M.D. v. NORTH MACEDONIA

Publicat la 27 septembrie 2021 CIFTH SECȚIUNE Aplicația nr. 46504/18 M.D. împotriva Macedoniei de Nord depusă la 25 septembrie 2018 a comunicat la 9 septembrie 2021 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul, un rom care a fugit din Kosovo [1] în 1999, a fost acordat statutul de refugiat la momentul respectiv, și de atunci se pare că trăiește în Statul pârât împreună cu partenerul ei de conviviver și copiii ei. Prin decizia din 23 februarie 2016 eliberată de Ministerul Internului („MOI”), statutul său de refugiat a fost ridicat și a fost ordonată să părăsească Statul pârât din motive de securitate națională. Încercările sale de a contesta ordinul de expulzare s-au dovedit eșuate în două instanțe administrative. Într-o hotărâre finală din 2 martie 2018, deținută reclamantului la 26 aprilie 2018, Curtea de Administrație Superioră a susținut decizia MOI și a constatat că ordinul de expulzare a fost bazat pe o notă scrisă clasificată de la serviciul național de informații care a indicat că nu a fost găsită la adresa ei înregistrată și că, prin urmare, a reprezentat o amenințare pentru securitatea națională. Întrebarea părților A îndeplinit decizia de a expulza reclamantul – un extraterestru care rezidă legal pe teritoriul statului contestat – cerințele procedurale prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 7? (a se vedea Muhammad și Muhammad c. România [CG], nr. 80982/12, §§ 119-120, 15 octombrie 2020 și Ljatifi c. fosta Republica Iugoslavă a Macedoniei , nr. 19017/16, § 35, 17 mai 2018) [1] Toate trimiterile la Kosovo, fie pe teritoriul, instituțiile sau populația, în acest text se înțeleg în deplină conformitate cu Rezoluția 1244 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și fără a aduce atingere statutului Kosovo.

Published on 27 September 2021

FIFTH SECTION

Application no. 46504/18

M.D.

against North Macedonia

lodged on 25 September 2018

communicated on 9 September 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant, a Roma who fled Kosovo

[1]

in 1999, had been granted refugee status at the time, and since then apparently lives in the respondent State together with her cohabitating partner and her children. By a decision of 23 February 2016 issued by the Ministry of the Interior (“MOI”), her refugee status was lifted and she was ordered to leave the respondent State on the grounds of national security. Her attempts to challenge the expulsion order proved unsuccessful at two instances of administrative courts. In a final judgment of 2 March 2018, served on the applicant on 26 April 2018, the Higher Administrative Court upheld the MOI’s decision and found that the expulsion order was based on a classified written note from the national intelligence service which indicated that she had not been found at her registered address and that therefore she represented a threat to the national security.

QUESTION TO THE PARTIES

Did the decision to expel the applicant – an alien who was lawfully resident in the territory of the respondent State – comply with the procedural requirements of Article 1 of Protocol No. 7? (see

Muhammad and

Muhammad v. Romania

[GC], no. 80982/12, §§ 119-120, 15 October 2020 and

Ljatifi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

, no.

19017/16, §

35, 17 May 2018)

[1]

All reference to Kosovo, whether to the territory, institutions or population, in this text shall be understood in full compliance with United Nations Security Council Resolution

1244 and without prejudice to the status of Kosovo.