CtEDO 09.09.2021 Auto

LUNKOV c. RUSSIE

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
09.09.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LUNKOV c. RUSSIE (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 20266/18 Sergey Vladimirovich LUNKOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 9 septembrie 2021 într-un comitet compus din Darian Pavli, președinte, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judecători, și Viktoriya Maradudina, graffière de secțiune f.f. având în vedere cererea formulată mai sus la 16 aprilie 2018, Având în vedere declarația guvernului pârât care solicită Curții să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Sergey Vladimirovich Lunkov, este un resortisant rus născut în 1974 și rezident la Marishkino (regiunea Moscova). El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul O.A. Zakharova, avocat. Recurentul, acuzat de violență voluntară săvârșită în cadrul unei reuniuni și care a dus la moartea a o treime, a fost pus în arest provizoriu. În 2016 a fost condamnat pentru vătămare corporală (o infracțiune de mai mică gravitate). În recurs, a fost revocat din cauza unei modificări legislative care a condamnat infracțiunea de rănire. Statuind asupra unei căi de atac a reclamantului în despăgubire pentru urmărirea penală și detenție nejustificată, Tribunalul orașului Voskresensk (regiunea Moscova) a alocat reclamantului o sumă. În 2017, Curtea Regională din Moscova, hotărând în apel, a redus suma alocată în primă instanță până la 100 000 de ruble (RUB) (echivalent cu 1 460 EUR (EUR) pe motivul că reclamantul nu a fost achitat, ci relaxat ca urmare a descriminării legislative a piscicolului respectiv și că acțiunea sa nu se referea la condițiile de detenție. Recursul în Casație al reclamantului în fața tribunalului regional de la Moscova a fost respins. Recursul său în Casație în fața Curții Supreme a fost returnat reclamantului fără a fi examinat ca întârziere. Cererea sa de declarare a obligației a fost, de asemenea, respinsă, iar declarația pe care a pronunțat-o a fost respinsă. 6 alin. (1) din Convenție (dreptul de acces la instanța de casație) a fost comunicat guvernului rus ( În urma negocierilor în vederea unei soluționări pe cale amiabilă, care s-au dovedit ineficiente, guvernul a prezentat Curții o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei ridicate de aceasta. În plus, el a invitat Curtea să șteargă cererea de rol în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația unilaterală este formulată după cum urmează: I, Mikhail Galperin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights, hereby declaration that the Russian Government acknowledge that there has been a violation of the applications right to access to the cassation instance Court. The Russian Government are ready to pay the applicant a sum of EUR 1,200 as just satisfaction. The Russian Government prin urmare invită Court to strike the present case out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be acceptd by the Court as Sum reperred to above, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as costs and expenses, will be free of any fiscals that may be applicable. It will be plata within three months from the data of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms and shall be converted into Russian ruble at the rate aplicabil on the date of payment. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage puncts. This payment will constitute the final resolution of the case Printr-o scrisoare din 15 aprilie 2020, reclamantul a indicat că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În esență, reclamantul susținea că avea dreptul la o astfel de despăgubire. Curtea amintește că articolul (c) din convenție îi permitea să elimine o cauză a rolului dacă: pentru orice alt motiv pe care îl consideră existența sa, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate anula cererile de rol pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea Tahsin Acar c Turcia. (întrebare preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI. În speță, Curtea constată că 48679/99, § 26, 11 aprilie 2002, urmat de o serie de hotărâri pronunțate împotriva Rusiei, Georgiy Nikolayevich Mikhaylov c. Rusia, n 4543/04, § 55, 1 aprilie 2010, urmat de Ivanova și Ivasova c. Rusia, n 797/14 și 67755/14, § 41-46, 26 ianuarie 2017, Cherednichenko și alții c. Rusia, n 35082/13 și 4 altele, §§ 64-75, 7 noiembrie 2017). În ceea ce privește motivul de dezacord al recurentului cu declarația unilaterală, Curtea arată că acesta își are reședința în suma la care consideră că are dreptul cu titlu de despăgubire pentru urmăriri penale și pentru o detenție provizorie. Or, în hotărârile de încălcare a dreptului de acces la o instanță, Curtea respinge sistematic cererile cu titlu de prejudiciu material ca n mail care au nicio legătură cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea, printre multe altele, Cherednichenko și altele, citată anterior, ê 81, Nesterenko și Gaydukov c. Rusia, n 20199/14 și 20655/14, § 40, 24 octombrie 2017).De asemenea, Comisia constată că nu s-a comunicat, în speță, nici o informație privind condițiile de detenție sau dreptul la despăgubiri pentru o detenție contrară art. 5 din Convenția nr. 5 din Tratat. Constatând că oferta guvernului corespunde recentei sale practici dezvoltate în cauzele similare (a se vedea Velilyayeva c. Rusia [comitet], nr. 3811/17, 6 octombrie 2020 și Oorzhak c. Rusia , n 4830/18, 30 martie 2021), Curtea consideră suma propusă ca fiind suficientă. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că ) (a se vedea, de asemenea, ca un exemplu recent într-o cauză foarte similară, Korol c. Rusia (dec.) [comitet], n 20129/18, 20 mai 2021. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se elimine această cerere din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate, hotărăște să șteargă cererea de rol în temeiul articolului (c) din Convenție. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 30 septembrie 2021. {semnătură_p_2} Viktoriya Maradudiana Darian Pavli Module adjunct f.f. Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă