3ra-838/25 — Contestarea actului administrativ

La 04 februarie 2021, Vasile Gobjilă, reprezentat de avocatul Natalia Bayram, a depus acţiune în contencios administrativ împotriva Autorităţii Naţionale de Integritate, solicitând anularea actului de constatare nr. 15/10 din 15 ianuarie 2021.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, la 15 ianuarie 2021 autoritatea pârâtă a emis actul de constatare nr. 15/10, prin care: „S-a constatat că deţinerea simultană a funcţiei de demnitate publică/mandat de preşedinte şi vicepreşedinte al raionului Rezina şi funcţiilor retribuite în cadrul Asociaţiei de fotbal Rezina şi Asociaţiei sindicale Rezina, este incompatibilă. S-a constatat că Vasile Gobjilă a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor prin nesoluţionarea în termen legal a stării de incompatibilitate manifestată prin deţinerea simultană în perioada 01 aprilie 2018-24 noiembrie 2019 a funcţiei de demnitate publică/mandat de preşedinte, vicepreşedinte şi funcţiilor retribuite în cadrul Asociaţiei de fotbal Rezina şi Asociaţiei sindicale Rezina”.

În conţinutul acestuia s-a indicat că, la 09 septembrie 2020 în cadrul Autorităţii Naţionale de Integritate s-a înregistrat sesizarea colectivă cu privire la eventuala încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor. Iar prin procesul-verbal nr. 516/10 din 21 septembrie 2020 s-a iniţiat controlul privind respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor. În rezultatul controlului, inspectorul de integritate a stabilit că pe lângă venitul obţinut pentru exercitarea funcţiei de preşedinte şi vicepreşedinte de raion, a beneficiat de venit de la Federaţia sindicatelor angajaţilor din Serviciile publice în sumă de 415,05 lei (brut) pentru anul 2018 şi 454,54 lei (brut) pentru anul 2018 şi 2.000,00 lei (brut) pentru anul 2019.

La 11 noiembrie 2020, reclamantul a prezentat opinia proprie, explicând că desfăşoară o activitate obştească, care nu este remunerată şi nu implică plăţi pentru munca prestată. 1

Reclamantul a susţinut că Legea care stabileşte principiile iniţierii şi efectuării controlului cu privire la respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, este Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate. Procedura iniţierii controlului de către inspectorul de integritate a fost viciată chiar de la momentul înregistrării sesizării. Potrivit art. 29 din Legea nr. 132/2016, autoritatea publică este obligată să verifice condiţiile de depunere a sesizărilor şi potrivit normei citate verificarea condiţiilor de formă urmează să fie efectuată potrivit Legii cu privire la petiţionare. Această lege este abrogată, însă autoritatea publică urma să verifice sesizarea parvenită prin prisma Codului Administrativ, Titlul II, Capitolul I, care reglementează condiţiile de formă şi conţinut ale petiţiei. Art. 73, art. 75 reglementează elementele unei petiţii, iar la art. 76 din Codul administrativ sunt prevăzute sancţiunile, inclusiv neexaminarea petiţiei, din motiv că aceasta nu corespunde condiţiilor de formă şi conţinut. Potrivit actului de constatare, autoritatea publică nu a descris etapa de examinare a legalităţii sesizării (petiției), ceea ce în opinia sa constituie un viciu de procedură. La fel, nu se indică despre procedura prealabilă de verificare a existenţei bănuielii rezonabile, care este o etapă importantă, deoarece verificarea prealabilă se poate finaliza cu refuzul în a iniţia controlul cu privire la respectarea regimului incompatibilităţilor. In corespundere cu art. 31 din Codul administrativ, actele administrative individuale şi operaţiunile administrative scrise trebuie să fie motivate.

De asemenea, a menţionat că iniţierea controlului şi efectuarea controlului cu privire la regimul juridic al incompatibilităţilor s-a realizat cu încălcarea dreptului la apărare, care este garantat. Participanţilor la proces li se asigură posibilitatea de a participa la toate etapele de desfăşurare a procesului, principiu prevăzut la art. 40 din Codul administrativ. Art. 33 din Legea nr. 132/2016 stipulează drepturile persoanei supuse controlului averii şi al intereselor personale, printre care a) să ia cunoştinţă de actele şi de materialele dosarului, inclusiv sesizarea depersonalizată. Sub aspectul încălcării dreptului la apărare în cadrul procedurii de control, reclamantul a evidenţiat că nu i s-a asigurat dreptul de a face copii din actele dosarului de control, nici reprezentantului său. Efectuarea controlului şi emiterea actului de constatare cu încălcarea dreptului la apărare duce la nulitatea actului administrativ individual defavorabil. De rând cu alte drepturi, persoana supusă controlului are dreptul să ia cunoştinţă de actele şi de materialele dosarului, inclusiv sesizarea depersonalizată, rigori care nu au fost respectate întocmai în cadrul controlului. În consecinţă au adus atingere intereselor şi drepturilor fundamentale ale persoanei supuse controlului. Dreptul la apărare prin prisma cunoaşterii esenţei faptelor imputate şi ale probelor existente a fost grav încălcat de către autoritatea publică emitentă. 2

Referitor la ilegalitatea şi netemeinicia actului de constatare, pornind de la noţiunile de bază: stricto senso, reclamantul a afirmat că incompatibilitatea, aşa cum este definită de legea naţională, reflectă situaţia în care o persoană pe lângă funcţia publică sau de demnitate publică, deţine/exercită simultan o altă calitate sau activitate. Problema incompatibilităţilor apare ca o dimensiune a rezonabilităţii şi credibilităţii, care trebuie să caracterizeze exerciţiul unei funcţii publice într-o societate democratică, într-un stat de drept. Ideea de incompatibilitate are ca fundament pe lângă principiul separaţiei puterilor şi principiul legalităţii în activitatea statală, principiu care se bazează pe două prezumţii în ceea ce priveşte actele oficiale: prezumţia de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) şi prezumţia de veridicitate (actul conţine ceea ce în mod real s-a decis), dar ambele prezumţii pornesc de la premisa obiectivităţii celor care exercită funcţiile publice. Aceştia trebuie să exprime interesul public şi nu interesele personale sau ale unor grupuri izolate.

Reclamantul a considerat eronate şi distorsionate constatările şi concluzia inspectorului de integritate. Despre calitatea de preşedinte al Asociaţiei Sindicatelor Rezina a menţionat că potrivit statutului Federaţiei Sindicatelor, preşedintele organizaţiei sindicale se alege prin vot deschis sau secret. Calitatea de preşedinte este o funcţie neremunerată, exercitată pe principii de voluntariat. In acest sens a indicat ca fiind relevant răspunsul preşedintelui Federaţiei Sindicatelor, în care s-a menţionat că dl Vasile Gobjilă a deţinut calitatea de preşedinte neremunerat al AS Rezina şi membru al Consiliului Federaţiei (răspuns nr. 01-1/112 din 03 decembrie 2020). Referitor la sumele de bani de care a beneficiat, potrivit extrasului la Hotărârea Consiliului Federaţiei nr. 2/5 din 06 aprilie 2012, membrii Consiliului, Comitetului Executiv al Federaţiei beneficiază de acoperirea spezelor pentru participarea la şedinţe. Referitor la speze, acestea reprezintă plăţi pentru acoperirea cheltuielilor aferente participării membrilor la şedinţele Federaţiei. Sumele de bani primite de la Asociaţia de Fotbal raionul Rezina au fost alocate cu titlu de ajutor material, în baza cererii pentru acoperirea tratamentului, fiind invalid, în temeiul cererii a primit ajutor material. Funcţia de Preşedinte al Asociaţiei raionale de Fotbal Rezina este pe baze obşteşti şi nu este retribuită. Astfel, nu a admis încălcarea regimului juridic cu privire la incompatibilități în exercitarea funcţiei de demnitate publică.

La emiterea actului de constatare, inspectorul de integritate avea obligaţia de a ţine cont de prevederile legale în vigoare, să aplice corect legea, fără a admite interpretări defavorabile. In corespundere cu prevederile art. 3 din Legea nr. 132/2016, principiile generale de activitate ale ANI sunt legalitatea, imparţialitate, independenţa şi transparenţa. La emiterea actului de constatare, s-a admis încălcarea prevederilor art. 20, alin. (2) din Legea 3 nr. 132/2016, în contextul cărora inspectorul de integritate are următoarele obligaţii; a) să-şi îndeplinească atribuţiile cu obiectivitate, respectând principiile legalităţii, independenţei, imparţialităţii, transparenţei, confidențialității, celerităţii, integrităţii, egalităţii, dreptului la apărare şi bunei administrări. Preeminenţa dreptului presupune, inter alia, asigurarea legalităţii şi a certitudinii juridice. Orice lege trebuie să fie interpretată şi aplicată astfel încât să se asigure o protecţie efectivă împotriva sancţionării arbitrare a persoanei. Subiectul de aplicare a legii are două obligaţii esenţiale: interpretarea strictă a legii şi interzicerea analogiei în defavoarea persoanei şi, respectiv, interzicerea aplicării retroactive a legii. Actul legislativ necesar să întrunească condiţia accesibilităţii care presupune ca textele de lege să poată fi cunoscute de către destinatari. Orice persoană trebuie să poată dispune de informaţii privind normele juridice aplicabile într-un caz concret. Condiţie de previzibilitate este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate cunoaşte din textul normei juridice pertinente, iar în caz de necesitate cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile şi omisiunile ce-i pot angaja răspunderea şi care este pedeapsa care îi poate fi aplicată, în cazul încălcării unei norme. Se interzice interpretare extensivă defavorabilă a legii, anume în vederea asigurării protecţiei persoanei împotriva arbitrarului.

În ceea ce vizează dreptul vătămat, reclamantul a reiterat că acesta este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia se aduce atingere prin activitate administrativă în sensul art. 17 din Codul administrativ. Prin emiterea actului de constatare, i s-a adus atingere şi i se încalcă dreptul la muncă garantat de art. 43 din Constituţie, dreptul de a ocupa o funcţie publică, dreptul la salariu. Totodată, prin emiterea actului administrativ individual defavorabil s-a încălcat principiul prezumţiei nevinovăţiei, garantat de art. 21 din Constituţie.

Referitor la respectarea termenului de contestare a actului de constatare, a indicat că drept urmare a recepţionării acestuia la 20 ianuarie 2021, prin poştă, s-a conformat prevederilor art. 36 din Legea nr. 132/2016.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel analizând legalitatea hotărârii pronunţate în raport cu prevederile art. 225 din Codul administrativ, art. 239 – 241 din Codul de procedură civilă, a constatat că aceasta urmează a fi menţinută. Instanţa de fond corect a elucidat şi constatat circumstanţele cauzei, a verificat şi apreciat obiectiv, probele prezente la materialele cauzei, stabilind corect circumstanțele de fapt și aplicând corect legislația pertinentă ce guvernează raportul litigios. Reiterând ca fiind respectate condițiile de admisibilitate a acțiunii, instanța de apel judecând cauza în ordine de apel, a conchis că soluția fondului este una întemeiată, urmând a fi menținută.

Referitor la legislația pertinentă în vigoare la data inițierii procedurii administrative și perioadei efectuării controlului, instanța ierarhic inferioară a evidențiat prevederile art. 3, alin. (1), lit. a), art. 16, art. 17 din Legea privind declararea averii şi a intereselor personale nr. 133 din 17 iunie 2016 (în vigoare din 01 august 2016), art. 3, art. 5, art. 6, lit. a), b), c), art. 7, lit. a), d), art. 19, lit. a),b), e), f),g), art. 20, alin. (1) lit. a), b), c), d), art. 33, lit. a), a1), b), c), d),e), art. 35, alin.(1), lit. a),b),c), art. 37, alin. (1), (2), (3), (4), art. 38, alin. (1), lit. a), b), c), alin.(2), (3), (4), (5), art. 40, alin. (1), (2), (3) din Legea cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate nr. 132 din 17 iunie 2016, art. 12, alin. (1), (2), (3) din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, nr. 199 din 16 iulie 2010, art. 7, alin. (1), lit. a), b), c), d), e), alin.(2) din Legea privind statutul alesului local, nr. 768-XIV din 02 februarie 2000, art. 84, alin. (1), (2) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XV din 28 decembrie 2006. La fel, a accentuat că în litigiile de contencios administrativ, instanța specializată urmează să verifice legalitatea și temeinicia actului administrativ individual, sub următoarele aspecte: respectarea competenței, respectarea procedurii și respectarea dispozițiilor legale care se referă la temeinicia actului.

Cu referire la legalitatea materială a actului administrativ contestat, instanța de apel a reiterat că prin actul de constatare nr.15/10 din 15 ianuarie 2021, s-a decis: „1. Se constată că deținerea simultană a funcției de demnitate publică/mandat de preşedinte şi vicepreşedinte al raionului Rezina şi funcțiilor retribuite în cadrul Asociației de fotbal Rezina şi Asociației sindicale Rezina, este incompatibilă. 2. Se constată că dl Gobjilă Vasile a încălcat regimul juridic al incompatibilităților prin nesoluționarea în termenul legal a stării de incompatibilitate manifestată prin deținerea simultană în perioada 01.04.2018-24.11.2019 a funcției de demnitate publică/mandat 5 de preşedinte şi vicepreşedinte al raionului Rezina şi funcțiilor retribuite în cadrul Asociației de fotbal Rezina şi Asociației sindicale Rezina. 3. Se sesizează organul (instituția) responsabil(ă) de numire în funcție, în termen de 15 zile din momentul în care actul de constatare va rămâne definitiv, în vederea eliberării dlui Gobjilă Vasile din funcția publică sau de demnitate publică deținută. 4. Se decade, dl Gobjilă Vasile, din dreptul de a mai exercita o funcție publică sau o funcție de demnitate publică, cu excepția funcțiilor electorale, pe o perioadă de 3 (trei) ani de la data rămânerii definitiv actul de constatare ori de la data rămânerii definitivă şi irevocabilă a hotărârea judecătorească prin care se confirmă existența stării de incompatibilitate. 5. Se înscrie dl Gobjilă Vasile în Registrul de stat al persoanelor care au interdicție de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică de la data rămânerii definitiv actul de constatare ori de la data rămânerii definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care se confirmă existența stării de incompatibilitate. 6. Se aduce la cunoştința dlui Gobjilă Vasile actul de constatare şi se informează despre dreptul de a-l contesta în termen de 15 zile de la primirea acestuia, în instanța de contencios administrativ Judecătoria Chişinău (sediul Rîşcani MD-2068) mun. Chişinău str. Kiev 3.”

Instanța de apel a reținut că, la 09 septembrie 2020 în cadrul Autorității Naționale de Integritate a fost înregistrată sesizarea nr. Col- 509/20 cu privire la eventuala încălcare a regimului juridic al incompatibilităților de către Vasile Gobjilă. Potrivit sesizării, Vasile Gobjilă ar fi admis o eventuală încălcare a regimului juridic al incompatibilităților prin faptul exercitării simultane a mandatului de preşedinte şi respectiv vicepreşedinte al raionului Rezina şi deținerea altor funcții retribuite în cadrul Asociației de fotbal raionul Rezina şi Asociația sindicală teritorială Rezina (f.d.a.2-3).

Prin procesul-verbal nr. 516/10 din 21 septembrie 2020, în privința lui Vasile Gobjilă a fost inițiat controlul privind respectarea regimului juridic al incompatibilităților, în cadrul căruia s-a verificat legalitatea deținerii simultane a mandatului de preşedinte şi respectiv vicepreședinte al raionului Rezina şi deținerea altei funcții retribuite în cadrul Asociației de fotbal raionul Rezina şi Asociația sindicală teritorială Rezina. (f.d.a.5)

Totodată, în temeiul art. 20, alin. (1), lit. a) - d), art. 32, alin. (3) şi art. 37, alin. (2) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, inspectorul de integritate a consultat şi extras date din sistemul informațional automatizat al Serviciului Fiscal de Stat, Registrul de Stat al Populaţiei şi a solicitat informații şi documente necesare desfăşurării controlului de la Consiliul raional Rezina (solicitarea nr. 04-10/4431 din 22 septembrie 2020), Asociația de fotbal Rezina (solicitarea nr.04-10/4430 din 22 septembrie 2020), Federația sindicatelor angajaților din Serviciile publice din RM (solicitarea nr. 04-10/5770 din 20 noiembrie 2020) şi Asociației sindicale teritoriale Rezina SINDASP (solicitarea nr. 04-10/6080 din 09 decembrie 2020). Urmare a consultării sistemul informațional automatizat al Serviciului Fiscal de Stat, inspectorul de integritate a stabilit că, Vasile Gobjilă pe lângă venitul obținut de la Consiliul raional Rezina pentru 6 exercitarea mandatului de Preşedinte şi vicepreşedinte de raion, a mai beneficiat de venit de la Federația sindicatelor angajaților din Serviciile publice din RM în suma de 415,05 lei (brut) pentru anul 2018 şi 454,54 lei (brut) pentru anul 2019, totodată, a mai beneficiat de venit de la Asociația de fotbal Rezina în suma de 1.600,00 lei (brut) pentru anul 2018 şi 2.000,00 lei (brut) pentru anul 2019.

Prin urmare, de la solicitanții enunțați au fost recepționate şi înregistrate în cadrul Autorității Naționale de Integritate răspunsurile nr. 7593 din 06 octombrie 2020 şi nr. 9280 din 27 noiembrie 2020 (Consiliul raional Rezina), nr. 7317 din 29 septembrie 2020 şi nr. 9508 din 03 decembrie 2020 (Asociația de fotbal Rezina), nr. 9583 din 07 decembrie 2020 şi nr. 9828 din 14 decembrie 2020 (Federația sindicatelor angajaților din Serviciile publice din RM/Asociația teritorială sindicală SINDASP Rezina).

Din răspunsul eliberat de Asociația de fotbal Rezina nr. 7317 din 29 septembrie 2020, se reține că transferurile efectuate către Vasile Gobjilă nu au fost achitări salariale dar ajutor material unic (f.d.a.33). Faptul dat se confirmă și prin ordinul Asociației de fotbal Rezina nr.1 din 12 decembrie 2018, „cu privire la acordarea ajutoarelor materiale din sursele AFR Rezina”, în conformitate cu care s-a dispus acordarea ajutorului material în sumă de 1.600 de lei pentru Vasile Gobjilă (f.d.a.56) și prin ordinul de plată nr.78 din 19 decembrie 2018, destinația plății fiind indicată-ajutor material transferat la card conform ordinului nr.1 din 12 decembrie 2018 (f.d.a.57). La materialele dosarului administrativ se deține și Lista de plată nr. 12 de achitare a salariului pentru luna decembrie 2018, în care suma de 1.600 de lei este indicată la rubrica „ajutor material” (f.d.a.58). Cu referire la suma de 2.000 lei, se atestă că prin ordinul Asociației de fotbal Rezina, nr.1 din 23 decembrie 2019, „cu privire la acordarea ajutoarelor materiale”, s-a dispus acordarea ajutorului material în sumă de 2.000 lei pentru Vasile Gobjilă (f.d.a.59). Suma în cauză a fost transferată prin ordinul de plată nr.85 din 23 decembrie 2019, destinația plății fiind indicată- ajutor material transferat la card conform ordinului nr.1 din 23 decembrie 2019 (f.d.a.60). La materialele dosarului administrativ se deține și Lista de plată nr. 12 de achitare a salariului pentru luna decembrie 2019, în care suma de 2.000 de lei este indicată la rubrica „ajutor material” (f.d.a.61).

Prin răspunsul Federației sindicatelor angajaților din Serviciile publice din RM nr. 9583 din 07 decembrie 2020, ANI a fost informată că, SINDASP este o organizație sindicală națională, constituită prin voința liberă a membrilor săi, care activează în baza principiilor benevole și asociative, conform Legii sindicatelor și statutului propriu. Federația are caracter reprezentativ și este formată din ramuri sindicale, teritoriale și ramuri locale ale salariaților din organele de stat, instituțiile publice și 7 autoritățile locale. S-a menționat că, în contextul teritorial, Asociația Sindicală Teritorială Rezina face parte din structura Federației, fiind condusă de Vasile Gobjilă, ales la Conferința A.S. Rezina din 16 decembrie 2019, conform Hotărârilor nr. 7 și 13. În ceea ce privește activitatea financiară, Vasile Gobjilă a beneficiat de speze de participare la ședințe (reieșind din cheltuielile personale suportate pentru participarea la ședințe, transport și alimentație, după cum urmează: anul 2018: suma de 415,05 lei (cu impozit reținut de 29,05 lei); anul 2019: suma de 454,54 lei (cu impozit reținut de 54,54 lei). Aceste sume se confirmă prin dispozițiile nr. 177 din 14 decembrie 2018 (f.d.a.81), nr.222 din 26 decembrie 2019 (f.d.a.83). Vasile Gobjilă deține doar funcția de președinte al Asociației Sindicale Teritoriale Rezina, nu este angajat și nu deține o funcție salariată în cadrul aparatului Federației SINDASP (f.d.a.75-76).

Instanța de apel a indicat că, în rezultatul examinării înscrisurilor administrate în cursul procedurii de control, inspectorul de integritate a reținut că: „în baza documentelor disponibile dosarului de control a fost stabilită mărimea și cuantumul remunerației/retribuției primite de către Vasile Gobjilă pentru deținerea funcției de Preşedinte al Asociației de fotbal Rezina (pentru anul 2018 – 1.600,00 lei și pentru anul 2019 – 2.000,00 lei) şi respectiv pentru deținerea funcției de preşedinte al Asociația sindicale Rezina (SINDASP) (pentru anul 2018 - 415,05 lei și pentru anul 2019 - 454,54 lei). Cu toate acestea, inspectorul a reținut că nu este relevant speței, lipsa sau prezența unui salariu (remunerații), pentru a demonstra deținerea/exercitarea unei funcții remunerate, deoarece important este de a stabili dacă persoana desfăşoară o activitate care presupune o recompensă şi care, generează o situație de incompatibilitate. Ori, chiar prin răspunsul cu nr. 9583 din 07.12.2020 al Federației sindicatelor angajaților din Serviciile publice din RM, care este un centru sindical național - ramural reprezentativ, constituit prin voința exclusivă a membrilor săi, care întruneşte pe principii benevole asociații sindicale, teritoriale și ramurale ale salariaților din organele de stat, rezultă că, membrii Consiliului, Comitetului Executiv al Federației beneficiază de speze de participare la şedințe. Astfel, dl Vasile Gobjilă a beneficiat în anul 2018 de 415,05 lei şi în anul 2019 de 454,54 lei, ceea ce se confirmă prin dispozițiile de plată nr. 177 din 14 decembrie 2018 şi dispozițiile de plată din 05 aprilie 2019 şi 28 decembrie 2019. De aici, în calitate de condiție sine qua non, în opinia inspectorului de integritate, pentru a exista incompatibilitatea, este suficient ca persoana să fie implicată concomitent în cel puțin două activități diferite, la care se mai adaugă cerința că această cumulare să nu fie permisă de lege. Astfel, conform articolului 84, alineatul (1) din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, semnificația noțiunii de incompatibilitate consta în interdicția prevăzuta de lege de a deține alte funcții retribuite. Simpla deținere simultană a mai multor funcții/mandate/calități este o condiție atât esențială, cât şi suficientă, pentru constatarea existenței stării de incompatibilitate. Aşadar, prin deținerea funcțiilor de preşedinte al asociațiilor enunțate, în baza celor menționate, reprezintă funcții remunerate pentru desfăşurarea căreia, se cuvine o recompensă bănească în condițiile legii, iar însuşirea sau modalitatea de achitare nu are relevanță. Totodată, inspectorul de integritate menționează că în corespundere cu pct. 2 al Ordinului Ministerului Muncii, Protecției Sociale şi Familiei nr. 22 din 03.03.2014 8 prin care a fost aprobat Clasificatorul ocupațiilor din Republica Moldova (CORM) se menționează că, prezentul Clasificator se va aplica în toate domeniile de activitate economică şi socială şi este obligatoriu pentru toate autoritățile administraţiei publice centrale şi locale, unități bugetare, întreprinderi, organizații şi instituții, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, organizații patronale, sindicale, profesionale şi politice, fundații, asociații şi alte persoane juridice şi fizice care își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova, la completarea documentelor oficiale ori de câte ori se cere indicarea ocupației. Suplimentar, potrivit pct. 2 al CORM, clasificatorul stabileşte denumirile ocupațiilor (profesiilor şi funcțiilor) practicate de populația activă a Republicii Moldova şi clasificarea lor pe grupe în funcție de nivelul de omogenitate al activității desfăşurate. În prezentul Clasificator se aplică următorii termeni: OCUPAŢIA - este activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură), pe care o desfăşoară o persoană în mod obişnuit, într-o unitate economico-socială sau în gospodăria proprie și care constituie, pentru aceasta, sursa principală de existență. OCUPAŢIA - poate fi exprimată prin FUNCŢIA sau PROFESIA exercitată de aceasta la locul de muncă. FUNCŢIA – reprezintă activitatea desfășurată de o persoană într-o ierarhie funcțională de conducere sau execuție. Respectiv, funcția de „Conducător de asociații, uniuni, federații, filiale și organizații obşteşti” este înregistrată în Clasificatorul ocupațiilor din Republica Moldova (cu codul ocupației 111401) şi ca urmare presupune o remunerare. Prin urmare, se atestă faptul că dl Gobjilă Vasile a desfăşurat o activitate care prevede o remunerare. […] În această ordine de idei, inspectorul de integritate nu poate justifica drept circumstanţe ce înlătură starea de incompatibilitate deoarece, potrivit Formularelor FVID 18 pentru anul 2018 şi 2019, dl Gobjilă Vasile a beneficiat de venituri de la Asociația sindicală Rezina în mărime de 415,05 lei şi respectiv 454,54 lei. Inspectorul remarcă potrivit Formularelor FVID 18 al Serviciului Fiscal de Stat pentru anul 2018 şi 2019, că dl Gobjilă Vasile a beneficiat de venituri de la Asociația de fotbal Rezina în mărime de 1.600,00 lei şi respectiv 2.000,00 lei, cu codul surse conform Serviciului Fiscal de Stat „SAL”, astfel se constată că sumele enunțate au fost achitate drept salariu. Suplimentar, potrivit informațiilor oferite de Federația sindicatelor angajaților din Serviciile publice din RM, membrii Consiliului, Comitetului Executiv al Federației beneficiază de speze de participare la şedințe. Astfel, dl Vasile Gobjilă a beneficiat în anul 2018 de 415,05 lei şi în anul 2019 de 454,54 lei, ceea ce se confirmă prin dispozițiile de plată nr. 177 din 14 decembrie 2018 şi dispozițiile de plată din 05 aprilie 2019 şi 28 decembrie 2019, astfel se reține ferm că este o funcție pentru care se prezumă o retribuție. Ori potrivit celor enunțate supra, se deduce că, indiferent dacă dl Vasile Gobjilă pentru deținerea funcțiilor în cadrul asociațiilor a obținut o retribuție cu titlu de salariu sau ajutor material, însăşi funcția de „Conducător de asociații, uniuni, federații, filiale și organizații obşteşti” este înregistrată în Clasificatorul ocupațiilor din Republica Moldova (cu codul ocupației 111401) şi ca urmare presupune o remunerare.”

Instanța ierarhic inferioară nu a reținut ca întemeiate concluziile inspectorului de integritate menționate supra. Or acordarea ajutorului material nu echivalează cu salariu. Inspectorul susține că simpla primire a unor sume mici (415 lei, 454 de lei, 1.600 lei, 2.000 de lei) ar dovedi că funcțiile deținute la Asociația de Fotbal Rezina și Asociația Sindicală Teritorială Rezina sunt „retribuite”. Totuși, din înscrisurile oficiale (ordinele Asociației de Fotbal Rezina nr. 1/12.12.2018 și nr. 1/23.12.2019) rezultă clar 9 că aceste sume au fost ajutoare materiale unice, nu salarii și nu compensații pentru muncă prestată. În listele de plată, aceste sume figurează la rubrica „ajutor material”, nu „salariu” sau „retribuție”. Conform articolului 84, alineatul (1) din Legea nr. 436/2006, incompatibilitatea intervine numai în cazul deținerii unei alte funcții retribuite. Or, „ajutorul material” nu reprezintă o retribuție pentru o funcție, ci o formă de sprijin ocazional acordată de o organizație obștească. În lipsa unui raport de muncă, contract civil sau mandat care să prevadă o remunerație regulată, nu poate exista „funcție retribuită”, deci nici incompatibilitate în sensul art. 84, alin. (1) din Legea 436/2006.

De asemenea, instanța a remarcat că inspectorul de integritate confundă noțiunea de „funcție” cu calitatea de lider sindical ales. Conform răspunsului oficial al Federației SINDASP, Vasile Gobjilă „nu este angajat și nu deține o funcție salariată în cadrul Federației”. Legea sindicatelor și statutul SINDASP prevăd că activitatea de conducere se exercită pe bază de voluntariat și prin voința membrilor. Spezele primite pentru participarea la ședințe (415 lei și 454 de lei) nu reprezintă salariu, ci compensarea cheltuielilor personale (transport, alimentație), nu „retribuție pentru muncă”. Participarea la conducerea unei asociații sindicale nu este activitate retribuită, ci o funcție obștească, care nu atrage incompatibilitate.

La fel, inspectorul de integritate invocă CORM, afirmând că „funcția de conducător de asociație presupune remunerare”. Această concluzie este eronată juridic, deoarece CORM nu este un act normativ care stabilește dacă o funcție este remunerată. În sensul art. 84, alin. (1) din Legea 436/2006, criteriul relevant este existența unei funcții efectiv retribuite, nu faptul că o ocupație există în CORM. Faptul că o denumire de funcție există în clasificator nu înseamnă că orice persoană care o deține este obligatoriu remunerată. Includerea unei ocupații în CORM nu transformă automat o activitate voluntară în „funcție retribuită”. Sumele indicate (415–2.000 de lei anual) nu pot fi considerate retribuții pentru o funcție, deoarece nu au caracter periodic, contractual sau profesional; nu pot constitui „beneficiu material” relevant pentru integritate, fiind minimaliste, derizorii (circa 34– 166 lei/lună).

Mai mult, în cazul în care inspectorul afirmă că funcția „presupune o remunerare” sau că „se prezumă o retribuție”, el nu mai constată fapte ci se bazează pe presupuneri. Art. 16 din Legea 133/2016 stabilește că, starea de incompatibilitate există numai dacă persoana deține simultan o altă funcție interzisă prin lege. Iar potrivit art. 38, alin. (1), lit. b) din Legea 132/2016, actul de constatare se emite în cazul în care inspectorul stabilește că persoana s-a aflat sau se află în stare de incompatibilitate. Deci legea cere stabilirea unei stări de fapt confirmate juridic (existența reală a funcției retribuite), nu presupunerea ei. Prin urmare, atunci când inspectorul indică că, „funcția de 10 conducător de asociație … se presupune a fi remunerată” sau „se prezumă o retribuție, indiferent de modalitatea de plată”, el nu mai probează existența unei retribuții efective. Prezumția inspectorului ignoră probele contrare din dosar. Inspectorul de integritate a fost obligat, potrivit art. 33, litera c) și art. 35, lit. b) din Legea 132/2016, să ia în considerare: punctul de vedere al persoanei vizate; înscrisurile care arată că sumele primite sunt „ajutoare materiale” și „speze de participare”; răspunsurile autorităților, care confirmă că funcțiile nu sunt salarizate și sunt benevole. Termenii „se prezumă o retribuție” și „se presupune o remunerare” folosiți de inspectorul de integritate contravin principiului legalității, al probării faptelor și al bunei administrări prevăzute de Legea nr. 132/2016. În lipsa unei probe certe privind existența unei funcții efectiv retribuite, nu poate fi reținută o stare de incompatibilitate.

În susținerea recursului, recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece la emiterea acestora, instanţele au aplicat eronat normele de drept material, nu au constatat, elucidat pe deplin şi dovedit circumstanţele care au importanţă la soluţionare justă a cauzei.

Totodată, a susținut că actul de constatare nr. 15/10 din 15 ianuarie 2021 este legal şi întemeiat, fiind respectată procedura de emitere a acestuia, fiind emis de un organ competent în corespundere cu normele legii materiale aplicabile. Reiterând prevederile art. 85, alin. (3), art. 87, alin. (1) din Codul administrativ, art. 35, alin. (1), lit. a),b),c), art. 7 alin.(2), lit. a) - c), art. 38, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 132/2016 (în vigoare la momentul emiterii actului administrativ), art. 3, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 133/2016 (în redacția până la modificările operate din 29 octombrie 2021), a declarat că intimatul deţinea simultan funcţia de demnitate publică/mandat de preşedinte şi vicepreşedinte al raionului Rezina şi funcţiile retribuite în cadrul Asociaţiei de fotbal Rezina şi Asociaţiei sindicale Rezina (fila 33-fila 61 din dosarul administrativ).

Cu trimitere la prevederile art. 16 din Legea nr. 133/2016, recurentul a precizat că materialul probatoriu acumulat în cadrul controlului, care se regăseşte la dosarul administrativ confirmă încălcarea regimului juridic al incompatibilităților de către intimat. Ultimul nu şi-a soluţionat starea de 11 incompatibilitate în condiţiile art. 8, alin. (1) din Legea nr. 768/2000, deoarece în perioada cât a exercitat mandatul de preşedinte şi vicepreşedinte al raionului Rezina, a exercitat simultan funcţii retribuite în cadrul Asociaţiei de fotbal Rezina şi Asociaţiei sindicale Rezina. Intimatul nu a respectat prevederile legale statuate la art. 12, alin. (3) din Legea nr. 199 /2010, art. 8, alin. (1) din Legea 768/2000, art. 84, alin. (1) din Legea nr. 436/2006 şi art. 12, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 82/2017.

La fel, a menționat constatările Curţii Constituţionale din decizia nr. 16 din 10 februarie 2020 prin care s-a declarat inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 23, alin. (4) şi alin. (6) din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii şi a intereselor personale: „Aprecierea Curţii. Prin pct. 23 şi 24 Curtea menţionează că potrivit prevederilor art. 23, alin. (6) din Lege: „Subiectul declarării eliberat sau destituit din funcţie potrivit prevederilor alin. (3) - alin. (5) este decăzut din dreptul de a mai exercita o funcţie publică sau o funcţie de demnitate publică, cu excepţia funcţiilor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării sau destituirii din funcţia publică ori de demnitate publică respectivă sau din data încetării de drept a mandatului său. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, ea nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. Prin urmare, legea a stabilit cu suficientă claritate momentul în care începe efectul sancţiunii de decădere din dreptul de a exercita o funcţie, nefiind lăsată la discreţia inspectorului de integritate.” Suplimentar a citat pct. 19 din aceeași decizie.

Inspectorul de integritate a luat act de documentele în procedura de control/prezentate din partea persoanelor fizice şi juridice și consultând extrasele din sistemele automatizate în temeiul art. 20, alin. (1) lit.a)-d), art. 32, alin. (3) şi art. 37, alin. (2) din Legea 132/2016, a conchis că, intimatul fiind subiect al declarării în sensul art. 3, alin. (1), lit. a), din Legea nr. 133/2016, încălcând regimul juridic al incompatibilităților, ceea ce în consecinţă a dus la aplicarea sancţiunilor.

La 03 decembrie 2025 și la 23 februarie 2026, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copiile recursului, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin extrasele din poşta electronică, anexate la materialele dosarului (Vol.II, f.d.8-9,18-19).

Intimatul nu a făcut uz de dreptul procedural și nu a depus referință la cererea de recurs.

Articolul 245 din Codul administrativ (în vigoare din 01 septembrie 2023): „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiţie în termen de două luni de la pronunţarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabileşte un alt termen.”

Articolul 2451 din Codul administrativ: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin.(1) lit.c) şi d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanţă şi instanţa de apel este obligatorie pentru instanţa de recurs, cu excepţia cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiţie examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanţa de judecată contrar prezentului cod.”

Articolul 246 din Codul administrativ (în vigoare din 01 septembrie 2023): „(1) Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se comunică părţilor. (2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd: h) recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor art. 2451-246 din Codul administrativ, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele precitate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către Curtea de Apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt şi de drept similare celor expuse în cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolul 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la articolul 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea 14 recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A)

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ, 15 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Autoritatea Națională de Integritate. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Elena Croitor 16