CHELARU c. ROUMANIE

Publicat pe 4 octombrie 2021 SECȚIUNEA 4 Cerere nr. 45444/16 Mircia CHELARU împotriva României, introdusă la 28 iulie 2016, comunicată la 16 septembrie 2021 Cererea se referă la condamnarea reclamantului pentru complicitate la abuz de putere ca urmare a unei proceduri penale care se încheie prin hotărârea din 27 ianuarie 2016 a Tribunalului de apel din București (comunicat reclamantului la 16 martie 2016). Reclamantul se plânge de obligația care i-a fost impusă la 3 martie 2015 de către tribunalul departamental din București, de a fi asistat de un avocat din oficiu (M.D.), în timp ce a deținut deja servicii ale unui avocat ales de acesta (I.V.L.), la care nu renunțase. Începând cu 3 aprilie 2015 și în pofida refuzului reclamantului, la 4 martie 2015, de a beneficia de asistența unui avocat din oficiu, acesta a fost, de asemenea, reprezentat în procedură de către avocatul M.D.

Acesta din urmă și-a formulat propria apărare și-a prezentat concluziile, în numele reclamantului, în fața tribunalului departamental din București, care, la 24 aprilie 2015, și-a dat verdictul de condamnare (în cele din urmă confirmat de tribunalul de apel). Reclamantul invocă în esență art. 6 alineatul (1) și art. 3 (c) Convenției și declară că apărarea furnizată de avocatul din oficiu, M.D., diferită de cea furnizată de avocatul ales de I.V.L., i-a adus prejudicii și i-a adus prejudicii echității procedurii în ansamblul său. Întrebări cu privire la părți Procedura penală împotriva reclamantului a fost echitabilă în sensul art. 6 din Convenție?

În special, interesele justiției relevante și suficiente cereau, în speță, asistență din partea unui avocat din oficiu, în sensul art. 6 alin. (3) lit. (c), în timp ce reclamantul beneficia deja de asistență din partea unui susținător ales de acesta ( mutatis mutandis Croissant c. Germania, 25 septembrie 1992, § 29, seria A n 237 B)? A fost posibil ca reclamantul să fi primit asistență din partea unui susținător ales de acesta, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (c) din convenție (a se vedea, în acest sens, Dvorski c. Croația ([GC], nr 25703/11, § 76-82, CEDH 2015)?

Publié le 4 octobre 2021

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 45444/16 Mircia CHELARU contre la Roumanie introduite le 28 juillet 2016 communiquée le 16 septembre 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation du requérant pour complicité d’abus de pouvoir à la suite d’une procédure pénale qui s’est terminée par l’arrêt du 27 janvier 2016 de la cour d’appel de Bucarest (communiqué au requérant le 16 mars 2016). Le requérant se plaint de l’obligation qui lui a été imposée le 3 mars 2015, par le tribunal départemental de Bucarest, d’être assisté par un avocat commis d’office (M.D.), alors qu’il bénéficiait déjà des services d’un avocat de son choix (I.V.L.) auquel il n’avait pas renoncé. À partir du 3 avril 2015, et malgré le refus du requérant, le 4 mars 2015, de bénéficier de l’assistance d’un avocat commis d’office, il fut également représenté dans la procédure par l’avocat M.D.

Ce dernier formula sa propre défense et présenta ses conclusions, au nom du requérant, devant le tribunal départemental de Bucarest qui rendit, le 24 avril 2015, son verdict de condamnation (ultérieurement confirmé par la cour d’appel). Le requérant invoque en substance l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention et allègue que la défense fournie par l’avocat commis d’office, M.D., différente de celle fournie par l’avocat choisi I.V.L., lui a porté préjudice et a nui à l’équité de la procédure dans son ensemble.

QUESTIONS AUX PARTIES

La procédure pénale menée à l’encontre du requérant a-t-elle été équitable au sens de l’article 6 de la Convention ? a) En particulier, des intérêts de la justice pertinents et suffisants exigeaient-ils en l’espèce l’assistance par un avocat commis d’office, au sens de l’article 6 § 3 c), alors que le requérant bénéficiait déjà de l’assistance d’un défenseur de son choix auquel il n’avait pas renoncé ( mutatis mutandis , Croissant c. Allemagne , 25 septembre 1992, § 29, série A n o 237 ‑ B) ? b) Le requérant a-t-il pu avoir l’assistance d’un défenseur de son choix, comme l’exige l’article 6 § 3 c) de la Convention (voir, en ce sens, Dvorski c. Croatie ([GC], n o 25703/11, §§ 76-82, CEDH 2015) ?