2ra-1002/21 — anularea ordinului de concediere si încasarea platilor salariale

2ra-1002/21 — anularea ordinului de concediere si încasarea platilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1002/21

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Central (jud. : L. Grădinari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud.: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Rotaru)

Î N C H E I E R E

23 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursurile declarate de Primăria satului Pelinia,

r-nul Drochia și Instituția Educație Timpurie nr.4 Licurici din satul Pelinia r-nul

Drochia, reprezentată de avocatul Corolevschi Maria,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ghilescu Galina

împotriva Instituției Educație Timpurie nr.4 Licurici din satul Pelenia r-nul Drochia,

intervenient accesoriu Primăria satului Pelinia r-nul Drochia privind declararea

nulității acordului adițional, a ordinului nr.14 din 28 august 2017, a ordinului de

concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada de absență

forțată de la serviciu, încasarea penalităților, a prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 19 ianuarie 2021, prin care s-a admis

apelul declarat de Ghilescu Galina, s-a casat hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul

Central si s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a admis parțial acțiunea înaintată de

Ghilescu Galina,

c o n s t a t ă :

La 15 februarie 2018, Ghilescu Galina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Instituției Educație Timpurie nr.4 Licurici din satul Pelinia r-nul Drochia

privind declararea nulității acordului adițional, a ordinului nr.14 din 28 august 2017,

a ordinului nr.21 din 25 iulie 2018 și încasarea salariului pentru absența forțată, a

penalităților, a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

În motivarea a indicat că, a fost angajată în funcția de educator la Instituția

Educație Timpurie nr.4 Licurici din satul Pelinia r-nul Drochia în anul 1976, cu care

s-a aflat în relații de muncă până în anul 2016.

În baza ordinului nr. 31 din 01 septembrie 2016, a fost angajată pe o perioadă

determinată, până la 25 august 2018.

La 28 august 2017, directorul instituției a informat-o că este necesar de a

reînnoi contractul. Ea sa semnat pe o foaie, unde nu era scris nimic. Exemplarul doi

al contractului nu l-a primit. Recent a aflat că la acea dată a fost emis ordinul său de

angajare în funcție pe termen de până la 26 iulie 2018.

1

La 01 iunie 2018, a fost întocmit un acord adițional, fără acordul său, prin care

i s-a adus la cunoștință că termenul contractului a fost prelungit unilateral pe

perioada deja din 01 iunie 2018 până la 26 iulie 2018.

Prin ordinul nr. 21 din 25 iulie 2018, s-a dispus concedierea sa în baza art.82

lit. f), art.86 al.1 lit. g) Codul muncii.

Reclamanta a invocat că, ordinele respective sunt ilegale și lovite de nulitate,

precum și acordul adițional din considerentele că ordinele date nu i-au fost aduse la

cunoștință. Contractele nu au fost semnate de către ea și nu a exprimat nici un acord

la semnarea a careva contract adițional, iar conținutul lor contravine prevederilor

art.55 lit. i) Codul muncii. La semnarea acordului adițional nu și-a exprimat

consimțământul, fapt care duce inevitabil la nulitatea acestuia, deoarece reprezintă

voința unilaterală a angajatorului.

Astfel, angajatorul a dispus concedierea sa conform prevederilor art.86 alin. 1

lit. g) Codul muncii, în lipsa temeiului legal de concediere.

Careva acord adițional la 01 iunie 2018, care era zi de odihnă declarată legal,

nu a semnat, acordul dat a fost întocmit unilateral, fără consultarea sa și acceptul

său.

Totodată, în legătură cu concedierea ilegală și neachitarea salariului i-a fost

provocat un prejudiciu moral, alături de compensația de inflație și penalitatea pentru

întârzierea achitării salariului.

La 15 februarie 2019, Ghilescu Galina a formulat cerere de chemare în judecată

suplimentară către Instituția Educație Timpurie nr.4 Licurici satul Pelinia r-nul

Drochia privind repunerea în funcție și încasarea salariului pentru absența forțată de

la muncă.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 04 iulie 2014 Ghilescu Galina a fost aleasă

în organizația primară sindicală ca președinte a comitetului sindical pe 3 termen de

5 ani. Directorul instituției la eliberarea sa n-a solicitat și n-a primit acordul

Consiliului Raional al Federației Sindicale a Educației și Științei.

Conform pct.32 din Acordul Adițional nr.3 a Convenției Colective (nivel de

ramură) pentru perioada 2016-2020 - concedierea, încetarea contractului individual

de muncă cu angajații, președinții comitetelor sindicale în condițiile art. 86 alin.(1)

lit.y1, art.301 alin. (1) lit. c) Codul muncii, poate fi efectuată la expirarea mandatului

de alegere în funcția sindicală.

Prin încheierea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 15 februarie 2019 a

atras în proces în calitate de intervenient accesoriu, Primăria satului Pelinia r-nul

Drochia.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 09 iulie 2020 acțiunea

s-a respins.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 19 ianuarie 2021 s-a admis apelul declarat

de Ghilescu Galina.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 09 iulie 2020, și

s-a emis o hotărâre nouă prin care acțiunea înaintată de Ghilescu Galina s-a admis

parțial.

S-a anulat ordinul emis de Instituția de Educație Timpurie nr.4 Licurici din satul

Pelinia r-nul Drochia nr.14 din 28 august 2017 cu privire la angajare.

S-a anulat acordul adițional din 01 iunie 2018 la contractul individual de muncă

nr.38 din 28 august 2017.

2

S-a anulat ordinul nr.21 din 25 iulie 2018, emis de Instituția de Educație

Timpurie nr.4 Licurici din satul Pelinia r-nul Drochia cu privire la concedierea lui

Ghilescu Galina din funcție.

S-a restabilit Ghilescu Galina în funcția de educator la Instituția de Educație

Timpurie nr.4 Licurici din satului Pelinia r-nul Drochia.

S-a încasat de la Instituția de Educație Timpurie nr.4 Licurici din satul Pelinia

r-nul Drochia în beneficiul Galinei Ghilescu salariul pentru lipsa forțată de la

serviciu în mărime de 91268,7 (nouăzeci și una mii două sute șaizeci și opt lei 70

bani) lei și prejudiciul moral de 5000 (cinci mii) lei. În rest acțiunea s-a respins.

La 07 mai 2021, Primăria satului Pelinia r-nul Drochia a depus cerere de

recurs solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 19

ianuarie 2021 și menținerea hotărârii Judecătoriei Drochia, sediul Central din 09

iulie 2020.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală, întemeiată și în conformitate cu prevederile art. 130 din Codul de procedură

civilă, apreciind probele pe cercetarea multiaspectuală, completă, călăuzindu-se de

lege.

Cererea de apel nu conține nici o circumstanță care în sensul pretins ar servi

temei legal de admitere a acestuia și casarea hotărârii instanței de fond. Argumentele

precum că instanța de fond a interpretat eronat normele de drept material sunt pur

declarative, întrucât nu este stipulat concret care norme au fost lezate.

Instanța de fond corect și legal a determinat admisibilitatea probelor.

Totodată, recurentul a indicat că, cererea de apel nemotivată a fost depusă de o

persoană neîmputernicită, deoarece avocatul apelantului nu avea indicat în mandatul

avocațial mențiunea de a ataca hotărârea judecătorească, neajunsul respectiv fiind

înlăturat ulterior prin depunerea unui apel suplimentar cu anexarea unui alt mandat

avocațial.

Altfel, instanța de apel urma să restituie cererea de apel în temeiul art. 369 alin.

(1) lit. d) din Codul de procedură civilă.

Recurentul a menționat că, decizia instanței de apel este ilegală, prin care s-a

lezat intimaților dreptul la un proces echitabil, instanța de apel ignorând prevederile

legale ce țin de imparțialitate, fapt ce constituie o încălcarea art. 6 din Convenție.

La 12 mai 2021, Instituția de Educație Timpurie nr.4 Licurici din satul Pelinia

r-nul Drochia reprezentată de avocatul Corolevschi Maria a depus cerere de recurs

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 19 ianuarie

2021 și menținerea hotărârii Judecătoriei Drochia, sediul Central din 09 iulie 2020.

În motivarea recursului a indicat că, reprezentantul apelantei nu avea

împuterniciri de a ataca hotărârea judecătorească și respectiv urma să restituie

apelul.

Recurentul a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată, pretenția

privind încasarea salariului nu poate fi executată, deoarece instituția nu dispune

finanțe proprii, dar se află în gestiunea administrației publice locale, adică Primăria

satului Pelinia r-nul Drochia.

Astfel, Primăria satului Pelinia r-nul Drochia urma a fi atrasă în proces în

calitate de copârât și nu de intervenit accesoriu.

Recurentul a menționat că, Ghilescu Galina a solicitat anularea ordinului nr. 14

din 28 august 2017, care până la depunerea cererii de chemare în judecata a expirat

3

mai mult de un an de zile, iar conform dispozițiilor art. 355 Codul muncii termenul

de contestare a ordinului în instanța de judecată este termenul de trei luni de zile din

momentul emiterii ordinului.

Ghilescu Galina a cunoscut despre emiterea ordinului nr. 14 din 28 august

2017 și a contractului individual de munca din 28 august 2017, unde a activat în

aceasta instituție și în perioada de mai mult de un an, dar nu a făcut obiecții la

emiterea acestui ordin.

Conform Contractului Colectiv de muncă pentru anii 2016-2020 nr.108 din 06

iunie 2016, p.12 alin.(2) se invocă ca este un contract pe o perioadă determinată.

Contractele de muncă încheiate cu Ghilescu Galina sunt pe o perioadă

determinată de un an de zile.

În punctul 22 din contract este prevăzută modificarea unilaterală de către

angajator a contractului. Modificarea unilaterală a contractului individual de muncă

ce poate fi inițiată de angajator și este necesar consimțământul salariatului, însă

Ghilescu Galina și-a dat acordul în mod verbal.

Reclamantei i-a fost prelungită perioada de muncă, a activat benevol la serviciu

și a primit salariul, prin urmare dânsa a acceptat condițiile verbal, iar despre faptul

dat i-a fost adus la cunoștință este confirmat prin semnăturile din acordul adițional.

Faptul că, acordul adițional a fost încheiat la 01 iunie 2020, într-o zi lucrătoare,

s-a demonstrat în ședința de judecată prin tabelul de pontaj din Unitatea de

’’Licurici” din satul Pelinia, r-nul Drochia, unde toți lucrătorii în acea zi au primit

salariu, ei au decis să fie zi lucrătoare, întrucât a fost desfășurat un concert și astfel

angajații grădiniței au activat în acea zi.

Recurentul a indicat că, nu a solicitat și n-a primit acordul preliminar pentru

concedierea Galinei Ghilescu de la Consiliul Raional Drochia al Federației Sindicale

a Educației și Științei, deoarece procesul-verbal din 04 iulie 2014 și înscrisul lui Eni

D. conțin date false, denaturate. În procesul-verbal sunt indicate că au luat cuvânt la

această adunare persoane, care nu activau în grădiniță în anul 2014.

Ghilescu Galina nu a prezentat o hotărâre a adunării, așa cum prevede Legea

privind activitatea sindicatelor, care să demonstreze că dânsa a fost aleasă președinte

de sindicate.

Conform Certificatului nr.1123 din 19 decembrie 2019 emis de Primăria

Pelinia r-nul Drochia în perioada anului de 2013-2015 la grădinița „Licurici,, erau

angajate 14 persoane, iar în extrasul din 04 mai 2019 eliberat de Eni D. se indică că

la grădiniță la evidență ca membri de sindicate sunt 15 persoane.

Legea privind activitatea sindicatelor nu obligă, dar dă posibilitate de activitate

a persoanei până la expirarea mandatului de alegere în funcția de sindicate, respectiv

concedierea Galinei Ghilescu nu contravine altei legi.

Astfel, decizia instanței de apel este neîntemeiată și emisă cu interpretarea

eronată a normelor de drept material.

La 13 mai 2021, Instituția de Educație Timpurie nr.4 Licurici din satul Pelinia

r-nul Drochia a depus cerere de recurs solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei Curții de Apel Bălți din 19 ianuarie 2021 și menținerea hotărârii Judecătoriei

Drochia, sediul Central din 09 iulie 2020.

În motivare recursul conține aceleași argumente ca și recursul depus la 12 mai

2021.

4

La 26 mai 2021, Instituția de Educație Timpurie nr.4 Licurici din satul Pelinia

r-nul Drochia a depus cerere de recurs suplimentar solicitând admiterea recursului,

suspendarea executării deciziei Curții de Apel Bălți din 19 ianuarie 2021 în partea

încasării de la Instituția de Educație Timpurie nr.4 Licurici din satul Pelinia r-nul

Drochia în beneficiul Galinei Ghilescu salariul pentru lipsa forțată de la serviciu în

mărime de 91268,7 (nouăzeci și una mii două sute șaizeci și opt lei 70 bani) lei și

prejudiciul moral de 5000(cinci mii) lei, până la pronunțarea unei decizii definitive

și irevocabile.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 02 iunie 2021 s-a respins ca fiind

nefondată cererea depusă de Instituția de Educație Timpurie nr.4 Licurici din satul

Pelinia r-nul Drochia cu privire la suspendarea executării deciziei Curții de Apel

Bălți din 19 ianuarie 2021, în partea încasării de la Instituția de Educație Timpurie

nr.4 Licurici din satul Pelinia r-nul Drochia în beneficiul Galinei Ghilescu salariul

pentru lipsa forțată de la serviciu în mărime de 91268,7 (nouăzeci și una mii două

sute șaizeci și opt lei 70 bani) lei și prejudiciul moral de 5000(cinci mii) lei, până la

pronunțarea unei decizii definitive și irevocabile.

Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 19 ianuarie 2021.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

La caz, date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc. Astfel, recursurile declarate la 07 mai 2021 și respectiv

12 mai 2021, se consideră depuse în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

La 24 mai 2021, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului recursul,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data

primirii scrisorii, fiind recepționat la 15 iunie 2021, potrivit avizului de recepție (f.d.

237 Vol. II).

La 08 iunie 2021, Ghilescu Galina, reprezentată de avocatul Ciuru Igor a depus

referință la recursul declarat de Primăria satului Pelinia, prin care a solicitat să fie

respins ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursurilor completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

5

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Primăria satului

Pelinia, r-nul Drochia și Instituția Educație Timpurie nr.4 Licurici din satul Pelinia

6

r-nul Drochia, reprezentată de avocatul Corolevschi Maria, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și

drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibile recursurile înaintate de Primăria satului Pelinia, r-nul

Drochia și Instituția Educație Timpurie nr.4 Licurici din satul Pelinia r-nul Drochia,

reprezentată de avocatul Corolevschi Maria.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii

Mariana Pitic

Dumitru Mardari

7