2r-283/26 — Cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere sia cheltuielilor de judecată

La 16 septembrie 2024, Rodion Fluerari, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Tabara privind încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 12 noiembrie 2024 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, s-a admis integral acțiunea. S-a încasat de la Andrei Tabara, în beneficiul lui Rodion Fluerari, datoria în baza contractului de împrumut bănesc Seria XX Nr. XXXX din 10 iulie 2023 - constituită din datoria în sumă de 2700,00 euro, încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 312,72 euro. S-a încasat de la Andrei Tabara, în beneficiul lui Rodion Fluerari, cheltuielile judiciare constituite din plata taxei de stat în sumă de 2370,00 lei, cheltuieli pentru achitarea taxei de timbru în sumă de 200,00 lei, dar și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 7500,00 lei.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 23 octombrie 2025 prin intermediul oficiului poștal, apelantul Andrei Tabara, reprezentat de avocata Tatiana Crivenco, a declarat apel împotriva hotărârii din 12 noiembrie 2024 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, solicitând repunerea în termen, admiterea cererii de apel și casarea integrală a hotărârii instanței de fond.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea depusă de Andrei Tabara, reprezentat de avocata Tatiana Crivenco, cu privire la repunerea apelului în termen și s-a restituit lui Andrei Tabara, cererea de apel declarată împotriva hotărârii din 12 noiembrie 2024 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, ca fiind depusă în afara termenului legal.

În motivarea recursului a invocat că încheierea contestată este ilegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural și anume a prevederilor art.116 din Codul de procedură civilă. 1

A susținut că problema esențială o constituie stabilirea momentului încetării impedimentului, respectiv a datei la care pârâtul a luat efectiv cunoștință despre existența procesului. Instanța a reținut, în mod implicit, că acest moment ar fi fost data recepționării corespondenței, în octombrie 2024. Or, această concluzie este neîntemeiată, întrucât actele de procedură au fost recepționate de mama pârâtului, iar nu de acesta, fapt confirmat de semnătura de pe avizul de recepție. Totodată, la acel moment, pârâtul domicilia și locuia în altă localitate, iar actele nu i-au fost transmise și nici comunicate efectiv.

A invocat că din motivarea încheierii rezultă că instanța a statuat, în mod implicit, momentul încetării impedimentului la data livrării corespondenței, în octombrie 2024, concluzie pe care o consideră eronată deoarece actele de procedură nu au fost recepționate personal de către pârât, ci de mama acestuia, fapt confirmat de semnătura de pe avizul de recepție, care diferă de semnătura recurentului de pe mandat și de pe celelalte acte semnate de acesta. Totodată, a susținut că actele nu i-au fost transmise și nici comunicate efectiv, iar la acel moment pârâtul domicilia și locuia într-o altă localitate. Prin urmare, acesta nu a cunoscut și nici nu putea cunoaște despre existența procesului la data pretinsei comunicări.

Respectiv, în condițiile enunțate mai sus, a notat că momentul real al încetării impedimentului este 24 septembrie 2025, iar, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă, expira la 24 octombrie 2025, iar, apelul și cererea de repunere în termen au fost depuse de pârât la oficiul poștal la 23 octombrie 2025, fiind, prin urmare, formulate în interiorul termenului legal.

Suplimentar a menționat că, în susținerea celor invocate au fost prezentate: certificatul nr. XX din 24 octombrie 2025, eliberat de Primăria comunei XXXX, raionul XXXXX, care confirmă că, deși pârâtul figurează cu domiciliul în această localitate, nu locuiește efectiv acolo, certificatul nr. 394 din 24 octombrie 2025, eliberat de Primăria satului Horești, raionul Ialoveni, care atestă că acesta locuiește efectiv în această localitate împreună cu familia sa, și certificatul de naștere al copilului minor, care confirmă întemeierea familiei pârâtului în raionul XXXXX. Deci, înscrisuri oficiale care demonstrează că, la data comunicării actelor de procedură, pârâtul nu locuia la adresa din satul XXXXX, ci în satul XXXX, împreună cu soția și copilul său. Însă, instanța de apel nu a examinat și nu a apreciat aceste probe și nici nu le-a menționat în încheiere, deși acestea contraziceau în mod direct concluzia pe care s-a întemeiat soluția. Or, constatarea caracterului „nedovedit” al unui fapt, fără examinarea probelor administrate în vederea dovedirii acestuia, echivalează cu neexaminarea probelor relevante și conduce la o motivare insuficientă a actului judecătoresc, contrară exigențelor art. 116 alin. (3) și art. art. 269–270 din Codul de procedură civilă.

În continuare, a menționat că instanța de apel s-a limitat să constate, la pct. 18 al încheierii, că dispozitivul hotărârii „a fost expediat” (f.d. 34), 2 fără a verifica dacă acesta a fost comunicat efectiv pârâtului. Or, simpla expediere a corespondenței nu poate fi echivalată cu îndeplinirea obligației legale de comunicare deoarece corespondența a fost recepționată de mama pârâtului, iar nu de acesta, fără ca actele de procedură să-i fie ulterior transmise. Prin urmare, pârâtul nu a intrat în posesia hotărârii și nu a avut posibilitatea efectivă de a lua cunoștință de conținutul acesteia. În aceste condiții, în privința unei părți care nu a participat la judecarea cauzei, nu a fost legal citată și căreia hotărârea nu i-a fost comunicată efectiv, termenul de declarare a apelului nu poate fi considerat început să curgă nici de la data pronunțării dispozitivului, nici de la simpla expediere a hotărârii.

Respectiv, în contextul celor enunțate a considerat că o asemenea interpretare contravine art. 236 alin. (4) din Codul de procedură civilă și golește de conținut garanțiile procedurale privind comunicarea actelor de procedură. Or, interpretarea instanței de apel conduce la sancționarea unei părți pentru neexercitarea unui drept procesual într-un termen despre care aceasta nu a avut posibilitatea efectivă să cunoască. Iar, o asemenea soluție aduce atingere dreptului la apărare și accesului efectiv la justiție, fiind incompatibilă atât cu garanțiile procesuale interne, cât și cu exigențele unui proces echitabil.

Drept consecință, a considerat că încheierea contestată a fost pronunțată cu aplicarea eronată a normelor de drept procesual, în special a art. art. 100-105, art. 116 alin. (3) şi (4), art. 236 alin. (4), art. 269-270 şi art. 362 din Codul de procedură civilă, precum şi cu încălcarea garanțiilor consacrate de art. 20 şi art. 26 din Constituția RM şi de art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Aceste încălcări impun casarea încheierii şi soluționarea fondului cererii prin repunerea pârâtului în termenul de declarare a apelului.

Ulterior, la 30 iulie 2026, prin intermediul a depus cerere prin care a solicita anexarea la materialele cauzei răspunsul Nr.107 din 21 iulie 2026, eliberat de Centrul de poștă Hîncești (f.d. 93/94).

La 30 iulie 2026, prin intermediul poștei electronice (f.d. 96), avocatul Denis Ipatii, acționând în interesele lui Rodion Fluerari a depus referință la recursului declarat de avocata Tatiana Crivenco, în interesele lui Andrei Tabara, împotriva încheierii din 26 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care a solicitat respingerea acestuia cu menținerea încheierii contestate (f.d.97/100).

Art. 424 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prevede că: „(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curţile de apel.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, stabilește că: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilității şi fără participarea părţilor.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, reglementează că: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să mențină încheierea.”

Art. 2763 din Codul de procedură civilă, prevede că: ,,Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă, fără citarea participanţilor la proces. Judecătorul decide dacă este necesară citarea participanţilor la proces sau dacă admite solicitarea uneia dintre părţi de a examina cererea în şedinţă publică. În prezenta cauză civilă, judecătorul nu a considerat necesară citarea participanților. În termen de 30 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor anexate, inclusiv în cazul comunicării prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, pârâtul prezintă instanţei judecătoreşti şi reclamantului o referinţă, precum şi copii de pe înscrisurile necesare.”

Art. 2764 alin. (3) din Codul de procedură civilă, prevede că: ,,Hotărârea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanţei judecătoreşti şi se comunică participanţilor la proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor.”

Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă, statuează că: „(1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanților la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegație judiciară. (11) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură ale instanţei de judecată se comunică autorităţilor publice, persoanelor juridice de drept privat şi avocaţilor prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceştia sînt conectaţi prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poştei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.”

Art.102 alin.(1) din Codul de procedură civilă, prevede că: ,,(1) Instanţa înştiinţează prin citaţie participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii şi interpreţii privitor la locul, data şi ora şedinţei de judecată sau la locul, data şi ora efectuării unor acte de procedură.”

Art. 105 alin.(1) și (6) din Codul de procedură civilă, reglementează că: 4 ,,(1) Citaţia şi înştiinţarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmînării citaţiei sau înştiinţării se înscrie pe citaţie sau înştiinţare în partea care se înmînează destinatarului, precum şi pe cotor, care se restituie instanţei. Citaţia sau înştiinţarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe cotor. (6) Dacă nu îl va găsi pe destinatar la domiciliu sau la locul de muncă, persoana împuternicită să înmîneze citaţia sau înştiinţarea o va înmîna unuia dintre membrii adulţi ai familiei care locuieşte împreună cu destinatarul şi care şi-a dat acordul să o primească, iar în lipsa acestora, o va remite organizaţiei de exploatare a locuinţelor, primăriei satului (comunei) ori administraţiei de la locul lui de muncă. Persoana care a primit citaţia sau înştiinţarea este obligată să indice pe cotor numele şi raporturile sale de rudenie cu destinatarul sau funcţia sa. Totodată, ea este obligată să o înmîneze destinatarului cît mai curînd posibil.”

Art.107 alin.(1) din Codul de procedură civilă, reglementează că: ,,Dacă îşi schimbă domiciliul sau sediul după pornirea procesului, partea sau reprezentantul ei este obligat să comunice instanţei noua adresă. În lipsa unei astfel de comunicări, citaţia sau înştiinţarea se trimite la ultima adresă cunoscută instanţei şi se consideră recepţionată chiar dacă destinatarul nu mai locuieşte sau nu îşi are sediul acolo.”

Art.10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă, reglementează că: „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. (2) Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. (3) Sancţiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanţei judecătoreşti, ale participanţilor la proces, cît şi ale persoanelor legate de activitatea acestora şi, în funcţie de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligaţia de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătoreşti, în alte măsuri prevăzute de lege.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă, stipulează că: „Participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă”.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevede că: „(1) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă, reglementează că: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.” 5

Art. 111 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă, stabilește că: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească.” (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă, stabilește că: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art.362 alin.(1), (3) din Codul de procedură civilă, prevede că: ,,(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 116 din Codul de procedură civilă, prevede că: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură. (5) Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului.”

Art. 369 alin.(1), lit.b) din Codul de procedură civilă, prevede că: ,,(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen;”

Art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevede că: ,,Decizia instanţei de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămâne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.”

Așadar, referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție constată că instanța de apel a emis încheierea contestată la 26 noiembrie 2025 (f.d. 70/73).

Potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.2290 (f.d. 74), rezultă că la 26 iunie 2026, Curtea de Apel Centru, a expediat prin intermediul poștei terestre în adresa participanților la proces, copia încheierii din 26 noiembrie 2026, însă, la materialele cauzei lipsesc date care ar confirma recepționarea acestora de către recurent.

Totodată, potrivit extrasului din poșta electronică din 26 iunie 2026, ora 11:47, rezultă că instanța de apel a remis prin intermediul poștei electronice, către avocata Tatiana Crivenco, care acționează în interesele lui Andrei Tabara, copia încheierii din 26 noiembrie 2026 (f.d. 75).

Prin urmare, recursul declarat de avocata Tatiana Crivenco, în interesele lui Andrei Tabara, la 07 iulie 2026, împotriva încheierii din 26 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, este în termenul prevăzut de lege.

Recapitulând esența problemei de procedură adusă în instanța de recurs, Completul de judecată reține că la 16 septembrie 2024, Rodion Fluerari, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Tabara privind încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 02 octombrie 2024 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, s-a acceptat spre examinare în procedură contencioasă scrisă, cererea de chemare în judecată depusă de Rodion Fluerari către Andrei Tabara privind încasarea datoriei și s-a intentat proces civil. Totodată, având în vedere că gestionarea și controlul procedurii sunt asigurate de instanță, se efectuează următoarele acțiuni: ,,a) Se propune pârâtului Tabara Andrei să prezinte instanţei de judecată referinţă la cererea depusă şi toate probele pe care-şi întemeiază obiecţiile din referinţă, pentru instanţă şi într-un număr egal de copii pentru toţi participanţii la proces, într-un termen de 30 (treizeci) de zile din momentul recepţionării cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor anexate; b) Se explică pârâtului Tabara Andrei că depunerea referinţei este obligatorie, iar în caz de ne prezentare a referinţei şi a probelor în termenul stabilit, pârâtul se va considera decăzut din dreptul de a mai prezenta probe, iar cauza civilă va fi examinată doar în baza materialelor depuse la dosar. Probele ne prezentate fără justificare în termenul stabilit de judecător vor fi considerate inadmisibile; 7 c) Se explică pârâtului Tabara Andrei faptul că în cadrul procedurii scrise, poate depune o cerere reconvențională în condițiile art. 172 și 173 Cod de procedură civilă doar dacă valoarea acțiunii reconvenționale nu depășește valoarea admisibilă și condițiile legale de exercitare a cererii inițiale cu valoare redusă; d) Se propune reclamantului Fuerari Rodion, reprezentantului său avocatul Ipatii Denis să concretizeze dacă şi-a prezentat toate probele şi în caz că dispune de probe suplimentare, să le prezinte instanţei într-un termen de 15 (cincisprezece) zile din momentul recepţionării copiei prezentei încheieri; e) Se explică părţilor că în caz de necesitate, pot solicita în mod argumentat examinarea cererii în şedinţă publică, iar cererea în cauză va fi soluționată de judecător printr-o încheiere motivată, susceptibilă de atac odată cu fondul cauzei. f) Se expediază în adresa părții pârâte o copie a acțiunii depuse cu toate actele anexate.”

Încheierea sus menționată, a fost expediată participanților la proces, inclusiv cu cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, prin intermediul poștei terestre și recepționată fapt confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d. 31/32).

Ulterior, prin hotărârea din 12 noiembrie 2024 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, s-a admis integral acțiunea. S-a încasat de la Andrei Tabara, în beneficiul lui Rodion Fluerari, datoria în baza contractului de împrumut bănesc Seria XX Nr. XXXX din 10 iulie 2023 - constituită din datoria în sumă de 2700,00 euro, încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 312,72 euro. S-a încasat de la Andrei Tabara, în beneficiul lui Rodion Fluerari, cheltuielile judiciare constituite din plata taxei de stat în sumă de 2370,00 lei, cheltuieli pentru achitarea taxei de timbru în sumă de 200,00 lei, dar și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 7500,00 lei (f.d. 33).

Potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr. 10-436-06 (f.d. 34), rezultă că Judecătoria Hîncești, sediul central, la 14 noiembrie 2024 a expediat, prin intermediul poștei terestre, pentru cunoștință lui Andrei Tabara, copia dispozitivul hotărârii din 12 noiembrie 2024, însă, la materialele cauzei nu se atestă confirmarea recepționării a actului de dispoziție expediat.

La acest capitol, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că în situația în care dispozitivul hotărârii judecătorești a fost pronunțat la 12 noiembrie 2024, în temeiul art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, enunțat la pct.29 al prezentei încheieri, termenul de contestare cu apel a început a curge din ziua imediat următoare zilei de pronunțare a dispozitivului hotărârii judecătorești, adică începând cu data de 13 noiembrie 2024, ultima zi a termenului fiind data de 12 decembrie 2024, inclusiv, (zi de joi).

Din materialele cauzei rezultă că la 23 octombrie 2025, prin intermediul poștei terestre (f.d. 48/49), avocata Tatiana Crivenco, acționând în interesele lui Andrei Tabara, a depus cerere de apel, însoțită de solicitarea de repunere în termen. 8

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie stabilește că avocata Tatiana Crivenco, acționând în interesele lui Andrei Tabara, drept temei pentru repunerea în termen, a invocat faptul că pârâtul/apelantul nu a cunoscut despre existența litigiului, nu a recepționat actele de procedură, iar cunoștință cu copia dispozitivului hotărârii instanței de fond din 12 noiembrie 2024, când a făcut cunoștință cu materialele cauzei, la 24 septembrie 2025.

Așadar, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie examinând circumstanțele referitoare la respectarea termenului de declarare a apelului și la comunicarea actelor procedurale, apreciază ca fiind juste reținerile instanței de apel, precum că aceste alegații sunt neîntemeiate şi nu constituie temei de repunere în termen. Prin urmare, corect a respins cererea de repunere în termen și a restituit apelul declarat de avocata Tatiana Crivenco, în interesele lui Andrei Tabara împotriva hotărârii din 12 noiembrie 2024 a Judecătoriei Hâncești, sediul central.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, din conținutul declarației din 03 septembrie 2025, depusă de Andrei Tabara în temeiul art. 44 alin. (3) din Codul de executare, rezultă că pârâtului i-a fost adusă la cunoștință existența și desfășurarea procedurii de executare inițiate în temeiul documentului executoriu nr. 2-999/24, emis în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată formulată de Rodion Fluerari împotriva lui Andrei Tabara, având ca obiect încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată (f.d. 62/63).

Prin urmare, susținerea că hotărârea ar fi fost cunoscută abia la 24 septembrie 2025 nu poate fi reținută, întrucât nu demonstrează existența unei imposibilități efective, continue și dovedite de exercitare a căii de atac și nu înlătură obligația respectării termenului legal. Or, prevederile art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu condiționează începerea curgerii termenului de declarare a apelului din momentul recepționării dispozitivului hotărârii, ci din momentul pronunțării acestuia.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că instanța de apel a apreciat corect lipsa motivelor justificate și a probelor concludente care să fundamenteze repunerea în termen. Or, în condițiile în care recurentul încă la 03 septembrie 2026 a cunoscut despre emiterea hotărârii, nu a adus nici un argument de ce nu s-a încadrat în termenul de 30 de zile pentru depunerea cererii de repunere în termen potrivit art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă, Astfel, odată ce acesta a expirat, principala consecință ce intervine constituie decăderea definitivă din dreptul de a mai solicita restabilirea termenului omis și, implicit, pierderea dreptului de a efectua actul procedural respectiv.

La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră irelevant argumentele recurentului precum că nu a cunoscut despre existența litigiului, nu dânsul a recepționat actele de procedură, dar mama acestuia, deoarece aceste sunt lipsite de importanță în condițiile omiterii termenului 9 stabilit la art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă, adică omitere termenului de exercitare a apelului în interiorul termenului de la încetarea motivelor ce au justificat omiterea termenului.

Totodată, instanța de recurs consideră necesar de a nota faptul că dispozițiile art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instituie o condiție procedurală distinctă și imperativă pentru dispunerea repunerii în termen, stabilind că aceasta nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de expirarea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depășirea termenului procedural.

Prin urmare, admisibilitatea repunerii în termen este condiționată nu doar de existența unui motiv întemeiat care a determinat omisiunea termenului legal, ci și de exercitarea dreptului procedural într-un termen rezonabil și determinat de lege, respectiv în cel mult 30 de zile de la data la care a încetat motivul care a împiedicat partea să efectueze actul procedural. Deci, această condiție are caracter obiectiv și obligatoriu, astfel încât, odată constatată depășirea termenului prevăzut de art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța nu mai poate dispune repunerea în termen, chiar dacă partea invocă existența unor circumstanțe care, în perioada inițială, ar fi putut justifica omisiunea termenului de apel.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că din materialele cauzei rezultă că termenul de formulare a cererii de repunere în termen a început a curge de la data de 03 septembrie 2025, moment de la care acesta a cunoscut sau, în condițiile circumstanțelor cauzei, trebuia să cunoască încetarea impedimentului care pretins l-a împiedicat să exercite apelul în termenul legal. Însă, cererea de repunere în termen a fost înaintată abia la data de 23 octombrie 2025, respectiv după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut expres de art.116 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

În aceste condiții, chiar presupunând că motivul invocat de apelant pentru nerespectarea termenului inițial de apel ar putea fi calificat drept unul întemeiat, această împrejurare nu este suficientă pentru admiterea cererii de repunere în termen, întrucât nu este îndeplinită condiția temporală imperativă prevăzută de art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că a admite contrariul ar însemna ca instituția repunerii în termen să poată fi exercitată și după expirarea termenului special de 30 de zile instituit de legiuitor în art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ar lipsi de efect util această limitare temporală și ar contraveni principiului securității raporturilor juridice și caracterului obligatoriu al termenelor procedurale.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că pârâtul nu a manifestat diligența și buna-credință necesare pentru exercitarea drepturilor sale procesuale, iar, soluția adoptată de instanța de 10 apel prin încheierea recurată privind respingerea cererii de repunere în termen cu restituirea apelului declarat de avocata Tatiana Crivenco, în interesele lui Andrei Tabara împotriva hotărârii din 12 noiembrie 2024 a Judecătoriei Hâncești, sediul central, în rezultatul depunerii apelului în afara termenului legal, este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în termen.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, Pîrnău ş.a. vs Republica Moldova din 31 ianuarie 2012 şi SA „Universul” vs Republica Moldova din 10 iulie 2012 ).

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 şi Melnic contra Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pârâţi a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile reclamanților la un proces echitabil.

Din considerentele menționate şi având în vedere faptul că încheierea din 26 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru a fost emisă în concordanță cu normele de drept procedural, iar argumentele invocate în recurs sunt lipsite de substanță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge recursul și a menține încheierea recurată. 64. Ţinând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de avocata Tatiana Crivenco, în interesele lui Andrei Tabara. Menține încheierea din 26 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, adoptată în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Rodion Fluerari împotriva lui Andrei Tabara privind încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Elena Croitor Ion Munteanu 11