TAMAZOUNT c. FRANCE et 2 autres affaires

Publicat la 27 septembrie 2021 CINCI SECȚIUNEA II Cererea nr. 17131/19 Abdelkader TAMAZOUNT împotriva Franței și alte 2 cereri (a se vedea lista din anexă) comunicate la 7 septembrie 2021 OBIECTUL AFACERILOR Aceste trei cauze se referă la descendenții harkis care au angajat în fața instanțelor interne răspunderea Franței pentru prejudiciile pe care le-au suferit la momentul și ca urmare a acescării la independența de la mai mult în 1962. La 3 octombrie 2018, Consiliul de Stat a respins recursurile reclamanților nr. 1 și nr. 2 și la 19 iunie 2020, el a decis să nu accepte recursul reclamantului n pe marginea articolelor 6 1 și 13 din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa accesului la o instanță din cauza declarației de incompetență a instanțelor administrative, în special, după acordurile din Evian, de faptul că nu au împiedicat represaliile și masacrele ale căror harkis și familiile lor au fost victime pe teritoriul Algerian și de lipsa repatrierii în Franța harkis.

Pe de altă parte, instanțele interne au condamnat statul să plătească reclamanților nr. 1 și nr. 3 care sunt copii ai harkis repatriați în Franța o sumă de 15 000 EUR fiecare, pentru prejudiciile materiale și morale suferite ca urmare a condițiilor în care au trăit între nașterea lor în tabără și plecarea lor din tabăra Bias în 1975; acești solicitanți prezintă, de asemenea, obiecțiuni întemeiate pe articolele 2, 3 și 8 din convenție, precum și pe articolele și 2 din protocol 1. În afara unghiului articolului 3 din Convenție, ei se plâng că au suferit tratamente contrare acestei dispoziții pentru că și-au trăit copilăria și adolescența până în 1975 în tabăra de harkis de Bias. 1, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la respectarea vieții lor private și familiale, a domiciliului și corespondenței lor, precum și a dreptului lor de a-și exercita activitatea.

În cele din urmă, invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, ei se plâng de o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor lor pe motiv că nu au primit prestații sociale la care au dreptul în timpul în care au locuit în tabără.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI În ceea ce privește toți reclamanții În măsura în care reclamanții consideră că cererile lor de despăgubire se referă la o contestare a drepturilor lor de caracter civil în sensul articolului 6 din convenție, există a încălcat dreptul lor de acces la o instanță de drept în măsura în care instanțele interne se declară incompetente în ceea ce privește recursul lor la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le consideră a fi suferit din cauza vinovăției comise de către statul membru în ceea ce privește reclamanții nr. 1 și nr. se consideră că obiecțiunile întemeiate pe articolele 2, 3 și 8 din convenție, precum și pe cele întemeiate pe articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 1 sunt compatibile cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) Hotărârile Consiliului de Stat din 3 octombrie 2018 și 19 iunie 2020 prin care această instanță a compensat reclamanții nr. 1 și, respectiv, nr. 3 reprezintă o recuperare adecvată și suficient de corectă a pierderilor de către acești solicitanți de calitate a victimelor, în sensul articolului 34 din Convenția privind presupusele încălcări ale articolelor 2,

3 și 8 din convenție și ale articolelor 1 și 2 din Protocolul nr. cu dispozițiile Convenției și ca reclamanții nr. 1 și nr. 3 să poată încă să își asume răspunderea pentru condițiile lor de viață în tabăra Bias în timpul copilăriei și adolescenței, constituiau ele o încălcare a drepturilor lor protejate de art. 3 din Convenție, astfel cum sunt interpretate de jurisprudența Curții? A fost încălcat dreptul reclamanților la respectarea vieții private și familiale, a domiciliului și a corespondenței lor, în sensul art. 8 alin. A fost încălcat dreptul reclamanților de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție?

În special, prezenta cauză se referă la o speranță legitimă de a dobândi bunuri (Beláné Nagy c. Ungaria [GC], nr. 53080/13, § 80, 82 și 85, 13 decembrie 2016) În acest sens, a fost această interferență prevăzută de lege, a servit un interes public (sau general) legitim și a impus reclamanților o sarcină excesivă (ibidem, §§ 112 118) A existat o încălcare a dreptului lor la informare al reclamanților, în sensul articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție?Atentie Lista cererilor N Numele cauzei Introduse Solicitând Anul Nasteriei 17131/19 Tamazount c. France 27/03/2019 Abdelkader TAMAZOUNT 1963 France 19242/19 Mechalikh c. France 03/04/2019 Kaddour MECHALIKH 1957 France 55810/20 Tamazount c. Franța 17/12/2020 Aissa TAMAZOUNT 1968 Franța

Publié le 27 septembre 2021

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 17131/19 Abdelkader TAMAZOUNT contre la France et 2 autres requêtes (voir liste en annexe) communiquées le 7 septembre 2021

OBJET DES AFFAIRES

Ces trois affaires concernent des descendants de harkis qui ont engagé devant les juridictions internes la responsabilité de la France au titre des préjudices qu’ils disent avoir subis au moment et à la suite de l’accession à l’indépendance de l’Algérie en 1962. Le 3 octobre 2018, le Conseil d’État a rejeté les pourvois des requérants n o 1 et n o 2 et le 19 juin 2020, il décida de ne pas admettre le pourvoi du requérant n o 3. Sous l’angle des articles 6 § 1 et 13 de la Convention, les requérants se plaignent du défaut d’accès à un tribunal du fait de la déclaration d’incompétence des juridictions administratives, s’agissant, après les accords d’Évian, de n’avoir pas fait obstacle aux représailles et aux massacres dont les harkis et leurs familles ont été victimes sur le territoire algérien et du défaut de rapatriement en France des harkis.

Par ailleurs, les juridictions internes ont condamné l’État à verser aux requérants n o 1 et n o 3 qui sont des enfants de harkis rapatriés en France une somme de 15 000 euros, chacun, au titre des préjudices matériel et moral subis du fait des conditions dans lesquelles ils ont vécu entre leur naissance au camp et leur départ du camp de Bias en 1975. Ces requérants présentent également des griefs tirés des articles 2, 3 et 8 de la Convention ainsi qu’aux articles 1 er et 2 du Protocole n o 1. Sous l’angle de l’article 3 de la Convention, ils se plaignent d’avoir subi des traitements contraires à cette disposition pour avoir vécu leur enfance et adolescence jusqu’en 1975 au camp de harkis de Bias.

Sous l’angle de l’article 8 de la Convention et de l’article 2 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leur vie privée et familiale, de leur domicile et de leur correspondance ainsi qu’à leur droit à l’instruction. Enfin, invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, ils se plaignent d’une atteinte au droit au respect de leurs biens au motif qu’ils n’ont pas perçu de prestations sociales auxquelles ils avaient droit pendant le temps où ils ont vécu en camp.

QUESTIONS AUX PARTIES

En ce qui concerne tous les requérants : 1. Dans la mesure où les requérants estiment que leurs demandes de réparation concernaient une contestation de leurs droits de caractère civil au sens de l’article 6 de la Convention, y a ‑ t ‑ il eu violation de leur droit accès à un tribunal dans la mesure où les juridictions internes se déclarés incompétentes pour connaître de leur recours en réparation des préjudices qu’ils estiment avoir subi en raison des fautes commises par l’État ? En ce qui concerne les requérants n o 1 et n o 3 : 2. Peut ‑ on considérer que les griefs tirés des articles 2, 3 et 8 de la Convention ainsi que ceux tirés des articles 1 er et 2 du Protocole n o 1 sont compatibles ratione temporis avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 § 3 (a) ? 3. Les arrêts du Conseil d’État du 3 octobre 2018 et du 19 juin 2020 par laquelle cette juridiction a indemnisé respectivement les requérants n o 1 et n o 3 représentent-t-ils un redressement « approprié et suffisant » de nature à entraîner la perte par ces requérants de qualité de victime, au sens de l’article 34 de la Convention des violations alléguées des articles 2,

3 et 8 de la Convention et des articles 1 er et 2 du Protocole n o 1 ? 4. À supposer que les griefs énumérés à la question n o 1 soient compatibles ratione temporis avec les dispositions de la Convention et que les requérants n o 1 et n o 3 puissent encore se prétendre « victime » : a) Leurs conditions de vie au camp de Bias pendant leur enfance et leur adolescence constituaient-t-elles une atteinte à leurs droits protégés par l’article 3 de la Convention telles qu’interprétés par la jurisprudence de la Cour ? b) Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leur vie privée et familiale, de leur domicile et de leur correspondance, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ces droits était ‑ elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ? c) Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ? En particulier, la présente affaire a-t-elle trait à une espérance légitime d’acquérir des biens ( Béláné Nagy c. Hongrie [GC], n o 53080/13, §§ 79 ‑ 80, 82 et 85, 13 décembre 2016) ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi, servait-elle un intérêt public (ou général) légitime et a ‑ t ‑ elle imposé aux requérants une charge excessive (ibidem,

§§ 112 ‑ 118) ? d) Y a ‑ t ‑ il eu violation à l’égard des requérants de leur droit à l’instruction, au sens de l’article 2 du Protocole n o 1 à la Convention ? ANNEXE Liste des requêtes N o Requête N o Nom de l’affaire Introduite le Requérant Année de naissance Nationalité 1. 17131/19 Tamazount c. France 27/03/2019 Abdelkader TAMAZOUNT 1963 français 2. 19242/19 Mechalikh c. France 03/04/2019 Kaddour MECHALIKH 1957 français 3. 55810/20 Tamazount c. France 17/12/2020 Aissa TAMAZOUNT 1968 français