TAMAZOUNT c. FRANCE et 1 autre affaire

Publicat la 10 ianuarie 2022 SECȚIUNEA CINQUERELE N 28794/21 și 28830/21 Zohra TAMAZOUNT împotriva Franței și Brahim TAMAZOUNT împotriva Franței, introduse la 31 mai 2021, comunicate la 17 decembrie 2021 OBIECTUL AFACERILOR Aceste două cauze se referă la descendenți ai harkisului care au angajat, în fața instanțelor interne, răspunderea Franței pentru prejudiciile suferite la momentul și ca urmare a accederii la independența Algeriei în 1962. La 16 iulie 2019, Curtea Administrativă din Bordeaux și-a respins cererile referitoare la prejudiciile legate de lipsa de intervenție a Franței pentru a proteja supleanții armatei franceze și lipsa repatrierii lor în Franța, pe motiv că acestea erau aduse în fața unui ordin de instanță incompetent pentru a le cunoaște.

Pe de altă parte, aceasta a condamnat statul să plătească fiecăruia dintre cei doi reclamanți o sumă de 15 000 EUR pentru prejudiciile materiale și morale suferite ca urmare a condițiilor de viață în tabăra de harkis de la Bias. La 3 decembrie 2020, Consiliul de Stat a decis să nu admită recursurile reclamanților. 1 și 13 din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa accesului la o instanță din cauza declarației de incompetență a instanțelor administrative, referitoare, după acordurile din Evian, la faptul că nu au împiedicat represaliile și masacrele ale căror harkis și familiile lor au fost victime pe teritoriul Algerian, precum și la lipsa repatrierii în Franța a harkisului. În afara unghiului articolului 3 din Convenție, ei se plâng că au suferit tratamente contrare acestei dispoziții pentru că și-au trăit copilăria și adolescența până în 1975 în tabăra de harkis de Bias.

1, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la respectarea vieții private și familiale, a domiciliului și a corespondenței lor, precum și a dreptului lor la înfășurare. În cele din urmă, la unghiul art. 1 din Protocolul nr. 1, ei se plâng de o încălcare a dreptului la respectarea proprietății lor, din cauză că nu au primit prestațiile sociale la care au dreptul atunci când au locuit în tabără. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI În măsura în care reclamanții consideră că cererile lor de despăgubire se refereau la o contestare a drepturilor lor de caracter civil în sensul articolului 6 din convenție, a existat o încălcare a dreptului lor de a avea acces la o instanță în măsura în care instanțele interne s-au declarat incompetente să cunoască căile lor de atac în despăgubirea prejudiciilor pe care le consideră a fi suferit din cauza vinovățiilor comise de stat?

Sunt obiecțiunile întemeiate pe articolele 2, 3 și 8 din convenție, precum și pe cele întemeiate pe articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 1 compatibile rațional cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 Õ (a) Hotărârile Tribunalului Administrativ din Bordeaux din 16 iulie 2019, prin care această instanță i-a compensat pe reclamanți, reprezintă ele o cauză a hotărârii Curții Administrative din Bordeaux din 16 iulie 2019? adecvat și suficient de bine mai mare, de natură să ducă la pierderea calității de victimă în sensul articolului 34 din convenție, a presupuselor încălcări ale articolelor 2, 3 și 8 din convenție și ale articolelor 1 și 2 din Protocolul nr. cu dispozițiile Convenției și ca reclamanții să își mai poată revoca dreptul de a-și exercita dreptul de a-și apăra drepturile protejate de art. 3 din Convenție, astfel cum a fost interpretat de jurisprudența Curții, în sensul art. 34 din Convenție, condițiile lor de viață în tabăra de la Bias pe parcursul copilăriei și adolescenței au constituit o încălcare a drepturilor lor protejate de art. 3 din Convenție.

A fost încălcat dreptul reclamanților la respectarea vieții private și familiale, a domiciliului și a corespondenței lor, în sensul art. 1 din Convenție? În art. A fost încălcat dreptul reclamanților de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție?

În special, prezenta cauză se referă la o speranță legitimă de a dobândi bunuri (Beláné Nagy c. Ungaria [GC], nr. 53080/13, § 79 80, 82 și 85, 13 decembrie 2016) În acest sens, a fost această interferență prevăzută de lege, a servit un interes public (sau general) legitim și a impus reclamanților o sarcină excesivă (ibidem, §§ 112 118) A existat o încălcare a dreptului reclamanților la proces, în sensul articolului 2 din Protocolul nr 1 la Convenție?Atenție Lista de cereri No. Cerere N Numele cauzei Introduit Anul nașterii reprezentat de 28794/21 Tamazount c. Franța 31/05/2021 Zohra TAMAZOUNT 1960 Franceză Jean-Emmanuel NUNES 28800/21 Tamazount c. Franța 31/05/2021 Brahim TAMAZOUNT 1969 Franceză Jean-Emmanuel NUNES

Publié le 10 janvier 2022

CINQUIÈME SECTION

Requêtes n os 28794/21 et 28830/21 Zohra TAMAZOUNT contre la France et Brahim TAMAZOUNT contre la France introduites le 31 mai 2021 communiquées le 17 décembre 2021

OBJET DES AFFAIRES

Ces deux affaires concernent des descendants de harkis qui ont engagé, devant les juridictions internes, la responsabilité de la France au titre des préjudices qu’ils disent avoir subis au moment et à la suite de l’accession à l’indépendance de l’Algérie en 1962. Le 16 juillet 2019, la cour administrative d’appel de Bordeaux rejeta leurs demandes relatives aux préjudices liés au défaut d’intervention de la France pour protéger les supplétifs de l’armée française et à leur absence de rapatriement en France, au motif qu’elles étaient portées devant un ordre de juridiction incompétent pour en connaître. Par ailleurs, elle condamna l’État à verser à chacun des deux requérants une somme de 15 000 euros au titre des préjudices matériel et moral subis du fait des conditions de vie dans le camp de harkis de Bias.

Le 3 décembre 2020, le Conseil d’État décida de ne pas admettre les pourvois des requérants. Sous l’angle des articles 6 § 1 et 13 de la Convention, les requérants se plaignent du défaut d’accès à un tribunal du fait de la déclaration d’incompétence des juridictions administratives, concernant, après les accords d’Évian, le fait de n’avoir pas fait obstacle aux représailles et aux massacres dont les harkis et leurs familles ont été victimes sur le territoire algérien, ainsi que le défaut de rapatriement en France des harkis. Sous l’angle de l’article 3 de la Convention, ils se plaignent d’avoir subi des traitements contraires à cette disposition pour avoir vécu leur enfance et leur adolescence jusqu’en 1975 au camp de harkis de Bias.

Sous l’angle de l’article 8 de la Convention et de l’article 2 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leur vie privée et familiale, de leur domicile et de leur correspondance, ainsi qu’à leur droit à l’instruction. Enfin, sous l’angle de l’article 1 du Protocole n o 1, ils se plaignent d’une atteinte au droit au respect de leurs biens, faute d’avoir perçu les prestations sociales auxquelles ils avaient droit lorsqu’ils vivaient dans le camp.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Dans la mesure où les requérants estiment que leurs demandes de réparation concernaient une contestation de leurs droits de caractère civil au sens de l’article 6 de la Convention, y a-t-il eu violation de leur droit d’accès à un tribunal dans la mesure où les juridictions internes se sont déclarées incompétentes pour connaître de leurs recours en réparation des préjudices qu’ils estiment avoir subis en raison des fautes commises par l’État ? 2. Les griefs tirés des articles 2, 3 et 8 de la Convention, ainsi que ceux tirés des articles 1 et 2 du Protocole n o 1, sont-ils compatibles ratione temporis avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 § 3 (a) ? 3. Les arrêts de la cour administrative d’appel de Bordeaux du 16 juillet 2019, par lesquels cette juridiction a indemnisé les requérants, représentent-ils un redressement « approprié et suffisant », de nature à entraîner la perte de qualité de victime au sens de l’article 34 de la Convention, des violations alléguées des articles 2,

3 et 8 de la Convention et des articles 1 et 2 du Protocole n o 1 ? 4. À supposer que les griefs énumérés à la question n o 2 soient compatibles ratione temporis avec les dispositions de la Convention et que les requérants puissent encore se prétendre « victimes » au sens de l’article 34 de la Convention : a) Leurs conditions de vie au camp de Bias pendant leur enfance et leur adolescence constituaient-elles une atteinte à leurs droits protégés par l’article 3 de la Convention, tel qu’interprété par la jurisprudence de la Cour ? b) Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leur vie privée et familiale, de leur domicile et de leur correspondance, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ces droits était ‑ elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ? c) Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ? En particulier, la présente affaire a-t-elle trait à une espérance légitime d’acquérir des biens ( Béláné Nagy c. Hongrie [GC], n o 53080/13, §§ 79 ‑ 80, 82 et 85, 13 décembre 2016) ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi, servait-elle un intérêt public (ou général) légitime et a-t-elle imposé aux requérants une charge excessive ( ibidem ,

§§ 112 ‑ 118) ? d) Y a-t-il eu violation du droit des requérants à l’instruction, au sens de l’article 2 du Protocole n o 1 à la Convention ? ANNEXE Liste des requêtes No. Requête N o Nom de l’affaire Introduite le Requérant Année de naissance Nationalité Représenté par 1. 28794/21 Tamazount c. France 31/05/2021 Zohra TAMAZOUNT 1960 française Jean-Emmanuel NUNES 2. 28830/21 Tamazount c. France 31/05/2021 Brahim TAMAZOUNT 1969 français Jean-Emmanuel NUNES