de apel probe pe care nu a avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond şi care ar fi de natură să răstoarne concluziile expuse în hotărârea contestată.

În consecință, instanța de apel a constatat că instanța de fond a dat o apreciere completă, obiectivă, justă şi sub toate aspectele circumstanțelor cauzei, iar hotărârea este legală şi întemeiată, fiind adoptată cu respectarea drepturilor şi intereselor legale ale participanților la proces. Argumentele invocate în apel sunt nefondate şi nu determină casarea hotărârii contestate.

La 16 iulie 2025, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei din 21 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, ca fiind neîntemeiată

În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse anterior, recurentul a invocat că interpretarea legii în hotărârile contestate este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, în sensul art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, iar hotărârea și decizia sunt neîntemeiate ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, conform art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Recurentul a menționat că, potrivit jurisprudenței naționale și celei a Curții Europene a Drepturilor Omului, la aprecierea respectării termenului rezonabil urmează a fi luate în considerare inclusiv comportamentul participanților la proces, motivele amânărilor, exigențele bunei administrări a justiției și diligența manifestată de părți în cadrul procedurilor.

A explicat că, în cauza dată, nu se atestă motive de tergiversare a examinării cauzei imputabile instanțelor de judecată, or, respectarea întocmai a procedurii, cu asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, nu poate fi privită drept tergiversare a examinării cauzei. Prelungirea duratei procedurilor a fost determinată de imposibilitatea examinării cauzei în lipsa unor părți, acordarea termenelor pentru a face cunoștință cu materialele cauzei, aflarea judecătorilor în concediu medical, lipsa translatorului, declararea stării de urgență și instituirea regimului special de muncă, precum și de cererile procesuale formulate de participanții la proces.

Recurentul a relevat că, pe parcursul examinării cauzei, au fost formulate cereri de amânare, de recuzare și de strămutare, iar unele ședințe au fost amânate la solicitarea părților ori din necesitatea asigurării drepturilor procesuale ale acestora. În aceste condiții, a susținut că instanțele de judecată și-au păstrat imparțialitatea și obiectivitatea, au creat condițiile necesare pentru exercitarea drepturilor participanților la proces și au asigurat posibilități egale, suficiente și adecvate de folosire a mijloacelor procedurale.

Totodată, recurentul a menționat că Evghenia Eșchileva a depus cerere de intervenire în proces la 17 septembrie 2019, considerând că, respectiv, de la această dată aceasta poate invoca nerezonabilitatea termenului de examinare a cauzei în instanța de judecată. 6

Ministerul Justiției a afirmat că instanțele de judecată au respectat dreptul părților litigante la examinarea cauzei în termen rezonabil, în comportamentul acestora nefiind constatată o lipsă de diligență, iar circumstanțele cauzei nu atestă tergiversarea examinării acesteia.

Cu referire la prejudiciul moral, recurentul a susținut că instanțele de fond și de apel au interpretat eronat normele Legii nr. 87/2011, întrucât prevederile legii nu acordă în mod automat dreptul la prejudiciu moral în lipsa dovezilor că persoana a suferit un prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege. La acest aspect, instanța urma să motiveze circumstanțele care justifică acordarea unei satisfacții pecuniare, iar atât din cererea de chemare în judecată, cât și din analiza raportului motivat nu rezultă o necesitate care să justifice acordarea acesteia.

Art. 431 din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. (2) Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători. (3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie. (4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa şi la examinarea recursului în cauză.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

Art. 442 din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art.432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepţia celor care dovedesc cheltuielile de judecată şi despăgubirile menţionate la art.372 alin.(3). Aprecierea probelor dată de prima instanţă şi de instanţa de apel este obligatorie pentru instanţa de recurs, cu excepţia cazului în care se invocă temeinic art.432 alin.(1) lit.e) sau în care Curtea Supremă de Justiţie examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art.372 se aplică în mod corespunzător. (3) Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor esenţiale invocate în recurs.”

Art. 444 din Codul de procedură civilă: „Recursul considerat admisibil se examinează fără înştiinţarea şi audierea participanţilor la proces, cu excepţia recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1) 7 lit.b) şi e). Completul poate decide şi în alte cazuri invitarea participanţilor în şedinţă pentru a se pronunţa cu privire la recursul considerat admisibil.”

Art. 445 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie.”

Art. 373 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor şi obiecțiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. (2) În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea cauzei, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. (5) Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.”

Art. 12 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa judecătorească soluţionează cauzele civile în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, al hotărîrilor şi deciziilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, al hotărîrilor Curţii Constituţionale, al legilor organice şi ordinare, al hotărîrilor Parlamentului, al decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, al hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale autorităţilor administraţiei publice locale. În cazurile prevăzute de lege, instanţa aplică uzanţele dacă acestea nu contravin ordinii publice şi bunelor moravuri.”

Art. 118 din Codul de procedură civilă: „(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.”

Art.121 din Codul de procedură civilă: „Instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.”

Art. 5 din Codul de procedură civilă: „(1) Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime.”

Art. 9 din Codul de procedură civilă: „Instanţei judecătoreşti îi revine un rol diriguitor în organizarea şi desfăşurarea procesului, ale cărui limite şi al cărui conţinut sunt stabilite de prezentul cod şi de alte legi. Instanţa judecătorească explică participanţilor la proces drepturile şi obligaţiile lor 8 procesuale, preîntâmpină asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă, la solicitarea părţilor şi altor participanţi la proces, prezentarea de probe care să contribuie la adoptarea unei hotărâri legale şi întemeiate, conduce dezbaterile judiciare, informează părţile despre posibilitatea inițierii procesului de mediere şi ia orice alte măsuri necesare bunei desfăşurări a procesului, pune în discuţia părţilor şi altor participanţi la proces orice împrejurare de fapt sau de drept, efectuează alte acţiuni prevăzute de lege.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 20 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova: „Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.”

Art. 2 alin. (1)-(7) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei nr. 87 din 21 aprilie 2011: „Orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă. Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului (denumită în continuare reclamant). Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei se repară de către stat. Reparaţia prejudiciului se face de la bugetul de stat. Mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant. Organul care reprezintă statul în instanţă de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiţiei.”

Art. 4 alin. (1)-(3) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei nr. 87 din 21 aprilie 2011: „Sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiţiei, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. 9

Art. 5 alin. (1)-(2) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei nr. 87 din 21 aprilie 2011: „În urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral.”

Art. 2036 alin. (1)-(5) din Codul civil: „În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin plata de despăgubiri. Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Reparaţia prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege. Dacă legea nu prevede altfel, simpla constatare a încălcării unui drept sau interes recunoscut de lege fără plata de despăgubiri oferă satisfacție echitabilă persoanei vătămate doar când aceasta corespunde cu natura dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat și persoana vătămată astfel va putea obține o valoare nepatrimonială superioară prejudiciului moral suferit. Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor personale nepatrimoniale poate fi cesionat numai în cazul în care a fost stabilit printr-o tranzacție sau printr-o hotărâre judecătorească definitivă.”

Art. 2037 alin. (1)-(3) din Codul civil: „Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”

Prin prisma dispozițiilor art. 444 din Codul de procedură civilă, la caz, examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat fără înștiințarea şi audierea participanților la proces.

Completul de judecată reține că obiectul litigiului dedus judecății în prezenta cauză constă în determinarea caracterului rezonabil al duratei procedurii de contencios administrativ inițiate de Ivan Ivanov și Evghenia Eșchileva și, subsecvent, în stabilirea întinderii reparației ce se impune pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, drept garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și reglementat prin Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011. În aplicarea acestor norme, instanța de recurs este chemată să verifice dacă instanța de apel a apreciat în mod corect criteriile legale incidente și dacă suma acordată cu titlu de prejudiciu moral răspunde exigențelor unei satisfacții echitabile, reale și proporționale.

Analizând criticile formulate în cererile de recurs prin prisma rolului instanței supreme de asigurare a aplicării uniforme a legii, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că criticile recurentului privind cuantumul satisfacției echitabile sunt întemeiate în sensul art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, fiind necesară intervenția instanței de recurs în vederea aplicării uniforme a criteriilor de individualizare a prejudiciului moral acordat în temeiul Legii nr. 87/2011.

Inițial, Completul de judecată reține că instanțele ierarhic inferioare au constatat în mod întemeiat încălcarea dreptului reclamanților la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. Or, din materialele cauzei și din raportul privind respectarea termenului rezonabil, se constată că procedura judiciară în legătură cu care Evghenia Eșchileva și Ivan Ivanov au invocat încălcarea dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil își are originea în acțiunea depusă la 18 august 2017 de Ivan Ivanov împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova și Biroului Vamal Centru, persoană terță Veronica Murguleț, având ca obiect contestarea actelor administrative, obligarea furnizării informației, recalcularea plăților vamale, restituirea unor sume, precum și repararea prejudiciului material și moral.

Acțiunea respectivă a fost repartizată inițial, la 18 august 2017, judecătorului Taisia Pruteanu. Ulterior, în februarie 2018, cauza a fost redistribuită judecătorului Ana Cucerescu. La 27 aprilie 2018, examinarea cauzei a fost 11 amânată la solicitarea Serviciului Vamal, iar la 12 iunie 2018 ședința a fost amânată la solicitarea pârâtului și a lui Ivan Ivanov.

Tot la 12 iunie 2018, Ivan Ivanov a depus o cerere de concretizare a acțiunii, prin care a fost extins cercul participanților la proces, fiind indicată și Evghenia Eșchileva. La 5 septembrie 2018, ședința de judecată nu a avut loc în legătură cu transferul judecătorului la Judecătoria Bălți, iar la 6 septembrie 2018 reclamanților le-a fost acordat termen pentru prezentarea cererii în limba de stat. Ca urmare a neîndeplinirii cerințelor stabilite de instanță, prin încheierea din 15 noiembrie 2018 cererea concretizată formulată de Ivan Ivanov și Evghenia Eșchileva a fost restituită. Reclamanții au contestat încheierea respectivă cu recurs. În această perioadă au fost stabilite ședințe pentru 30 noiembrie 2018 și 23 ianuarie 2019, însă examinarea cauzei nu a avut loc, deoarece dosarul se afla la instanța ierarhic superioară în legătură cu examinarea căii de atac. Dosarul a revenit în prima instanță la 31 ianuarie 2019.

La ședința din 20 februarie 2019, examinarea cauzei nu a avut loc din cauza lipsei unui translator. La 21 martie 2019, în cursul examinării cauzei, Evghenia Eșchileva a formulat o cerere de strămutare. În legătură cu această cerere, procedura a fost suspendată până la 4 aprilie 2019, iar la 23 aprilie 2019 dosarul a fost transmis Judecătoriei Chișinău, sediul Râşcani, potrivit competenței. Iar, prima ședință a fost stabilită pentru 17 septembrie 2019. La acea dată, Evghenia Eșchileva a formulat cerere de intervenție în proces, iar ședința a fost amânată din nou din cauza lipsei translatorului.

În continuare, pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Râşcani, au fost stabilite 13 ședințe de judecată. Din materialele cauzei rezultă că două ședințe au fost amânate din cauza lipsei translatorului, o ședință – la solicitarea reprezentantului Evgheniei Eșchileva, două ședințe – în legătură cu concediul medical ori imposibilitatea participării judecătorului, trei ședințe – din cauza situației epidemiologice și a regimului special de activitate, iar alte două – pentru acordarea timpului necesar examinării materialelor și înscrisurilor prezentate. Ședințele din 12 mai 2021 și 19 mai 2021 au fost petrecute pentru examinarea în fond a litigiului. Astfel, la 19 mai 2021, Judecătoria Chișinău, sediul Râşcani, a pronunțat hotărârea prin care a respins acțiunea formulată de Ivan Ivanov și Evghenia Eșchileva împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova și Biroului Vamal Centru.

Ivan Ivanov și Evghenia Eșchileva au contestat hotărârea cu apel, iar cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Chișinău la 22 septembrie 2021. În instanța de apel au fost stabilite șapte ședințe de judecată. La 25 ianuarie 2022, Evghenia Eșchileva a formulat cerere de recuzare, care a fost respinsă la 3 februarie 2022. La 15 martie 2022, ședința nu a avut loc în legătură cu regimul special determinat de situația de urgență, iar la 26 aprilie 2022 cauza nu a fost 12 examinată din cauza concediului medical al judecătorului. La 17 mai 2022, Serviciul Vamal a prezentat înscrisuri suplimentare, iar Evghenia Eșchileva a solicitat acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de acestea, ședința fiind amânată pentru 5 iulie 2022.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina circumstanțelor concrete ale cauzei, ținând cont de complexitatea litigiului, comportamentul reclamanților, conduita autorităților relevante și importanța cauzei pentru persoanele interesate. Aceste criterii rezultă atât din art. 192 din Codul de procedură civilă, cât și din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

În context, nu poate fi reținută critica recurentului potrivit căreia durata procedurii ar fi fost justificată în integralitate, iar statului nu i-ar fi imputabilă nicio întârziere. Cronologia procedurii demonstrează că o parte dintre amânări au avut cauze ce țin de organizarea activității autorității judiciare. În special, lipsa repetată a translatorului nu poate fi transferată în sarcina justițiabililor.

După cum a menționat instanța de apel, asigurarea instanțelor cu resursele necesare desfășurării procesului constituie o obligație ce revine statului. Tot astfel, instanța de apel a constatat existența unui interval excesiv în procesul transmiterii dosarului între instanțe, or, după contestarea hotărârii primei instanțe dosarul a fost repartizat Curții de Apel abia la 22 septembrie 2021. Și asemenea perioade, care țin de administrarea și circulația dosarului în cadrul sistemului judecătoresc, intră în sfera responsabilității statului.

Instanței îi revine rolul de a conduce procedura astfel încât exercitarea drepturilor procesuale de către participanți să nu conducă la prelungirea nejustificată a examinării. Instanța de apel în mod corect a constatat că unele ședințe au fost amânate fără indicarea motivelor și că au fost admise în mod repetat cereri de amânare formulate de Serviciul Vamal, autoritate publică ce dispune de serviciu juridic și de personal abilitat să participe la ședințele de judecată.

În aceste condiții, Completul de judecată nu identifică temei pentru a interveni asupra concluziei instanțelor ierarhic inferioare referitoare la existența încălcării dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil.

În același sens, Completul de judecată constată că argumentul recurentului Ministerul Justiției privind lipsa unui prejudiciu moral real nu poate fi acceptat. În materia reglementată de Legea nr. 87/2011, prejudiciul moral derivat din durata excesivă a procedurilor este prezumat prin însăși natura atingerii aduse dreptului garantat de art. 6 § 1 din Convenție, urmând ca întinderea satisfacției echitabile să fie stabilită de instanță printr-o apreciere in concreto, în funcție de durata încălcării, importanța litigiului, conduita autorităților și consecințele rezonabil deduse asupra 13 stării persoanei vătămate. Or, o procedură ce durează în prima instanță timp de aproximativ patru ani, iar ulterior aproximativ un an pe rolul instanței de apel, era aptă să genereze reclamanților o stare continuă de incertitudine, neliniște și stres, cu atât mai mult cu cât litigiul viza valorificarea dreptului/interesului patrimonial.

Prin urmare, Completul de judecată confirmă concluzia instanței de apel privind existența încălcării dreptului lui Ivan Ivanov și Evghenia Eșchileva la examinarea cauzei într-un termen rezonabil, astfel încât soluția de admitere a acțiunii sub acest aspect este legală și întemeiată, iar argumentele Ministerului Justiției urmează a fi respinse.

Sub aspectul cuantumului reparației morale, însă, Completul de judecată consideră că suma de 20 000 de lei acordată fiecărui reclamant de prima instanță și menținută de instanța de apel este disproporționată în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei și cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 2 alin. (6) din Legea nr. 87/2011 și art. 2037 din Codul civil. Deși instanțele ierarhic inferioare au justificat necesitatea acordării unei satisfacții pecuniare, acestea nu au atribuit o pondere suficientă împrejurării că durata totală a procedurii nu a fost determinată exclusiv de conduita autorităților.

De asemenea, Completul de judecată ia în considerare și importanța concretă a litigiului pentru reclamanți. Cauza de bază viza, în principal, contestarea unor acte vamale, recalcularea plăților aferente vămuirii automobilului Renault Kango și restituirea unor sume de bani, precum și imposibilitatea reclamanților de a se folosi de mijlocul de transport pe durata procedurii. Aceste împrejurări justifică acordarea unei satisfacții pecuniare, însă nu relevă existența unor consecințe nepatrimoniale de o asemenea intensitate încât să justifice cuantumul de 20 000 de lei pentru fiecare reclamant.

Potrivit jurisprudenței CEDO, satisfacția echitabilă trebuie să fie proporțională și rezonabilă, evitându-se atât îmbogățirea nejustificată a reclamantului, cât și sarcinile excesive asupra statului.

Completul de judecată apreciază că suma de 2 500 de lei/pentru fiecare reclamant este rezonabilă și asigură o despăgubire echitabilă pentru prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare a încălcării dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. Aceste sume sunt stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 87/2011 și ale Convenției, reflectând un cuantum just și echilibrat al despăgubirii.

Prin urmare, decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond urmează a fi modificate prin micșorarea cuantumului despăgubirii pentru prejudiciul moral la suma de 2 500 de lei/pentru fiecare reclamant, considerată rezonabilă, cu caracter compensatoriu și conformă practicii judiciare interne în cauze similare (ex. dosar 2ra-784/24). 14

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție admite recursul formulat de Ministerul Justiției, modifică decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond, în ceea ce privește cuantumul despăgubirii pentru prejudiciul moral, diminuând sumele de la 20 000 de lei la 2 500 de lei, iar în rest menține decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), alin. (3) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova. Modifică decizia din 21 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru și hotărârea din 18 iulie 2022 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, în cauza civilă, Evghenia Eșchileva și Ivan Ivanov împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral, în partea ce ține de cuantumul sumelor încasate cu titlu de prejudiciu moral, prin micșorarea sumelor încasate de la 20 000 (douăzeci mii) lei la 2 500 (două mii cinci sute) lei. În rest, menține decizia din 21 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru și hotărârea din 18 iulie 2022 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 15