2ra-1526/23 — Cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la serviciu, repararea prejudiciului moral cauzat

La 19 martie 2021, Valentina Rotaru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Instituția Publică Gimnaziul Ghiliceni, privind anularea ordinului nr. 10 din data de 01 septembrie 2020 ,,Cu privire la întreruperea contractului individual de muncă”, restabilirea în funcția deținută, încasarea plăților salariale pentru perioada absenței forțate de la muncă și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că începând cu anul 2010, Valentina Rotaru a fost angajată în funcția de bibliotecar la Instituția Publică Gimnaziul Ghiliceni și a activat până la începutul lunii octombrie 2020, când directoarea gimnaziului a anunțat-o că a fost concediată din motiv că nu a semnat un nou contract de muncă.

În acest context a susținut că a încercat să discute unele clauze contractuale, însă directoarea i-a refuzat din motiv că contractul este unul necondiționat. Astfel, a solicitat să i se elibereze copia ordinului de concediere, însă i-a refuzat motiv din care motiv la înaintarea acțiunii dânsa nu cunoștea conținutul ordinului de eliberare din funcție.

A mai menționat reclamanta că s-a adresat cu plângere către Direcția Generală Educație Telenești, însă nu a rămas mulțumită cum a fost examinată, motiv din care s-a adresat cu plângere și la Inspecția teritorială de Muncă Orhei și s-a constatat încălcarea legislației muncii.

A indică, că a sesizat directoarea gimnaziului cu cerere, privind restabilirea în funcția sa, însă nu a primit nici un răspuns, din care considerente este nevoită să se adreseze cu cerere în instanța de judecată.

În acest sens, a susținut că de către pârâtă i-a fost greșit calculată și plata salariului, premiului anual și mai mult pentru luna septembrie al anului 2020 nu i-a fost calculat și plătit salariu, deși a lucrat toată luna, pentru care are înscrisuri confirmative că a primit și a adus manuale.

Ulterior, pe parcursul examinări cauzei în instanța de fond, Valentina Rotaru a înaintat cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune, prin care a solicitat anularea ordinului nr.10 din 01 septembrie 2020 privind întreruperea contractului individual de muncă, restabilirea în funcția deținută, încasarea plăților salariale pentru perioada absenței forțate de la muncă. 1

În cererea de concretizare a invocat că Valentina Rotaru a fost angajată în calitate de bibliotecar în cadrul Instituției Publice Gimnaziul Ghiliceni, la 01 august 2010, însă, la 01 octombrie 2020 s-a prezentat la muncă și a constatat că directoarea gimnaziului a schimbat lacătul de la ușă. Încercând să afle cauza înlocuirii lacătul de la ușă, drept răspuns i-a fost comunicat că a fost eliberată din funcție, drept urmare s-a adresat atât directoarei gimnaziului cât și primarului satului pentru a i se elibera ordinul de eliberare din funcție, însă nu l-a primit, dar a aflat despre aceasta de la avocat.

În acest sens, a indicat că potrivit Ordinului nr. 10 din 01 septembrie 2020 „Cu privire la întreruperea contractului individual de muncă”, Valentina Rotaru a fost eliberată din motivul că nu a respectat orele de lucru conform graficului, a neglijat observațiile administrației instituției, a reacționat neadecvat, a denaturat lucrurile, a perturbat întregul proces instructiv- educativ din școală, a atins vârsta de pensionare.

Subsecvent, a susținut că nu este de acord cu ordinul, din motiv că este unul ilegal, deoarece nu este clar în temeiul cărui articol din Codul Munci a fost eliberată și în perioada ultimelor 10 ani nu a fost sancționată, și și-a îndeplinit conștient obligațiile de serviciu.

A mai menționat că din textul ordinului a fost eliberat nu de angajator și de directoarea gimnaziului care și-a scris familia, fără a depune semnătura, precum și faptul că nu a fost respectată procedura de notificare comitetului sindical, iar procesul verbal al ședinței comitetului sindical nr. 1 din 01 septembrie 2020 este unul care nu corespunde cerințelor legale, or, nu este clar câți membri ai comitetului sindical au participat la vot, dacă este cvorum, cine a condus ședința, cum s-a votat și care este hotărâre.

A mai susținut că nu există un acord al membrilor comitetului sindical, or, în procesul verbal după semnătura membrilor este indicat mențiunea: „prin semnăturile membrilor comitetului sindical am acordul de a întrerupe contractul individual de muncă cu Valentina Rotari începând cu data de 01 septembrie 2020”, or, mențiunea respectivă se prezumă că este scris de aceeași persoană, la caz, de directorul Anastasia Cîntăreț.

Drept urmare, reieșind din cele menționate mai sus, reclamanta a concluzionat că administrația Instituției Publice Gimnaziul Ghiliceni ilegal a eliberat-o din funcția de bibliotecar, fără a indica temeiul de drept, și mai mult, ordinul nu a fost adus la cunoștință, deoarece nu este contrasemnat.

Ulterior, pe parcursul de examinări cauzei în instanța de fond, Valentina Rotaru a depus cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 10 din 01 septembrie 2020 privind întreruperea contractului individual de muncă, restabilirea în funcția deținută, încasarea plăților salariale pentru perioada absenței forțate de la muncă și încasarea prejudiciului moral.

A indicat suplimentar că în rezultatul acțiunilor Instituției Publice Gimnaziul Ghiliceni a avut de suferit moral exprimat prin suferințe psihice, 2 stres, emoții, temeri. Astfel, în temeiul prevederilor art. 90 și art. 329 din Codul muncii și art. 1422 din Codul civil, a solicitat încasarea din contul Instituției Publice Gimnaziul Ghiliceni în beneficiul Valentinei Rotaru suma în mărime de 5000,00 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta Instituția Publică Gimnaziul Ghiliceni la emiterea ordinului nr. 10 din 01 septembrie 2020 ,,Cu privire la întreruperea contractului individual de muncă cu d-na Valentina Rotaru”, a admis grave derogări de la prevederile Codului muncii, prin care s-a încălcat drepturile reclamantei Valentina Rotaru.

Subsecvent constatării încălcării de către angajator a legislației muncii şi anulării ordinului de concediere instanța a considerat întemeiată și pretenția Valentinei Rotaru cu privire la restabilirea în funcția anterior deținută – bibliotecară la Instituția Publică Gimnaziul Ghiliceni. Or, reclamanta Valentina Rotaru a fost angajată în calitate de bibliotecară la Instituția Publică Gimnaziul Ghiliceni, pe o perioadă nedeterminată.

La fel, instanța de judecată a reținut ca fiind întemeiată pretenția lui Rotaru Valentina privind încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă. 3

Cu referire la pretenția reclamantei Valentina Rotaru privind achitarea premiilor, instanța de fond a considerat-o neîntemeiată, or, achitarea premiilor este un drept al angajatorului pentru stimularea angajaților la salariul de bază, iar din materialele dosarului nu s-a stabilit dacă pe perioada absenței forțate de locul de muncă au fost efectuate plăți de stimulare.

Subsecvent, cu referire la pretenția reclamantei Valentina Rotaru privind repararea prejudiciului moral instanța de fond, ținând cont de caracterul și gradul de gravitate al încălcărilor admise de către angajator, de caracterul și gradul suferințelor psihice, a considerat întemeiată pretenția lui Valentina Rotaru cu privire la compensarea prejudiciului moral şi a dispus spre încasare suma de 2500,00 de lei, care este echivalentă prejudiciului suportat şi corespunde cu prevederile art. 90 alin. (3) din Codul muncii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii instanței ierarhic inferioare în raport cu criticele formulate în cererea de apel, referința şi materialul probator, a conchis că soluția instanței de fond privind admiterea acțiunii este una corectă, rezultată din aprecierea corectă a materialului probator şi interpretarea justă a normelor de drept material.

Subsecvent, instanța de apel a notat că din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că între Direcția Gimnaziului Ghiliceni în persoana directorului Cîntăreţ Anastasia, în calitate de angajator și Rotaru Valentina, în calitate de salariat, a fost încheiat contractului individual de muncă, conform căruia angajatorul angajează ca suplinitor în calitate de bibliotecar pe 0,5 salariu de funcție, începând cu data de 20 august 2010 până la întoarcerea dnei Jechiu Valentina și nu mai târziu de data de 01 august 2011, salariatul va lucru 20 ore, timp de 5 zile pe sâmbătă, potrivit unui grafic stabilit de angajator cu acordul salariatului; zile de odihnă – sâmbătă și duminică; ziua metodică – marți. 4

În continuare, instanța de apel a reținut că la data de 01 august 2011 a fost încheiat un nou contract între persoana juridică Gimnaziul Ghiliceni, în persoana directorului Anastasia Cîntăreţ, în calitate de angajator și persoana fizică Rotaru Valentina, în calitate de salariat, prin care au convenit la pct. „B” – desfășurarea pentru angajator și sub autoritatea angajatorului a activităților stabilite conform prezentului contract și fișei postului în condițiile stabilite de prezentul contract individual de muncă și a regulamentului de ordine interioară. Conform pct. „c” - durata contractului, art. 54 alin. (1) Codul muncii, pct. „d” al contractului prevedea că activitatea se va desfășura în bibliotecă, în calitate de bibliotecară, pct. „e”- durata muncii, conform graficului de muncă – 20 ore săptămânal.

La fel, instanța de apel a stabilit că prin ordinul nr. 10 din 1 septembrie 2020 „Cu privire la întreruperea contractului individual de muncă cu dna Rotaru Valentina”, emis de Instituția Publică Gimnaziul Ghiliceni, s-a întrerupt relațiile de muncă cu Valentina Rotaru, iar ca temei s-a invocat că Valentina Rotaru se eschivează de la atribuțiile de bază, refuză să repartizeze manualele elevilor la început de an școlar și să colecteze de la elevi la sfârșit de an școlar; nu respectă orele de lucru conform graficului de activități; neglijează observațiile administrației instituției; reacționează neadecvat la situațiile pe care le creează, denaturează lucrurile perturbă întreg procesul educativ din școală; atingerea vârstei de pensionare și obținerea acordului comitetului sindical de a întrerupe Contractul colectiv de muncă. Ordinul nu a fost semnat de către reclamanta Valentina Rotari, iar din materialele cercetate nu a fost posibil de identificat motivul lipsei semnăturii.

A mai constatat instanța de apel că potrivit procesului-verbal al ședinței comitetului sindical din 01 septembrie 2020, la care s-a discutat desfacerea contractului de muncă a Valentinei Rotari angajată în calitate de bibliotecară în cadrul Instituției Publice Gimnaziul Ghiliceni, din motivul neîndeplinirii obligațiilor de primire și dare a manualelor.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a remarcat că potrivit procesului-verbal al ședinței comitetului sindical din 07 septembrie 2020, se reține că la ședința respectivă s-a discutat încheierea noului contract de muncă cu Valentina Rotaru și ordinea zilei de muncă, fiind indicat că Valentina Rotaru nu a fost de acord.

Suplimentar, instanța de apel a reținut că la ședința comitetului sindical din 28 septembrie 2020 s-a discutat repetat despre convingerea dnei Rotaru Valentina de încheierea noului contract de muncă și regimul de muncă, fiind indicat că Valentina Rotaru nu a fost de acord, refuzând să semneze contractul.

În acest sens, instanța de apel a constatat că, instanța de fond întemeiat a remarcat faptul că, la emiterea Ordinului nr. 10 din data de 01 septembrie 2020 privind întreruperea contractului individual de muncă, pârâta Instituția Publică Gimnaziul Ghiliceni a încălcat prevederile art. 81 alin. (3) din Codul muncii, care indică expres, că contractul individual de muncă încetează în 5 temeiul ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) angajatorului, care se aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării, cel târziu la data eliberării din serviciu, cu excepția cazului în care salariatul nu lucrează până în ziua eliberării din serviciu (absență nemotivată de la serviciu, privațiune de libertate etc.). Ordinul (dispoziția, decizia, hotărârea) angajatorului cu privire la încetarea contractului individual de muncă trebuie să conțină referire la articolul, alineatul, punctul şi litera corespunzătoare din lege. Or, în conținutul Ordinului nr. 10 din data de 01 septembrie 2020 nu este indicat articolul, aliniatul, punctul și litera corespunzătoare din lege. Mai mult ca atât, la materialele cauzei nu se regăsește dovada faptului că Ordinul respectiv a fost adus la cunoștință reclamantei Valentina Rotaru.

În acest context, instanța de apel a respins alegațiile părții apelante, precum că intimata Valentina Rotaru a refuzat să semneze ordinul de încetare a contractului individual de muncă, or, din conținutul ordinului nu se atestă că intimata Valentina Rotaru a refuzat să semneze ordinalul respectiv.

În continuare, instanța de apel analizând prevederile art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii, a conchis că instanța de fond corecta ajuns la concluzia că materialele cauzei nu conțin nici un înscris probatoriu, care ar confirma faptul că angajata Valentina Rotaru a fost preavizată în termenul prevăzut de legislație de angajatorul Instituția Publică Gimnaziul Ghiliceni despre intenția de a desface contractul individual de muncă din 01 august 2011. Or, pentru a fi aplicabilă prevederea art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii, este necesar respectarea prevederilor art. 184 din Codul muncii, care stipulează, că angajatorul este obligat să preavizeze salariatul, prin ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), sub semnătură, despre intenția sa de a desface contractul individual de muncă încheiat pe o durată nedeterminată sau determinată, în următoarele termene: c) cu 14 zile calendaristice înainte – în caz de concediere din motivul deținerii de către salariat a statutului de pensionar pentru limită de vârstă (art. 86 alin. (1) lit. y1) și art. 301 alin. (1) lit. c)).

Totodată, instanța de apel a reținut că apelanta/pârâta Instituția Publică Gimnaziul Ghiliceni în ordinul nr. 10 din 01 septembrie 2020 a indicat că angajata Valentina Rotaru a comis următoarele fapte: se eschivează de la atribuțiile de bază, refuză să repartizeze manualele elevilor la început de an școlar și să colecteze de la elevi la sfârșit de an școlar; nu respectă orele de lucru conform graficului de activități; neglijează observațiile administrației instituției; reacționează neadecvat la situațiile pe care le creează, denaturează lucrurile perturbă întreg procesul educativ din școală.

La caz, instanța de apel a constatat că nu a fost demonstrat că Valentina Rotaru ar fi încălcat careva clauze din contractul individual de muncă și a celui colectiv de muncă, precum și a actelor normative la nivel de unitate. Or, potrivit art. 89 alin. (2) din Codul muncii, la examinarea litigiului individual de muncă de către instanţa de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea şi să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a 6 salariatului. În cazul concedierii unui membru de sindicat fără acordul organului sindical, când acordul respectiv este necesar conform art. 87, instanța de judecată, prin hotărâre, restabilește salariatul la locul de muncă.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că din materialele cauzei s-a stabilit că angajatorul la încetarea raporturilor de muncă, nu a prezentat careva probe în susținerea faptelor expuse în ordinul contestat.

Drept urmare, instanța de apel a reținut ca fiind rațională concluzia primei instanțe precum că decizia de concediere a intimatei Valentina Rotaru, este lovită de nulitate absolută, fapt ce a impus admiterea cerinței acțiunii cu privire la anularea Ordinului nr. 10 din 01 septembrie 2020 ,,Cu privire la întreruperea contractului individual de muncă cu Valentina Rotaru”.

Astfel, având în vedere că, prima instanță just a concluzionat asupra anulării ordinului de eliberare din funcție, instanța de apel a conchis ca fiind justa și poziția primei instanțe de a admite în parte și pretențiile subsecvente cum ar fi: salariul pentru absența forțată de la locul de muncă pe perioada concedierii, prejudiciul moral cauzat prin privarea ilegală de dreptul la muncă /concedierea ilegală/, în mărime de 2500,00 de lei.

Sub alt aspect, instanța de apel a considerat necesar să menționeze că prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor aplicabile speței, este evident că, efectul anulării Ordinului nr. 10 din 01 septembrie 2020 ,,Cu privire la întreruperea contractului individual de muncă cu Valentina Rotaru”, atrage şi plata salariului pentru absență forțată de la serviciu, începând cu data concedierii - 01 septembrie 2020 și până la restabilirea efectivă în muncă, corespunzător, reieșind din salariul mediu lunar achitat salariatului în această perioadă.

În continuare, cu referire la repararea prejudiciului moral, instanța de apel analizând prevederile art. 329 din Copul muncii, precum și prevederile art. 1422 din Codul civil (în vigoare la data producerii faptului juridic), și având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, ținând cont și de faptul că reclamanta a rămas fără un loc de muncă stabil, după ce a activat o perioadă relativ de îndelungată de timp în cadrul Instituției Publice Gimnaziul Ghiliceni, fiind eliberată ilegal din funcție, ceea ce în mod evident denotă că reclamantei i s-au adus suferințe psihice, respectiv, instanța de fond just a considerat necesar de a încasa din contul Instituției Publice Gimnaziul Ghiliceni în beneficiul Valentinei Rotari prejudiciul moral cauzat prin privarea ilegală de dreptul la muncă (concedierea ilegală) în mărime de 2500,00 de lei.

Prin urmare, instanța de apel a respins ca nefondate argumentele invocate în cererea de apel, or, acestea au fost obiect de examinare în instanța de fond, cărora le-a fost dată apreciere corespunzătoare.

În acest sens, instanța de apel a ținut să menționeze faptul că careva argumente sau dovezi noi, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, la declararea cererii de apel nu au fost indicate sau prezentate, or, apelanta s- 7 a limitat doar la cele indicate în prima instanță, pe când fiind stabilit că hotărârea contestată a fost emisă în corespundere cu prevederile normelor de drept procedural și material raportate la circumstanțele de fapt, acestea nu pot fi reținute și sunt considerate insuficiente pentru a casa o hotărâre legală în fond.

La 10 ianuarie 2024, prin intermediul poștei terestre (f.d. 47, vol.II), Valentina Rotaru a depus referința prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Instituția Publică Gimnaziul Ghiliceni, împotriva deciziei din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 23/28, vol.II).

În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursul a fost depus la 11 octombrie 2023, adică după intrarea în vigoare a modificărilor operate în Codul de procedură civilă, acesta va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor prevedea că: ,,Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curţile de apel în calitatea lor de instanţe de apel, cât şi hotărârile pronunțate de curţile de apel.”

Art. 431 alin.(1)–(2) din Codul de procedură civilă, prevede că: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”

Art.13 alin. (51) al Legii nr.64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiție (introdus prin LP Nr. 224 din 31 iulie 24, MO3161363/16.08.24 art.569; în vigoare 16 august 2024): 9 „Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență, președintele Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va examina în complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare completelor din 5 judecători. Acestea vor fi examinate de completul de judecători din care face parte judecătorul raportor.”

Art. 433 alin.(1) –(2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, reglementează că: (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art.432 alin.(1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin.(1) lit. e) din prezentul articol.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, reglementează că ,,(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2)Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, prevede că: ,,(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Așadar, cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 22 iunie 2023 (f.d. 203, vol.I). 10

Totodată, potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.7637 (f.d. 212/verso, vol.II), rezultă că la 13 septembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților, prin intermediul poștei terestre, cât și prin intermediul poștei electronică (f.d. 212, vol.II), copia deciziei integrale din 22 iunie 2023 a instanței de apel, însă, date privind recepționarea acesteia lipsesc la dosar.

Astfel, recursul declarat de Instituția Publică Gimnaziul Ghiliceni, prin intermediul oficiului poștal, la 10 octombrie 2023, împotriva deciziei din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, se consideră depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă (a se vedea pct. 55).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că din analiza prevederilor legale precitate supra rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. De aici rezultă că legiuitorul oferă instanței de recurs un drept exclusiv de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat de Instituția Publică Gimnaziul Ghiliceni nu se identifică expres niciun temei de drept prevăzut de art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în redacția în vigoare din 01 septembrie 2023, însă şi-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, 11 deoarece nu s-ar fi expus asupra tuturor argumentelor şi că nu ar fi aplicat prevederile incidente speței, făcând referire în solicitările recursului la prevederile art. 432 alin.(2) și alin. (3) lit.b) din Codul de procedură civilă, aplicabile recursurilor declarate până la 01 septembrie 2023 (f.d. 2/3, vol.II).

La fel, instanța de recurs a stabilit că recursul conține două temeiuri și anume: omiterea termenului de prescripție și examinarea în apel a cauzei în lipsa apelantei, prin urmare potrivit art.442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul urmează a fi examinat doar în limitele invocate.

Așadar, cu referire la argumentul formulat de recurentă în susținerea faptului că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu s-a expus asupra termenului prevăzut de art. 355 din Codul muncii, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că acesta nu poate fi reținut deoarece excepția de tardivitate poate fi aplicată și soluționată doar în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, iar, din analiza materialelor dosarului se atestă că Instituția Publică Gimnaziul Ghiliceni având calitatea de pîrîtă, nu a înaintat cerere potrivit prevederilor art. 186/1 din Codul de procedură civilă, în termenul stabilit de lege, motiv din care acesta este decăzut din dreptul de a o mai face ulterior.

La fel, nu poate fi reținut nici argumentul precum că la examinarea cauzei în ordine de apel, societatea recurentă nu a fost citată, or, din materialele cauzei se reține că reprezentata recurentei a fost înștiințată legal potrivit art. 102 alin.(4) din Codul de procedură civilă, iar, potrivit alin. (41) al aceluiași articol, participanții la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră relevat de a nota faptul că recurenta a depus recursul la 10 octombrie 2023, adică după intrarea în vigoare a modificărilor operate la articolul 432 din Codul de procedură civilă, dispozițiile căruia au un text diferit de cel al art. 432 prevăzut în redacția legii până la modificările intrate în vigoare din 01 septembrie 2023, care nu mai conține temeiuri de recurs cu privire la examinarea cauzei în lipsa părții.

Așadar, in contextul celor enunțate, Completul de judecată remarcă că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții 12 Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La caz, instanța de recurs notează că motivele recursului declarat de Instituția Publică Gimnaziul Ghiliceni sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea cadrului legal aplicabil speței deduse judecății

De altfel, dezacordul recurentei, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Articolul 442 alin.(1) din Codul de procedură civilă stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin.(2)–(4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile menționate la art. 432 alin.(1) lit.d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă acestea au fost invocate şi în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în instanța de apel, nefiind stabilite la caz anumite încălcări ce ar fi fost comise de instanța de apel.

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanţă nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Instituția Publică Gimnaziul Ghiliceni nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat inadmisibil. 13

Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) şi (2), art. 433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă